Patruzeci sau patruzeci şi patru de mucenici?

7

Am răsfoit site-urile ortodoxe pentru a ne informa pentru dumneavoastră asupra celor 40 de mucenici și … celor 44 de pahare…  ”Sfinții 40 de mucenici sunt prăznuiţi de Biserica Ortodoxă, în fiecare an, pe dată de 9 martie. Aceşti mucenici au trăit în vremea împăratului Licinius (308-324), prigonitor al creştinilor. Sfinţii 40 de Mucenici erau soldaţi creştini şi făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia. Aceştia nu erau doar români de origine, ci şi greci, amestecaţi cu armeni.
Aflând despre credinţa lor, Giulio Agricola, guvernatorul Armeniei, i-a silit se închine idolilor. Deoarece au refuzat, au fost întemniţaţi timp de opt zile şi bătuţi cu pietre. Prin semne divine au fost însă întăriţi în dreapta credinţă. După aceste chinuri, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare, în lacul Sevastiei. La miezul nopţii, unul dintre cei 40 de mucenici, a ieşit din apă din cauza gerului. Alergând spre baia caldă, pusă de cei ce slujeau idolilor, a murit. Cei rămaşi îndure gerul au început se roage: „Ajută-ne Dumnezeule, Mântuitorul nostru, uşurează-ne sarcina şi alină iuţimea văzduhului, spre Tine nădăjduim, ca nu ne ruşinăm şi cunoască toţi ne-am mântuit strigând către Tine„. În urmă acestei rugăciuni s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheaţa s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. Unul dintre soldaţii de pază, uimit în miezul nopţii o lumină din cer încălzeşte apa şi o cunună din cele 40, pogorâte peste mucenici, nu are peste cine se aşeze, s-a aruncat în apă, mărturisind şi el este creştin. Pentru au fost scoşi vii din lac, comandanţii, s-a poruncit li se zdrobească picioarele cu ciocane. Toţi martirii au trecut la cele veşnice în urmă acestui supliciu. Trupurile lor au fost puse într-un car, ca fie duse spre ardere şi apoi fie aruncate în lac. Numai Meliton, un tânăr soldat, a supravieţuit torturii. Pentru mai respira, ostaşii nu l-au pus în car. Mama sa, ştiind cei 39 de confraţi în suferinţă aveau pregătită împărăţia cerurilor, îşi ia fiul în braţe şi merge cu el -l pună în car. Dacă îi dorea salvarea, trebuia fie lipsit de credinţă în Hristos. Meliton moare pe drum, în braţele mamei sale.
Cei patruzeci de Sfinţi Mucenici sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domitian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton, Aglaie. Sărbătoarea creştină a Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia s-a suprapus peste începerea anului agricol tradiţional şi a generat o sărbătoare tradiţională românească, Mucenicii sau Măcinicii. În credinţa populară în ziua mucenicilor se încheie zilele babelor, lăsând loc zilelor moşilor. De aceea, în această zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, cum ar fi: lovirea pământului cu bâte sau maiuri, rostind descântece, pentru ca iasă căldura şi între gerul, sau jocul copiilor peste foc.
În ziua de 9 martie, în toate comunităţile rurale era obiceiul de a se scoate plugul la arat.
După ce plugul era trecut prin foc de către fierarul (faurul) satului, era reparat, curăţat şi purificat. Între plugari se încheiau înţelegeri pentru întovărăşire la arat, iar în dimineaţa acestei zile plugul era scos în faţa casei în mod festiv. Acesta era momentul ce deschidea, de fapt, ciclul sărbătorilor de primăvară, presărat cu numeroase obiceiuri.
Patruzeci sau patruzeci şi patru de mucenici?
După tradiţia geto-dacică au fost 44 de mucenici, atâtea fiind şi zilele dintre 9 Martie şi 23 Aprilie. În unele zone, există până astăzi credinţă, aceşti sfinţi au fost 44. Folcloristul Simion Florea Marian a tipărit o legendă, din Fratautul Vechi – Moldova, unde se vorbeşte de ziua celor 44 de Sfinţi. Însă, tradiţia creştină afirmă au fost 40 de mucenici.
În Bucureşti, părticele din moaştele Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia se află la Mănăstirea Antim, la Schitul Darvari, la Biserica Icoanei, la Biserica Mihai Vodă, la Biserica Dichiu de pe Stradă Icoanei şi la BisericaSfântul Alexie” de pe Calea Şerban Vodă.
Testamentul Sfinţilor 40 de Mucenici
Testamentul Sfinţilor 40 de Mucenici a fost dictat de aceştia atunci când erau în lac Sfântului Meletie, episcopul Antiohiei. „Aşadar, va depărtaţi de orice poftă şi rătăcire lumească. Căci mărirea lumii este înşelătoare şi neputincioasă, înfloreşte pentru puţin şi îndată se veştejeşte ca iarbăa grădinii. Primind sfârşitul mai repede ca începutul. Mergeţi mai degrabă la iubitorul de oameni Dumnezeu, care dăruieşte bogăţie neimputinată celor ce aleargă la El şi ca răsplată viaţa veşnică celor ce cred în El. Timpul acesta este folositor celor ce voiesc se mântuiască, oferind prilejul potrivit pentru pocăinţă, pentru practicarea adevăratei vieţuiri celor ce nu amână nimic pentru viitor. Căci schimbarea vieţii este neprevăzută. Şi chiar de ai cunoaşte-o, vezi ceea ce este de folos şi arată în modul acesta curăţia credinţei, pentru ca prin aceasta ştergi urma păcatelor făptuite mai Înainte. Căci în starea în care te voi găsi, zice Domnul, în aceea te voi şi judeca. Sârguiţi, deci, fiţi fără greşeală în poruncile lui Hristos, ca scăpaţi de focul cel nestins şi veşnic. Căci glasul cel dumnezeiesc strigă: Timpul s-a scurtat. Mai presus de toate, cinstiţi iubirea, căci numai ea singură respectă datoria iubirii frăţeşti şi se supune legii lui Dumnezeu. Căci prin fratele cel văzut se cinsteşte Dumnezeu Cel nevăzut.”  sursa noastră:
creștin ortodox

