Nostalgia gălăgiei

Ziua mondială a …zgomotului. De sensibilizare asupra stresului produs de zgomot,  a urmărilor poluării sonore. 26 Aprilie 2017.

Suntem mai ,,liniștiți,, precum în ”era industrială”, abia apusă. Nimic zgomote de la mastodonții industriali, au fost anihilați monștrii urbani! Astăzi, oare care mai sunt sursele de zgomot? În orașe, avioanele de linie care taie cerul înălțându-se în drumul lor spre alte colțuri ale Pământului, sirenele ambulanțelor, chiar și când nu au o urgență, sau ale mașinilor de poliție, nevoite să ducă în grabă polițiștii la vreo ședință operativă, mașinile care mătură mecanizat străzile, manelele pe tarabele piețelor în aer liber, a țânțarilor noaptea? Fiindcă în mediul rural ar fi fost o bucurie încă să se mai audă zgomot de tractoare, a turmelor de oi sau vaci, gâște chiar, duse la păscut, albinuțelor prin grădini!… Însă, importăm totul, nu se mai face agricultură.

Nici băieții strigând în gura mare ,,ediție specială,, nu mai sunt, ziarele au trecut în online. Peste lume se așterne ușor-ușor liniștea.

Nimeni nu mai urlă la nimeni, fiindcă s-a instaurat ”era indiferenței”, nu pentru că am fi devenit mai civilizați. Nicio mamă nu-și mai strigă copiii din fața blocului pentru ca micuții să vină la masă, ei sunt deja în camera lor, jucând la play station sau computer.

Zgomotul astăzi este concentrat în căștile smartphone-ului. Toată lumea trece pe stradă, abia evitând câte un stâlp, cu ochii pe touch screen-uri și cu urechile astupate de mini-căști (care par niște perfuzii) în care ,,urlă,, muzici bit: bum, bum, bum, bum și câte o monosilabă ici-colo râgâită de vreun pseudo-cântăreț făcut vedetă de ”studiouri muzicale” care se întrec în distrugerea conceptului de muzică… nimic armonie, nimic ritm muzical, doar ,,bătaie,, psihică. Să mai spun de năravul prezentatorilor talk show-urilor televiziunilor care …cretinoid… se întrec să țipe, în lipsa unor idei interesante de transmis? De asta mi-am aruncat televizorul la tomberon!

Mai ține careva cont de decibeli, de sensibilitatea urechii la sunete puternice, la surzirea provocată de noile ”cutiuțe” de care cu toții am devenit dependenți, telefoanele mobile?…

Celții aveau un arbore unde mergeau ritualic și urlau din toți rărunchii, descărcându-și furia. Românii nu mai au arbori, oricum nu aveau obiceiul să urle la ei, de asta i-au și tăiat!

Nevestele, copiii, soacrele, vânzătorii ambulanți, vecinele, microbiștii, trenurile, vapoarele, căruțele, claxoanele de cauciuc și goarnă, toate acestea sunt amintiri… nostalgice.

Facebook Comments