Moșii de Toamnă – apoi, Înfricoșata Judecată și A doua venire a lui Iisus Hristos

Tradiția spune că la biserică cea mai practică soluţie este să venim cu o sticlă mică de vin, de 500 ml, şi o colivă care vor sfinţi vinul şi bucatele abundente de acasă, înainte de a fi împărţite.

Dacă vrem să dăm pachete şi în biserică, să aibă dimensiuni rezonabile, ca să nu trebuiască să le înghesuim pe sub mesele cu pomeni, după cum se mai vede pe ici-pe colo.

Coliva se face din grâu fiert şi se îndulceşte cu miere sau zahăr. Cel mai bine este să se ia, la biserică, o colivă mică, într-un vas mai adânc şi cu un capac bine închis, pe care îl scoatem când începe slujba.

Pe colivioara aceasta se aşază Sfânta Cruce şi se ornează cu bombonele colorate, care închipuie frumuseţea faptelor bune pe care răposatul/răposata le-a lăsat ca mărturie în lumea aceasta.

Este foarte practic să aducem şi mici cantităţi de colivă, în păhărele din plastic, pe care le vom împărţi, la sfârşitul slujbei, împreună cu câte o lumânare.

Moșii de Toamnă

În Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne se face pomenirea morților, pentru că în duminica următoare Biserica a rânduit să se facă pomenire de Înfricoșata Judecată și A doua venire a lui Iisus Hristos.

Simion Florea Marian menționa în lucrarea „Trilogia vieții”, că pe tot parcursul anului, în spațiul românesc există 20 de zile de Moși. Cuvântul „moși” vine de la „strămoși”, și se referă la persoanele trecute la cele veșnice.

Cu apelativul „moși” sunt numiți nu doar morții, ci și principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum și pomenile făcute pentru ei. Din zilele de Moși amintim: „Moșii de primăvară” (de Măcinici), „Moșii de vară” (sâmbăta dinaintea Rusaliilor), „Moșii de toamnă” (în prima sâmbătă din luna noiembrie), „Moșii de iarnă” (sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne).

Sâmbăta, zi de pomenire a celor adormiți

Sfinții Părinți au rânduit ca sâmbăta să se facă pomenirea celor adormiți, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt și cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepții adormiți. Pe de altă parte sâmbăta e deschisă spre duminică, ziua învierii cu trupul. Duminica este numită și ziua a opta, pentru că este ziua începutului fără sfârșit, ea nu va mai fi urmată de alte zile, considerată simbolic a fi eternă.

Ce reguli avem de păzit când mergem la sfânta biserică, în ziua în care sunt pomeniți Moșii de Toamnă ne învaţă părintele Cleopa:

Să fim împăcaţi cu toţi oamenii şi să cerem iertare de la toţi. Să fim îmbrăcaţi curat şi cât mai cuviincios şi să avem chipul smerit; femeile să aibă capul acoperit. Să stăm cuviincios în biserică, bărbaţii în partea dreaptă, femeile în partea stângă.

După ce s-a dat binecuvântarea de Sfânta Liturghie, suntem datori să stăm fiecare la locul său şi să nu ne mai închinăm pe la sfintele icoane. În timpul slujbei este păcat să vorbim în Sfânta Biserică, în afară de mare nevoie.

Să nu ieşim din biserică înainte de terminarea Sfintei Liturghii, în afară de mare nevoie.

Rugăciune pentru cei plecați dintre noi

„Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gân­­dul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri lumi­noase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată dure­rea, întristarea și sus­­pinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.

Dăruiește-le lor și nouă Împă­răția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veș­nice și des­fătarea vieții Tale celei ne­sfâr­șite și fericite.

Că Tu ești învierea și odihna ador­­­mi­ților robilor Tăi (numele), Hris­toase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcă­to­ru­lui Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cu sfinții odihnește, Hristoase, su­fle­tele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!”