Om Mani Bêmê Hum* – Nepal – ţara în care o mare de steaguri flutură în rugăciune

Undeva, în inima munţilor Himalaya, situat la cea mai mare înălţime şi cam înghesuit între China şi India, două ţări foarte mari, Nepalul uimeşte prin frumuseţea şi puritatea sa. Cel mai înalt platou din lume ni se arată în culori vii, alături de călugării şi oamenii care cinstesc acest pămînt. Imaginea Himalayei luminată de răsăritul soarelui îţi taie respirația și prezintă încă din aer principala bogăție a Nepalului: frumusețea munților. În Nepal există o vorbă: „munții încep de la 6000 de metri, pînă acolo sunt dealuri”. Numele Himalaya a rezultat din îmbinarea a două cuvinte, hima, care înseamnă zăpadă, şi alaya, care înseamnă casă. Peste 80 % din suprafaţa ţării este ocupată de munţi, în medie cu înălţimi de 6000 de metri.

Nepalezii sînt oameni muncitori care au reușit să transforme fețele abrupte ale munților de 2000-2500 de metri în terase plantate cu orez. Sînt săraci dar zîmbesc tot timpul, iar felul cum privesc ei viața merită atenţie.

 

 

Deşi suprafaţa ţării este redusă, formele de relief sînt diverse. Nepalul, străbătut de la nord la sud nu depăşeşte 200 de kilometri. Vîrfurile Munţilor Himalaya sînt permanent acoperite de gheaţă. La graniţa dintre Nepal şi China se află cel mai înalt munte din lume, Muntele Everest (numit de nepalezi Sagarmatha, a fost cucerit pentru prima dată la 29 mai 1953 de şerpaşul Tenzing Norgay şi de alpinistul britanic Edmund Hillary şi este cea mai mare provocare pentru toţi alpiniştii lumii), cu înălţimea de 8.848 de metri altitudine.

În interiorul ţării se înalţă terenuri muntoase, separate de văi adînci. Pe versanţii munţilor au fost amenajate terase. Dincolo de înălţimile de 2.000-4.000 de metri deasupra nivelului mării se ridică un perete alb de gheaţă: Himalaya, cel mai înalt lanţ muntos din lume. Relieful prezintă trei secţiuni: Terai (în sud) unde este Cîmpia Gangelui (altitudinea medie de 200 m) la poalele Munţilor Siwalik (Churia) şi a Munţilor Siwalik şi Mahabharat, apoi Himalaya Joasă (în partea centrală, altitudinea sub 3000 de m), cu multe depresiuni udate de afluenţii Gangelui şi nu în ultimul rînd, Himalaya Înaltă, în nord, cu 23 de vîrfuri ce depăşesc 7600 m, iar 6 dintre ele depăşesc 8000 m.

Kathmandu – sufletul culturii nepaleze

Apărată de uriaşa barieră a munţilor Himalaya, mica vale cu pămînt roditor a fost locuită istoric de populaţia nawari, iar urmaşii lor,  peste 1 milion de persoane, reprezintă astăzi cel mai numeros grup etnic din Nepal şi încă îşi păstrează tradiţiile. În Valea Katmandu au fost întemeiate cu multe secole în urmă trei oraşe-stat, astăzi în plină ascensiune şi extindere.

Patan, fondat în secolul III de marele împarat budist Ashoka,  este cel mai vechi şi  s-a numit odată Lalipur, oraşul frumuseţii.

Bhaktapur, tradus prin oraşul adoratorilor, cu începuturi în IX, a devenit capitală a regatului Nepal cinci secole mai tîrziu şi are, în piaţa Durbar,  cea mai mare concentrare de opere ale arhitecturii newari de pe toata valea,  iar Kathmandu, a fost întemeiat de regele Gunakama Dewa în anul 732.

Toate cele trei oraşe au cîte un mare palat regal, o piaţă centrală, Durbar şi străduţe aglomerate care conduc către zeci de vechi temple cu fresce colorate şi statui, închinate celor mai diverse zeităţi, scăpate ca prin minune de cutremurele care au afectat de-a lungul timpului ţara.

Şi, peste tot sunt nenumărate stupe, construcţii specific nepaleze cu funcţii religioase, care prin ochii lui Buddha par să-i observe pe vizitatori.

În total, sunt mai mult de 100 de importante monumente, hindu şi budiste, din care şapte au fost înscrise de UNESCO pe lista  Patrimoniului Umanităţii.

