Ne-am plictisit să mai apărem oameni

Ultimul an ne-a lăsat impresia că se poate trăi fără cultură, fără teatru, fără lansări de carte, fără spectacole, fără muzee, fără mers la bibliotecă, librărie, chiar și fără praznice religioase …

…că putem muta totul în virtual, nu doar școala sau unele munci, ci și orice formă de manifestare pe care suntem obișnuiți să o legăm de viața spirituală…

Putem deci să aruncăm în uitare artiștii, profesioniștii din cultură, să-i reciclăm pe așa-zisa piață a muncii… eventual să-i facem soldații absurdului…

Putem să ne îndemnăm copiii să evite să se mai facă artiști și să desconsidere cu totul orice înclinație, aspirație sau pasiune.

Istoria umanității a mai cunoscut o astfel de perioadă, cel puțin în spațiul european, după anul socotit ca început al erei noastre, după Hristos.

Trecerea de la antichitate la o nouă civilizație a început cu secole de penumbră, să nu spunem întuneric, fiindcă Lumina nu încetează niciodată.

Dacă este undeva noapte sau ceață ori înnorare, nu înseamnă că Soarele nu mai există deloc, nicăieri!

Au venit apoi o mie de ani de avânt al cunoașterii, de deschidere către instruire și manifestare artistică – deloc de neglijat progresul științelor și al tehnologiilor.

Și în planul social lucrurile au evoluat, relațiile dintre oameni modificându-se treptat, organizarea comunității căpătând o artificialitate tot așa cum și foarte multe dintre producțiile umanității.

Natura a suferit modificări semnificative odată cu expansiunea agresivă a oamenilor, interpretând eronat și arogant ideea că Pământul i-ar aparține și că el este stăpânul absolut care poate decide orice și oricum.

Epoca de după anul 1900, deci ultimii 121 de ani, a însemnat un progres exponențial în ce ține de tehnologie, dar un regres uriaș în ceea ce privește adevărata spiritualitate, inclus credințele.

Am văzut în științe și în tehnologii o alternativă la spirit, un opus chiar, un rival, deși nu este deloc așa.

Astfel, artele și tot ceea ce ține de spirit au căpătat o și mai puternică tentă artificială, industrială, de unică folosință!

Indicați vă rog producțiile artistice de mare anvergură făcute în acești ultimi 121 de ani care să poată sta alături de producțiile epocilor de dinainte de 1900.

O pictură sau o sculptură pe care să o poți așeza alături de marile opere ale trecutului, fără să ți se dezvăluie în fața ochilor un contrast violent, o dezolantă imagine a degradării expresiei spirituale.

Libertatea stă în ceea ce iubești iar artele sunt expresia libertății, iată oglinda omului.

În toate formele de manifestare artistică, arhitectura mai ales, am trecut la un așa-zis modernism în numele unei schimbări de dragul schimbării, ca și cum am arunca înfățișarea noastră umană doar pentru faptul că ne-am plictisit să mai apărem oameni.

Producția sintetică a alimentelor și medicamentelor, lucrurilor de primă necesitate, născocirea unor game întregi de produse înșelătoare, o cosmetică mincinoasă dată unei vieți derutate, o nouă diviziune a muncii și o nouă măsură dată valorii, punerea eticii slugă banului, am numit-o civilizație.

Cine ne mai sunt astăzi modelele spirituale?

Ce se mai produce astăzi în cultură fără să conțină revolta interioară față de artificialitatea devenită închisoare spiritului?

Și de ce această revoltă o inhibăm și nu îi dăm spațiu deplin și să desenăm o nouă viziune lumii?

De asta are nevoie acum umanitatea, de un nou mod de producție, de o nouă organizare socială, de noi relații între popoare și culturi.

Totul ne arată că suntem pe o stradă greșită și nu o schimbăm, de data asta nu mai căutăm ”schimbarea de dragul schimbării”, devenim brusc conservatori artificialității și simulării valorii, cum am prețui umbra lucrurilor, insinuarea spiritului și nicidecum lucrurile sau spiritul.

Privim Pământul, după ce noi l-am rănit de moarte, ca pe un muribund, supărați pe el că nu ne lasă nimic moștenire, un Pământ nou, ceva!…

Este ca și cum am lua viața cuiva și am pretinde să ne revină nouă acea viață, să o trăim noi, că doar de aia i-am luat-o!

Refuzăm să înțelegem ce mesaj tot încearcă să ne transmită viețuitoarele de pe Pământ, Pământul însuși.

Întorcându-mă la prima frază din aceste șubrede rânduri, la faptul că un virus oarecare ne-a arătat cât suntem de vulnerabili… cum?! noi, taman noi? stăpânii Pământului? … și mai ales la faptul că ni se pare că putem trăi fără cultură, fără spiritualitate.

Vă mărturisesc faptul că am senzația aceea ca și cum m-aș afla într-un tren ajuns într-un depou dărăpănat. În urma trenului șinele au fost smulse, înaintea lui, de asemenea…

Mă aflu însingurat undeva într-o stație prin care niciun alt tren nu o să mai vină…

Am început să iubesc liniștea, tăcerea din această amorțire, simțurile se ascut, încordare nouă crește ușor, urmează …ceva… Poate un nou start, poate nimic…

Așadar, nu îmi rămâne decât să mă caut pe mine însumi dincolo de artificialitatea care mi-a furat eul, m-a substituit și trăit în locul meu. Să o iau desculț, pe jos, spre un încotro desenat doar de o puternică aspirație spirituală:

…redescoperirea Omului iubirii vieții și să încep să fac pe pătrățelul meu de țărână precum în Cer. Și asta până să ajungă și în Cer așa cum e pe Pământ.

Artele și artiștii au de treabă abia de acum încolo, arhitecții mai ales…

Articolul precedentPământul se scufundă – Mediul ne prezintă ”nota de plată!”
Articolul următorPalida lumină a ”ORBITOR. ARIPA STÂNGĂ” de Mircea Cărtărescu
Scriitor și jurnalist, fondator Radio Vocativ, Revista Vocativ, Vocativ Plus, il romeno

1 COMENTARIU

  1. Foarte frumos, foarte poetic, foarte trist, foarte întrebător și cu un dram de speranță, citez:

    „Vă mărturisesc faptul că am senzația aceea ca și cum m-aș afla într-un tren ajuns într-un depou dărăpănat. În urma trenului șinele au fost smulse, înaintea lui, de asemenea…
    Mă aflu însingurat undeva într-o stație prin care niciun alt tren nu o să mai vină…
    Am început să iubesc liniștea, tăcerea din această amorțire, simțurile se ascut, încordare nouă crește ușor, urmează …ceva… Poate un nou start, poate nimic…”.

    Te felicit, Valeriu!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here