”Ziua de Măcinici (9 martie) este socotită în calendarul popular începutul Anului Agrar, celebrat la hotarul dintre iarnă și vară, dintre zilele friguroase ale Dochiei și zilele călduroase ale Moșilor. În ziua de Măcinici s-au suprapus două sărbători de înnoire sezonieră a timpului: ultima zi a Babei Dochia, când, conform tradiției, aceasta moare și se preface în stană de piatră, și prima zi a Moșilor.

Obiceiurile acestei sărbători populare se înscriu într-un scenariu ritual specific Anului Nou: prepararea alimentelor rituale (Sfinți, Sfințișori, Brădoși); beția rituală atestată de tradiția populară, care susține că e bine să bei în această zi 40 sau 44 de pahare cu vin; deschiderea mormintelor și porților Raiului pentru revenirea sufletelor printre cei vii; aprinderea focurilor de Măcinici prin curți și grădini, în fața caselor și în câmp; purificarea oamenilor și vitelor prin stropirea cu apa sfințită; protecția magică a caselor și anexelor gospodărești prin înconjurarea lor cu cenușă provenită de la focurile de Măcinici; bătutul pământului cu maiurile (ciocane mari din lemn) pentru alungarea frigului și scoaterea căldurii, așteptarea spiritelor morților cu scaune și mese întinse la focurile de Măcinici; observații și promisiuni meteorologice; aflarea norocului în noul an prin prepararea turtei de Măcinici; credința că este un timp extrem de favorabil prinderii vrăjilor și farmecelor; retezatul stupilor (scoaterea mierii de albine); tăierea primelor corzi de viță de vie ș.a.

Măcinici se numesc și spiritele moșilor și strămoșilor, sărbătoarea din calendarul popular corespunde, ca dată calendaristică și, parțial, ca semnificație, cu cei 40 de Sfinți Mucenici din calendarul bisericesc, jertfiți pentru credința lor în cetatea Sevastiei. Jertfele și sacrificiile umane săvârșite în vremurile preistorice în ziua Anului Nou sunt amintite astăzi de formele antropomorfe ale aluatului fiert sau copt în ziua de Măcinici și mâncat sacramental.

Ziua de 9 martie era o sărbătoare a morților, când li se împărțeau nu numai măcinici, ci și fasole sleită, nuci, poame, alune.

În satele bucovinene se făceau praznice ocazie cu care se dădea pomană celor adunați câte un colăcel, lumină aprinsă și un pahar cu băutură.

Obiceiul de a bea 40 sau 44 de pahare de vin în ziua de 9 martie este o reminiscență a sărbătorilor bahice ale antichității. Oamenii credeau că vinul băut la Măcinici se transformă de-a lungul anului în sânge și putere de muncă.

Dacă cineva din satele în care se practica obiceiul nu putea bea atâtea pahare pline cu vin, trebuia să guste sau cel puțin să fie stropit cu vin. Numărul paharelor de vin băute ar corespunde cu numărul Sfinților Mucenici din Sevastia care poartă diferite nume zonale: Moși, Sfinți, Sfințișori, Mucenici ș.a.

În ziua de 9 martie se făceau numeroase pronosticuri meteorologice ale noului an. Dacă pământul este înghețat în această zi, se zice că toamna nu vor fi brume și oamenii pot semăna porumbul cât de târziu; iar dacă nu îngheață, toamna va pica bruma devreme și din cauza aceasta oamenii trebuie primăvara să semne repede. De asemenea, se crede că așa cum va fi timpul în ziua de Măcinici va fi toată primăvara.

Credința că începutul simbolic al activităților economice la Anul Nou aduce spor și belșug era foarte puternică, în ziua de 9 martie era scos plugul în țarină și se trăgea prima brazdă. Ieșirea cu plugul în moșie avea valoare de simbol, întrucât din acel moment începea anul agrar. (conform DG24)”

Facebook Comments