Potrivit legendelor, Katmandu a fost clădit pe un loc ales chiar de Zeiţa Malakshmi, s-a numit iniţial Kantipur, Oraşul strălucirii, şi urma să aibă forma unei săbii, în amintirea celei cu care regele a tăiat în doua colina pe care urma să fie ridicat oraşul, salvînd-o astfel de furia apelor. Alte legende spun că oraşul şi-ar fi luat de la templul Kasthamandap, cu o pagodă cu trei etaje, construită, se spune, doar din lemnul unui singur copac.

Astăzi, capitala Republicii Nepal, Katmandu este cel mai aglomerat centru urban din ţară,  în întreaga zonă metropolitană trăiesc peste 2,5 milioane de locuitori pe o suprafaţă de 51 de km pătraţi, şi la oraşul vechi, al celor o mie de temple, s-a adăugat şi o zonă modernă,  Thamel,  devenită cartier al turiştilor.

Este situat între pădurile de foioase de la poalele munţilor Himalaya, la o altitudine de 1400 m şi este înconjurat de patru munţi,  Shivapuri, Phulchoki, Nagarjun şi Chandragiri, şi este străbătut de opt rîuri. Bagmari este rîul sfînt, pe ale cărui maluri adepţii hinduismului, încă îi incinerează pe cei decedaţi.

Cele mai multe clădiri de patrimoniu şi temple sunt în Durbar Square of Kathmandu, situată în oraşul vechi. Sunt aici lăcaşul sfînt al zeiţei Taleju, înalt de 30 de metri, Hanuman Dhoka, întins pe 5 hectare, este un complex de clădiri, cu Palatul regilor din dinastia Shah, palatul Kumari Ghar, Casa zeiţei Vii, a tinerei Kumari Devi considerata întruparea zeiţei Durga.

 

Templul hindus Pashupatinath, ridicat în secolul V şi dedicat lui Shiva, este acum cuprins în Patrimoniu Mondial UNESCO. Se află în estul oraşului, pe malul rîului Bagmati, a fost distrus în secolul XIV şi reconstruit cinci secole mai tîrziu, în stil pagoda, cu constructii cubice grinzi din lemn sculptat şi două acoperişuri din cupru şi aur. Aici are loc festivalul Shivaratri, sau Noaptea Zeului Shiva, dar vizitatorii care nu sunt de religie hindusă nu pot vizita decât o parte din templu.

Stupa Swayambhunath, Templul Maimuţelor, este una dintre cele mai vechi structuri religioase din Nepal şi deşi este loc buddist, este considerat sfînt şi venerat de comunitatea hindu.

Cea mai mare stupa este Boudhanath, unul dintre cele mai sacre situri buddhiste din Nepal, la 11 km de centrul oraşului, este cuprins in Patrimoniu Mondial UNESCO din 1979. Baza stupei sferice are 108 reprezentari ale lui Dhyani Buddha Amitabha şi este înconjurat de un zid cu 147 nise, fiecare cu patru sau cinci roţi de rugăciune gravate cu mantra Om Mani Padme Hum, este loc pentru pelerinaj şi rugăciune pentru budiştii tibetani şi o principală atracţie turistică a oraşului.

O atenţie specială merită Palatul Narayanhity,  construit  în 1970, tot în formă de pagodă, cu ocazia căsătoriei celui de-al 11-lea rege al Nepalului, Birenda Bir Bikram Shah. Aici, regele şi încă nouă membri ai familiei regale au fost asasinaţi în anul 2001 de prinţul Gyanendra, devenit la rîndul său rege. Domnia sa s-a încheiat în 2008, când Adunarea Constituantă nepaleză a abolit monarhia şi Nepalul a devenit republică. După căderea monarhiei, palatul a devenit muzeu.

Muzee interesante sînt şi Galeria Azima Moti, cu o mare colecţie de ustensile tradiţionale şi obiecte tipice unei case medievale Newar, sau mai modernele  Nepal Art Council Gallery, cu opere ale artişitilor naţionali şi internaţionali, sau Galeria de Arta Contemporana Srijana, din complexul expozitional Bhrikutimandap, care găzduieşte opere de pictori şi sculptori contemporani.

Merită şi o vizită la bazar, unde se vînd produse agricole şi textile aduse din toată valea, un tărîm colorat al abundenţei, încins de mirosurile condimentelor şi de zarva vînzătorilor şi a cumpărătorilor.

 

Lumbini, locul sacru al naşterii lui Buddha

La poalele dealurilor este Lumbini, locul sacru al naşterii lui Gautama Buddha, fondatorul budismului.

