Ni se spune că este Piața Liberă sau Democrație iar noi, manipulabilii, chiar credem!

Să luăm doar exemplul rețelelor de telefonie mobilă, deși am putea vorbi mult mai bine despre rețelele de supermarketuri sau cele care distribuie produsele petroliere.

Întâi de toate – încetați să mai credeți că Statul este al cetățeanului și că aleșii sunt în slujba cetățeanului. Statul este o entitate absolutistă față de om și în slujba Zeului Ban.

Democrația de astăzi este o farsă extrem de costisitoare – și prețul îl plătești nu doar tu ci și copiii tăi, fiindcă în contul lor se fac împrumuturile de stat.

Revenind la piața liberă. Liberă de cine și de ce anume? Liberă să ia orice decizie. Statul ori de câte ori un ,,colos”, o rețea sau orice distribuitor al unui produs foarte bine vândut, găsește modalități prin care să stoarcă bani mai mulți de la cetățeni, el se bucură, fiindcă are parte, prin taxe, de bani mai mulți.

Nu există nicio instituție sau sistem de stat care să protejeze realmente cetățeanul deși tot din contribuțiile sale trăiesc aceste instituții și sisteme.  Instituțiile sau sistemele sunt folosite în slujba celor care au puterea financiară, deci şi politică, doar ştim în slujba cui sunt politicienii, chipurile aleşi de noi!

Piaţa liberă din Italia este exemplul folosit în articolul meu de astăzi. Companiile de telefonie mobilă au crescut, de ceva vreme, prețurile cu 8,6% anual, prin considerarea lunii la 28 de zile și nu de 30 sau 31 zile. Ar fi ceva ok, dreptul lor să-și facă un preț… Însă, toate companiile s-au aliniat așa cum de fapt se aliniază atunci când apar ofertele. Media minutului anual de telefonie costă la fel la oricare operator ai fi. Este o înțelegere frățească între ele iar principiul de liberă concurență este anulat. Bravul popor italian contribuabil, plătește și o agenție a statului (deci nu în slujba lui) pentru reglementarea comunicațiilor dar… de ce o plătește nu se știe, fiindcă această agenție nu face absolut nimic în interesul celui care o plătește, cetățeanul. Până la urmă care sunt atribuțiile acestei agenții, fiindcă atât calitatea serviciilor de telefonie cât și de internet sunt în Italia printre cele mai slabe din lume și costă nejustificat de mult.

Statul firește că s-a bucurat nespus când a aflat că telefonia mobilă din Italia e mai scumpă cu 8,6%, fiindcă acest procent se reflectă în taxe. Taxe care, desigur, nu sunt folosite în interesul celor care ar trebui să fie cu adevărat statul, cetățenii săi, decât în procente nesemnificative.

Nu este mare lucru o scumpire. Cu toții avem nevoie astăzi de telefonia mobilă și nu vom face caz. Ideea este alta, că și prin acest gest Statul s-a deconspirat că îl doare la bască de oameni, iar că piața liberă este o minciună, precum și libera concurență. Totul este ,,frăție,, între anumite persoane care conduc banii mari. Tot aceștia posed mijloacele media prin care spală creierul gloatei și o injectează cu orice manipulare poftesc dumnealor.


Dacă s-ar face o atentă monitorizare a tuturor rețelelor, serviciilor și oricăror produse distribuite național sau mondial, ați observa lesne faptul că niciun principiu liberal de piață sau democratic în câmpul decizional nu funcționează.

Ce ar trebui să existe pentru ca omul de rând să aibă convingerea că există democrație: LEGEA RĂSPUNDERII ACTULUI POLITIC ȘI DECIZIONAL. Concret: cine este factor de decizie răspunde pentru oricare decizie.

Mai vreți un exemplu? Alitalia. Mândria țării!… Managerii Alitalia au beneficiat de mega-salarii tocmai pentru a veni cu plan managerial care să aducă profit companiei, nu s-o falimenteze. Din vreme ce nu au funcționat planurile de manageriat, se cuvine să returneze mega-salariile înapoi la companie, în plus, să plătească și daunele consecințelor deciziilor lor ca manageri, din pricina cărora iată, compania este în faliment.

Și așa mai departe, în oricare structură fie privata sau de stat. Cine conduce trebuie să aibă și un ștreang de gât: LEGEA. Astăzi nu există decât ,,sfânta ascultare față de forțele obscure ale banului”

Că veni vorba de lege, ar trebui inclusă în Codul Penal, la infracțiunea de Înșelăciune, și: campania electorală dovedită apoi  ca fiind înșelăciune, neîmplinindu-se nimic din ceea ce s-a promis și, încă una, înșelăciunea prin  publicitate, anumite spoturi înșală oamenii fără să poată fi trași la răspundere nici difuzorii și nici realizatorii acestora.

Când va fi o astfel de țară pe glob, cu o astfel de democrație, a statului de drept de sus în jos și nu invers, voi emigra imediat acolo și nu aș mai pleca. Și voi muri fericit că în sfârșit undeva există DEMOCRAȚIE cu adevărat.

Până atunci, surâd amar și scârbit, plin de lehamite, mai ales când văd oamenii vorbind de politică și învrăjbindu-se unii cu alții, înfingându-se la pupat dosurile politicienilor, tânjind să candideze și exersând de pe acum bonismul lor față de gloată, gloată pentru care ei știu deja că nu vor putea, ba nici nu vor vrea, să facă nimic.  Ce gloată binecuvântată și plătitoare de toate, dintotdeauna lesne …manipulabilă!…

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici