Mari personalități ale românilor – Neurochirurgul Sofia Ionescu-Ogrezeanu

Sofia Ionescu-Ogrezeanu ( 25 aprilie 1920 – 21 martie 2008) a fost un medic neurochirurg român..

Tatăl ei, Constantin Ogrezeanu, a fost casier la BNR Fălticeni. Mama, Maria Ogrezeanu, a fost casnică. Sofia, căreia i s-a mai zis şi Gherghina, a urmat şcoala primară în oraşul natal, la învăţătoarea Spiridonescu, după care a făcut primele şase clase la Liceul de Fete Fălticeni şi ultimele două la Şcoala Centrală de Fete „Marica Brâncoveanu” din Bucureşti, unde a luat bacalaureatul în 1939. În toamna aceluiaşi an a intrat la Facultatea de Medicină Umană din Bucureşti, pe care o termină în 1945. În timpul facultăţii, execută un prim stagiu de practică la oftalmologie. Al doilea stagiu îl face în 1943, în calitate de medic de circă rurală în comuna Baia, o localitate de lângă Fălticeni. De la 15 octombrie 1943 efectuează un stagiu de internat in Serviciul de Neurochirurgie din Spitalul nr. 9 din Bucureşti, intrând în prima echipǎ neurchirurgicalǎ, consideratǎ echipa de aur, alături de prof. dr. Dimitrie Bagdasar, întemeietorul neurochirurgiei româneşti şi doctorii Constantin Arseni şi Ionel Ionescu (devenind din 1945 soţul domnişoarei doctor Sofia Ogrezeanu), care la acea dată erau medici secundari în cadrul specialitǎţii.

Conform spuselor Sofiei Ionescu, recunoaşte că a fost prima femeie neurochirurg, nu din lume, ci din sud-estul Europei.

Activitate profesională

Anul 1944, deşi anul cumplitelor dezastre provocate de război, a însemnat totuşi un moment decisiv în cariera Sofiei Ionescu. Se întâmpla ca, în urma frecventelor bombardamente asupra Bucureştilor, să fie aduşi, în acelaşi timp, prea mulţi răniţi în raport cu numărul mic de medici care trebuia să le salveze viaţa.

În acest context, un copil rănit, pentru care intervenţia chirurgicală era de maximă urgenţă, a fost adus într-un moment în care nici un medic nu era disponibil. Spre surprinderea tuturor, în special a doctorului Bagdasar, tânăra studentă s-a oferit să-l opereze, intervenţie care s-a dovedit salvatoare.

„Această operaţie – va mărturisi Sofia Ionescu – mi-a decis viaţa pentru 47 de ani înainte, cât am stat în neurochirurgie, şi mi-a adus-o la 180 de grade faţă de ceea ce îmi propusesem eu, o viaţă liniştită de medic internist în oraşul meu natal, Fălticeni”.

În 1945 îşi susţine doctoratul în medicină şi chirurgie. În acelaşi an se căsătoreşte cu doctorul Ionel Ionescu, secundar neurochirurg, cu care a avut doi copii, Constantin (n. 26 februarie 1946) şi Ioana (n. 27 iulie 1953). În 1946 participă la concursul de secundariat, în 1954 este încadrată medic primar la Clinica Spitalului „Dr. Gh. Marinescu”, iar în 1976 obţine gradul de medic primar neurochirurg II.

În recomandarea dată de conducerea spitalului, se menţiona că dr. Sofia Ionescu a contribuit la instruirea noilor medici, lăsând amprenta profesională asupra fiecăruia: rapiditatea, găsirea tehnicii celei mai bune, potrivită fiecărui caz. A lucrat în echipă, ani întregi, alături şi de dr. Constantin Arseni.

Rodica Simionescu evocă numeroase momente din viaţa de neurochirurg a Sofiei Ionescu, toate la un loc oferindu-ne un profil moral şi profesional complet, de personalitate distinsă, cunoscută în întreaga lume pentru contribuţiile sale remarcabile în domeniul neurochirurgiei, în special pentru operaţiile pe măduva spinării şi creier, şi pentru lucrările sale ştiinţifice apărute în Acta chirurgica Belgica, Journal de chirurgie, Neurologia, Psihiatria, Neurologia, Neurochirurgia, Revue Roumaine d’ Endocrinologie.

Numărul articolelor şi comunicărilor prezentate în ţară şi în străinătate se ridică la aproape 120.

Pentru meritele deosebite dovedite încă din anii studenţiei, Sofia Ionescu a fost răsplătită cu Semnul de Distincţie al Crucii Roşii (1943), cu insigna „Evidenţiată în Munca Medico-Sanitară (1957), cu medalia „A XX-a Aniversare a Eliberării Patriei” (1964), cu medalia „25 de ani de la Proclamarea Republicii” (1972).

În 1996 primeşte Diploma de Onoare ANFDUR pentru merite de excepţie, Premiul „Elisa Leonida Zamfirescu” şi Diploma de Onoare a Confederaţiei Naţionale a Femeilor din România. Tot în acel an, 1996, devine membru al Societăţii Române de Istoria Medicinii, iar în 29 martie 1997, Membru Emerit al Academiei de Ştiinţe Medicale. I s-a decernat Diploma de Onoare a A.N.F.D.U.R., Premiul “Inginer Elisa Leonida Zamfirescu”, Diploma de Onoare pentru merite deosebite în promovarea ştiinţei şi tehnicii în România, Diploma de Onoare a Societăţii de Istoria Medicinei, Diploma de Cetăţean de Onoare al Municipilui Fălticeni şi Medalia de Onoare a aceluiaşi municipiu, culminând cu acordarea celei mai înalte distincţii din România, Steaua Republicii, în grad de cavaler, pe care a primit-o la începutul lunii martie 2008. Sursa: Mari personalităţi româneşti.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici