Migranții sezonieri est-europeni lipsiți de orice protecție din partea oricărui stat
Închideri la frontiere, suspiciune și acces limitat la o plasă de siguranță din partea statului: pandemia expune migranții la noi capcane… – Paula Erizanu scrie în The Guardian.
Lucrătorii sezonieri români așteaptă să urce în avion. Muncitori sezonieri români care așteaptă să urce în zboruri către Germania.
Pentru zeci de mii de muncitori din toată Europa, #stayathome a prezentat o dilemă dureroasă.
Muncitorii migranți de pe continent se confruntă cu o alegere ciudată: să rămână la locul de muncă, adesea în sectorul de îngrijire socială și cu risc potențial de infecție sau să se întoarcă în țara lor de origine fără muncă și stigmatizați.
Multe persoane din cele mai sărace regiuni ale Europei, care au profitat de libertatea de mișcare, sunt acum blocate pe pământ străin, cu închiderile de frontieră, fără zboruri de repatriere, dacă și-au pierdut locul de muncă, au economii reduse și limitate sau nicio formă de acces la o plasă de siguranță din partea statului în virtutea prevederilor de securitate socială.
Dacă reușesc să se întoarcă acasă, unii se confruntă cu suspiciunea că au adus virusul cu ei.
„Cu mare tristețe, îndemn românii din diaspora: nu veniți acasă pentru sărbătorile de Paște”, a declarat președintele României, Klaus Iohannis, celor 5 milioane de români care locuiesc în străinătate.
Până mai ieri, „diaspora” a fost lăudată ca o forță politică progresivă și o sursă foarte necesară economiei.
În ciuda condițiilor stricte de carantină pentru a proteja sănătatea publică din România și Bulgaria, zeci de mii de lucrători din ambele țări aleg să plece spre vest pentru a se angaja în locuri de muncă agricole sezoniere cu venituri mici.
În Germania, guvernul a renunțat la prevederile de izolare pentru înlesnirea ocupării forței de muncă pentru a salva prețioasa cultură de sparanghel.
Cultivatorii germani nu vor trebui să plătească contribuții la asigurările sociale migranților, cu condiția să fie expulzați după, în termen de 115 zile.
Între timp, Austria a contestat închiderea frontierei și a înlesnit organizarea de zboruri charter din România și Bulgaria pentru a aduce sute de îngrijitori disponibili 24 de ore pentru a avea grijă de persoanele în vârstă și vulnerabile.
La un zbor, mai mult de 200 de persoane, în mare parte femei, din orașul Timișoara din vestul României și din capitala bulgară Sofia au ajuns la Viena.
Potrivit unora dintre cei care au călătorit, nu au avut nicio șansă să se distanțeze social în timpul călătoriei și au obținut aprobări de ieșire în timpul carantinei organizate de stat, odată ce au aterizat în Austria – până când mass-media locală a expus povestea.
Aproximativ 40.000 de români lucrează deja ca îngrijitori pentru persoanele în vârstă din Austria, pe schimburi alternative de două săptămâni și de patru săptămâni. Dar au contracte independente și, din cauza pandemiei, se confruntă cu un viitor precar.
România a interzis călătoriile interne și cele mai multe călătorii aeriene în și din țară, după ce guvernul a declarat o stare de urgență pe 16 martie.
Când granițele s-au închis, dar numai excepțional, mulți oameni au năvălit să plece din România, unde nu au venituri. Aranjamentele lor de muncă le cer să petreacă jumătate de lună la domiciliul pacientului în Austria și jumătate în România.
Câștigând mai puțin de 11.000 de euro pe an – pragul peste care se impune obligativitatea unei declarații fiscale pentru autoritățile fiscale austriece – asistenții lucrează în principal prin agenții intermediare și brokeri.
Deși sunt cetățeni ai UE, mulți nu au asigurări naționale sau chiar nici conturi bancare în Austria, astfel încât nu pot beneficia de ajutorul statului austriac sau român. „Ne simțim abandonați de ambele state”, a spus Marinel Dagadita.
Unii oameni angajați în Austria, care doreau să se întoarcă acasă la copiii lor, au spus că trebuie să ia taxiuri scumpe pentru a ajunge la graniță și apoi nevoiți a trece controlul frontierei pe jos…
Dezinformarea, cunoașterea slabă a limbii germane sau legilor din Austria și dinamica puterii și izolarea tipică pentru locurile de muncă de îngrijire 24 de ore, face ca majoritatea acestor femei să evite să-și ceară drepturile.
„Dacă pot aranja zboruri pentru ca asistenții să meargă la serviciu, de ce nu îi pot ajuta pe asistenți care își termină turele pentru a ajunge acasă?” Întreba Elena Popa, care conduce un grup reprezentând îngrijitorii.
Elena Popa dorește o mai bună reglementare a sectorului și contracte de muncă mai puternice.
Colega ei, Gianina Culda, care are grijă de un pacient cu demență severă din februarie, fără întrerupere și fără posibilitatea de a se întoarce să-și vadă fiica, este mai puțin optimistă. „Politicienii ne văd pur și simplu ca instrumente de lucru, soldați în prima linie, dar fără arme, fără drepturi și numai cu obligații”, spune ea.
Igor Dodon, președintele Moldovei, una dintre cele mai sărace țări din Europa, în care 3,8 milioane de cetățeni lucrează în străinătate și trimit bani acasă reprezentând o cincime din PIB, a solicitat moldovenilor din străinătate să „rămână unde sunt” în timpul pandemiei.
Guvernul a insistat chiar ca moldovenii să se poată întoarce acasă numai dacă au achiziționat o asigurare medicală de 200 €, înainte de a urca într-un avion.
Patru mii de moldoveni care și-au pierdut locul de muncă din cauza pandemiei s-au întors acasă în ultimele două săptămâni. Alții, mulți cu copii în țară, încă așteaptă permisiunea de intrare.
„Pentru asta am lucrat toată viața?” Întrebă Natalia Boldescu, o doamnă care lucrează la curățenie în Roma.
După 15 ani de muncă în Italia, Boldescu și-a pierdut locul de muncă la începutul epidemiei Covid-19. Are diabet și alte afecțiuni de sănătate și este disperată să se întoarcă în Moldova, la soțul ei și cei doi copii.
Ea s-a înscris într-o listă de repatriere oferită de Ministerul Afacerilor Externe din Moldova în urmă cu o lună. De asemenea, s-a înscris într-o a doua listă privată, dar nu a avut nicio veste de la niciuna dintre acestea.
Este greu de spus dacă întoarcerea în masă a diasporei est-europene în patria lor este temporară sau pentru totdeauna. Cu sisteme sociale tot mai sărace, țările din Europa de Est sunt susceptibile să sufere crize economice și sociale severe, a avertizat directorul de program al Open Society de la Sofia, Marin Lessenski.
Bulgaria, care are aproximativ 900.000 de oameni care locuiesc în alte țări europene, a văzut că peste 10.000 de oameni s-au întors acasă în 10 zile, în perioada 13-23 martie.
Criza imigranților și solicitanților de azil care lucrează în economia subterană importantă a Europei este complicată deja în a manifesta o reacție variată de răspunsuri la pandemie.
Până la un milion de persoane fără documente se consideră că riscă să fie la limita mizeriei doar în Marea Britanie.
Unele țări au acționat pragmatic pentru a separa sănătatea de statutul juridic. Portugalia a oferit cetățenie temporară celor care solicită azil; Spania și-a ușurat regimul de detenție în cazuri de imigrație.
Germania a suspendat utilizarea regulamentului de la Dublin – legea care stabilește care stat UE este responsabil pentru examinarea unei cereri de azil.
Irlanda a declarat că va respecta un firewall pentru persoanele fără documente care solicită îngrijiri medicale sau servicii sociale în timpul pandemiei: nu vor fi raportate la imigrare sau la poliție. Expulzările forțate au scăzut și ele.
Însă, Grecia, Belgia, Olanda, Cipru și Slovenia au suspendat temporar accesul la azil, iar Ungaria a anulat complet dreptul la azil din cauza „riscului asociat cu răspândirea Covid-19”.
Natura contagioasă a Covid-19 creează un paradox al sănătății publice: dacă lucrătorii migranți, înregistrați sau nu, nu pot solicita asistență medicală sau asistență socială în caz de boală, vor continua să lucreze, punând în pericol sănătatea comunității mai largi.
„Vrei ca oamenii să beneficieze de asistența medicală potrivită pentru a rămâne sănătoși și pentru a menține întreaga populație sănătoasă”, a spus Jenny Phillimore, sociologul Universității din Birmingham, care este specializat în migrație și sănătate publică.
În timp ce UE încearcă să stabilească o abordare comună pentru a bloca ieșirea și consecințele economice ale pandemiei, este solicitată acum și să sprijine o abordare comună a migranților.
„Nu există nicio justificare pentru limitarea dreptului de azil”, a declarat Catherine Wollard, directorul Consiliului European pentru Refugiați.
Un număr mare de oameni aflați în situații precare din punct de vedere legal, economic și psihologic, agravează problemele de sănătate publică”, a adăugat ea.
