Pledoarie pentru …Femeie

15

Femeie, tu ai fost numită în fel și chip: stăpână, prințesă, regină, împărăteasă, graal, vasul Domnului, izvorul vieții, floarea misterului pământului…  Ai avut din belșug parte și de apelative mai puțin de invidiat. Ai fost asemănată cu păsări sau alte viețuitoare într-o alegorie când veselă, tandră, când batjocoritoare… Peste toate astea TU ești doar Femeie și OM, și  nu fiindcă aparții speciei umane și-i dai viață în pântecul tău care este totodată Cer și Pământ, ci pentru că tot ceea ce este mai frumos și mai bun la umanitate la tine se găsește cu prisosință.

Ești orice vrei tu să fii între oricare dintre muncile pământului ori în demnitățile și onorurile oricărei societăți, peste, mereu peste, rolurile sacre de mamă și soție, fiică sau bunică, peste celelalte rosturi ale înrudirilor. Ai dovedit din plin că nu există niciun rol, domeniu sau muncă unde tu să nu poți excela. Ai parcurs cu răbdare și smerenie secole de suferințe și de umilințe, ai luptat și învins orice bătălie cu exploatarea, cu discriminări felurite deși… războiul este încă în toi… și asta fiindcă omul este o ființă complexă și adesea paradoxală, discriminează instinctual aproape, ca un soi de blestem al speciei, ca un dușman al propriei sale existențe. Dar, ai să vezi, tu vei găsi mereu resursele, curajul și răbdarea să schimbi orice dăunează vieții, pământului, și prin toate cele și ție.

Postura de pereche a bărbatului nu știu dacă îți aduce mai multe bucurii sau mai multe suferințe, poate că nu asta o fi esențialul, însă,  în mod aproape sigur ne iubești definitiv pe noi bărbații, noi fiind tot un rod al pântecelui tău iar Dumnezeu Creatorul ți-a hărăzit parte din sacralitatea Sa, binecuvântându-te.

Nu pot închipui viața fără tine nu doar ca incipit sau din motive instinctuale, chiar dacă și eu, bărbatul, pot împlini parte din muncile tale casnice, mai puțin cele ținând de …feminitate…

Arta lumii s-a născut din inima bărbatului privindu-te, căutându-te, în dorul de tine, științele și descoperirile, evoluția tehnologică, de asemenea, tu ai inspirat mereu bărbatul să fie ceea ce este și să facă acele lucruri, chiar și cele mai puțin admirabile… cum ar fi războiul.

Inspiratoarea supremă tu ai fost, ești și vei mai fi până la sfârșitul lumii. De aceea iată, vin să-ți mulțumesc, să mă închin frumuseții tale și sufletului tău, misterelor care se ascund în mintea ta și să te rog din toată puterea cugetului meu să rămâi femeie, să redescoperi în fiecare clipă nevoia să te manifești deplin ca femeie. Te poți găti cum îți place ție, poartă haine bărbătești dacă tu crezi că îți place și îți stă bine, vopsește-ți corpul sau părți ale lui, împodobește-te cum îți place ție, fă muncile pe care le vrei tu, chiar și cele mai dure, dar rămâi întotdeauna femeie, dincolo de toate astea. Eu, bărbatul, te știu nu doar egală cu mine, ci și mai mult, deoarece de multe ori m-ai depășit în orice. Împreună suntem fiecare întreg-uri, tu nu ești o jumătate a mea fiindcă nu ești a mea, îți aparții ție, iar a fi împreună seamănă cu un dans sacru. Libertatea noastră stă doar în ceea ce iubim, credința tot acolo, calea spre împlinire este una singură, iubirea și, tu chiar iubești și te rog să te iubești mai întâi pe tine chiar și dacă ai să treci acel prag al egoismului care o să-ți dăuneze…  Și, mai ales,  nu uita de Bunul Dumnezeu…

Femeie, 8 Martie nu este decât o zi, trece, vin altele… așa este săvârșirea vremii, tu însă ești o sărbătoare a vieții clipă de clipă. Nu-i așa că simți orice privire a bărbatului și orice gest și că tu conduci Pământul și Umanitatea ca un duh tainic sau ca un stăpân care nu uită că este mereu o mamă chiar și când încă nu a născut?

Femeie,  adesea noi bărbații greșim cu adevărat sau numai în percepția ta, nu știm să ne cerem iertare sau nu suntem destul de sinceri, nu știm să iubim cu deopotrivă răbdare și intensitate așa cum iubiți voi, multe lucruri noi le înțelegem altcumva, motiv pentru care vă mai necăjim sau chiar vă urâțim viața, dacă nu chiar ucidem… îți mulțumesc pentru că ai iertare, ai atâta iertare cât Însuși Tatăl Universului…

Nu te schimba, nu îți dori să devii bărbat când ești deja splendoarea naturii tale, să râzi de bărbatul care tinde să te imite în toate cele, această pornire a lui nu este musai semn de prețuire pentru tine, un omagiu,  poate fi o rătăcire sau cineva ori ceva îl mână orbește… învață-l să se redescopere bărbat fiindcă doar tu mai poți face asta… Iată, femeie, tu ai rolul cel mai greu pe acest pământ mustind de nonsensuri și de sânge… sângele tău.

Precis nu am reușit să adun în cuvinte ceea ce simt, ceea ce cred, fiindcă pentru multe acestea  încă nu s-au scornit cuvintele… singurul cuvânt viu rămâne …Mulțumesc

Facebook Comments