Marele templu Maya Devi şi Coloana regelui Ashoka, sînt loc de pelerinaj şi venerare pentru mii de budiştii sosiţi din toată lumea şi o atractivă destinaţie turistică.

Mănăstirile se întind pe munţi dar şi în partea joasă pe tot cuprinsul ţării. Sechen, Chhairo Gompa,Kopan, Kindo Baha, Pena Namding, Tengboche, Tergar Ling, Tharlam sînt numai cîteva numerotate. Hinduismul şi budismul sunt religiile majoritare.

Hinduismul este religia majoritară în stat și influențează profund structura socială, în timp ce budismul – budismul tibetan – este practicat de unele grupuri etnice în forme care sunt puternic influențate de hinduism.

Distribuția geografică a grupurilor religioase a relevat o preponderență de hinduși, ce reprezintă cel puțin 87 la sută din populație în fiecare regiune. Cele mai mari concentrații de budiști sînt în dealurile de est, Valea Kathmandu, Terai. Dar, în fiecare zonă, 10 la sută din populaţie este budistă.

Hinduismul

Hinduismul este considerată ca fiind cea mai veche religie din lume. Originile hinduismului sînt din Hindu Kush din Asia Interioară. Populaţia s-a amestecat cu civilizația urbană a Văii Indusului și cu culturile tribale de vânătoare și de colectare a popoarelor din zonă. Spre deosebire de alte religii ale lumii, hinduismul nu a avut un singur fondator. Se crede că Vedele – imnurile sacre – sînt datate de la 1200 î.Hr., sau chiar mai devreme. Aceste texte formează preceptele teologice și filosofice ale hinduismului.

Hindușii cred că absolutul (totalitatea existenței, inclusiv Dumnezeu, omul și universul) este prea mare pentru a fi conținută într-un singur set de credințe. O religie extrem de diversă și complexă, hinduismul cuprinde șase doctrine filosofice (darshanas). Practicile religioase diferă de la un grup la altul. În medie, un hindus nu are nevoie de nici un crez formal sistematic în scopul de a-și practica religia lui ei respectă doar obiceiurile lor de familie și ale grupurilor lor sociale.

Un concept de bază în hinduism este Dharma – legea naturală în obligațiile sociale și religioase. Indivizii ar trebui să joace rolul lor în societate corectă, determinată sau prescrisă de dharma lor. Fiecare persoană se naște într-o anumită castă şi are o ocupaţie tradiţională.

Alte idei fundamentale comune tuturor hindușii se referă la natura și destinul sufletului, și la forțele de bază ale universului. Sufletele ființelor umane sînt văzute ca porțiuni separate ale unui suflet, toate îmbrăţişînd lumea. Scopul final al omului este reunirea cu absolutul.

Karma (justiția universală) este credința că consecința fiecărei acțiuni bune sau rele trebuie să se realizeze pe deplin. Un alt concept de bază este samsara – transmigrarea sufletelor; renașterea este cerută de karmă pentru ca toate consecințele acțiunii să fie îndeplinite. Rolul un individ pe tot parcursul vieții sale este fixat în funcţie de acțiunile sale bune și rele, din existențele anterioare. Este ca atunci cînd sufletul individual vede dincolo de vălul Maya (iluzie sau dorințele pămîntești) – forțele care conduc la credință. Sufletul este capabil să realizeze care este identitatea sa în realitatea transcendentală (sufletul lumii) și impersonală pentru a scăpa din ciclul fără sfîrșit de renaștere şi pentru a fi absorbit în sufletul lumii. Aceasta este cunoscută sub numele de moksha.

Hinduşii cinstesc vaca. Cinstirea vacii este importantă, deoarece vaca este privită ca un simbol al maternității și rodniciei.

Uciderea unei vaci, chiar și în mod accidental, este considerată ca fiind una dintre cele mai grave fărădelegi religioase.

Hinduismul este politeist. Acesta include mulți zei și zeițe cu diferite funcții și puteri. Dar, în cea mai importantă și larg răspîndită doctrină, Vedanta (sfîrșitul Vedelor), zeii și zeițele sînt considerate doar diferite manifestări sau aspecte ale unei singure divinități. Această unică divinitatea este exprimată ca o triadă hindusă care cuprinde trei mari zei: Brahma, Vishnu, Shiva, ce personifică crearea, conservarea și distrugerea. Vishnu și Shiva, sau unele dintre numeroasele lor avatare (încarnări), sînt cele mai incantate.

Buddha, fondatorul budismului, este privit ca avatarul nou a lui Vishnu. Unii hinduși îl identifică pe Hristos ca avatarul al zecea, iar alții îl consideră pe Kalki avatarul final, care trebuie să vină. Aceste avatare coboară pe pămînt pentru a restabili pacea, ordinea și dreptatea sau pentru a salva omenirea de la nedreptate. Mahabharata (compilat de Vyasa, probabil înainte de 400 d.Hr.), descrie marele război civil dintre Pandavas (binele) și Kauravas (răul) – două fracțiuni ale aceluiași clan. Se crede că războiul a fost creat de Krishna.

Budismul

Budismul este şi el important în religia din Nepal. Originea lui constă în învățăturile lui Siddhartha Gautama, un Kshatriya, prinţ din casta clanului Shakya. S-a născut în Lumbini, regiunea centrală Terai, la 563 î.Hr. Tatăl său a fost conducătorul unui principat minor în regiune. Născut hindus și educat în tradiția hindusă, Siddhartha Gautama a renunțat la viața lumească la vîrsta de douăzeci și nouă de ani şi și-a petrecut următorii șase ani în meditație. La sfîrșitul acestei perioade el a atins iluminarea. După aceea a fost cunoscut cu numele de Buddha, sau Iluminatul. Şi-a dedicat restul vieții predicînd doctrina lui.

Buddha a acceptat conceptele de bază ale hinduismului, cum ar fi karma, samsara, dharma și Moksha, dar el a refuzat să se angajeze la teorii metafizice specifice. El a spus că sînt, în esență, irelevante pentru învățăturile sale și ar putea distrage atenția. A fost interesat de a restaura moralitatea în viața religioasă.

Cele Patru Adevăruri Nobile rezumă pe scurt analiza lui Buddha arătînd soluția pentru problemele vieții.

Potrivit primului adevăr nobil – Dukkha – existenţa condiţionată, aşa cum este cunoscută de oameni, este suferinţă: naşterea este suferinţă, bătrâneţea este suferinţă, boala este suferinţă, moartea este suferinţă, a fi unit cu ceea ce nu iţi place este suferinţă, a fi separat de ceea ce iţi place este suferinţă.

Cel de-al doilea adevăr nobil – Samudaya – este originea suferinţei (Dukkhasamudaya-ariyasacca). Acest adevăr este definit astfel: „Este această sete (tanhā) cea care determină re-existenţa şi re-devenirea (ponobhavikā), care este aviditatea pasională (nandirāgasahagatā) şi care găseşte fără încetare o nouă posesiune (tatratatrābhinandini), fiind vorba de setea plăcerilor fără sens (kāma-tanhā), setea existenţei şi a devenirii (bhava-tanhā) şi setea non-existenţei (vibhava-tanhā).” Astfel, setea nu este cauza primară a suferinţei, ci ea constituie cauza cea mai palpabilă şi cea mai apropiată. Setea desemnează ataşamentul de lucruri si de idei (dhamma-tanhā) care produce re-existenţa şi re-devenirea (ponobhavikā).

Cel de-al treilea adevăr nobil – Nirodha – este cel al opririi suferinţei. El anunţă că există o încetare a setei. Acest sfârşit al durerii este denumit nirvana – eliberarea finală.

Cel de-al patrulea adevăr nobil – Magga – este cel al drumului ce duce către încetarea suferinţei. Acest drum este calea cu opt braţe – opinii corecte, intenţii corecte, vorbire corectă, mijloace de existenţă corecte, efort corect, acţiune corectă, atenţie corectă şi concentrare a minţii corectă. Acest drum duce la atingerea nirvanei.

*Om Mani Bêmê Hum – aşa cum se scrie în tibetană, iar în sanscrită cunoscută ca Om mani padme hūm – în traducere „O diamante ce străluceşti în soare”, este o mantră tibetană ce o vedem sculptată în piatră, scrisă pe steguleţe sau scrisă pe hîrtie şi inserată în roţile de rugăciune. Această mantră este incantată de călugări în mod continuu în temple, iar credincioşii o repetă atunci cînd merg în pelerinaje. Unii dintre ei parcurg toţi kilometrii de pelerinaj intonînd această mantră, se opresc şi fac trei paşi, după care se întind la pămînt, se ridică şi intonează mantra ca apoi să continue acest ritual.

Orice sugestie sau comentariu ne-ar ajuta să îmbunătățim ziarul. Iar dacă poți considera articolul interesant și demn să îl afle și alții, te rugăm să îl distribui, ai aici mai jos butoanele anume. Mulțumim.

Facebook Comments