politica din perspectiva ta

Pentru o corectă informare și pentru a înțelege justificata ieșire în stradă a peste treisute de mii de oameni, în seara zilei de 1 februarie 2017, una dintre cele mai ample manifestații, vă punem la dispoziție textul integral al Ordonanței de Urgență a Guvernului cu privire la modificarea și completarea Codului Penal.

ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ
pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art.31 alin.(1) din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară
Având în vedere faptul că, de la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, denumit în continuare CPP, și până în prezent a fost adoptat un număr semnificativ de decizii ale Curții Constituționale, care au produs au impact semnificativ asupra codului și care necesită intervenție legislativă asupra unor instituții importante precum:
a) Participarea procurorului sau a unor părți în procesul penal la unele etape procedurale: decizia Curții Constituționale nr. 76/2015 prin care s-a constată că soluţia legislativă de excludere a procurorului de la dezbaterea contradictorie a probelor cuprinsă în art. 374 alin. (7) teza a doua din CPP este neconstituţională, decizia Curții Constituționale nr.166/2015 prin care s-au declarat neconstituționale prevederile art. 5491 potrivit cărora judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „în camera de consiliu, fără participarea procurorului ori a persoanelor prevăzute la alin. (2)”, respectiv instanţa ierarhic superioară ori completul competent se pronunţă „fără participarea procurorului şi a persoanelor prevăzute la alin. (2), decizia Curții Constituționale nr.423/2015 prin care s-a constatat, cu privire la 4884 alin. (5) CPP că soluţia legislativă potrivit căreia contestaţia privind durata procesului penal se soluţionează „fără participarea părţilor şi a procurorului” este neconstituţională, decizia Curții Constituționale nr.542/2015 cu privire la art.431 alin.(1) CPP prin care s-a constatat că admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare se examinează de către instanţă „fără citarea părţilor” este neconstituţională, decizia Curții Constituționale nr. 496/2015 prin care, cu referire la art. 335 alin. (4), s-a constatat că soluţia legislativă, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară hotărăşte „fără participarea procurorului şi a suspectului sau, după caz, a inculpatului” este neconstituţională;
b) Procedura soluționării plângerii împotriva soluțiilor procurorului: decizia Curții Constituționale nr. 599/2014 prin care s-a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii „fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor” este neconstituţională, decizia Curții Constituționale nr. 663/ 2014 prin care s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 341 alin. (10) CPP potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „fără participarea procurorului şi a inculpatului” este neconstituţională, decizia Curții Constituționale nr.733/2015 prin care s-a constatat că dispoziţiile art.341 alin.(6) lit.c) și, prin extindere, ale art.341 alin.(7) pct.2 lit.d) CPP sunt neconstituționale prin împiedicarea accesului la justiție în cazul soluțiilor de renunțare la urmărirea penală;
c) Procedura acordului de recunoaștere a vinovăției: decizia Curții Constituționale nr.235/2015 prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 488 CPP, precum şi soluţia legislativă cuprinsă în art. 484 alin. (2) CPP, care exclude persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente de la audierea în faţa instanţei de fond, sunt neconstituţionale;
d) Necesitatea reglementării unor căi de atac: decizia Curții Constituționale nr.24/2016 prin care s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art.250 alin.(6) CPP care nu permite şi contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată, este neconstituţională;
e) Necesitatea redactării unor texte clare și previzibile – decizia Curții Constituționale nr.126/2016 prin care s-a constat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, este neconstituţională;
f) Clarificarea unor competențe: decizia Curții Constituționale nr.552/2015 prin care s-a constatat că judecătorul de cameră preliminară care verifică legalitatea soluţiei de netrimitere în judecată nu poate exercita funcţia de judecată, astfel încât judecătorul care dispune începerea judecăţii, în baza art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală este incompatibil să exercite şi funcţia de judecată;
g) Renunțarea la urmărirea penală: decizia Curții Constituționale nr.23/2016 prin care s-a constatat că renunţarea la urmărirea penală de către procuror, fără ca aceasta să fie supusă controlului şi încuviinţării instanţei de judecată, echivalează cu exercitarea de către procuror a unor atribuţii ce aparţin sferei competenţelor instanţelor judecătoreşti, reglementată la art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia justiţia se realizează prin Înalta Curte
2
de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, motiv pentru care s-a constatat că întreaga instituție a renunțării de către procuror la urmărirea penală, astfel cu era aceasta reglementată la art. 318 alin. (1) CPP contravine legii fundamentale;
Având în vedere, totodată, necesitatea transpunerii unor acte comunitare cu impact atât asupra dreptului substanțial penal, cât și asupra dreptului procesual-penal – prin sporirea garanțiilor oferite în cadrul procedurilor judiciare, față de unele directive existând, de altfel, proceduri de infringement aflate în fază avansată, după cum urmează:
a) Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului, față de care procedura de infringement a fost declanșată în cursul anului 2014 (Cauza 2014/0192);
b) Directiva 2008/99/CE privind protecţia mediului prin intermediul dreptului penal și Directiva 2009/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009 de modificare a Directivei 2005/35/CE privind poluarea cauzată de nave şi introducerea unor sancţiuni în caz de încălcare;
c) Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale;
d) Directiva 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului, față de care a fost declanșată procedura de infringement în luna ianuarie 2016;
e) Directiva 2014/62/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind protecția prin măsuri de drept penal a monedei euro și a altor monede împotriva falsificării și de înlocuire a Deciziei-cadru 2000/383/JAI a Consiliului.
Observând numărul relativ mare de texte declarate neconstituţionale și care nu au fost puse în acord cu legea fundamentală, deși termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. (1) din Constituție a expirat, ceea ce poate determina interpretări diferite în jurisprudență cu privire la norme procesual-penale aplicabile, de natură a afecta drepturi și libertăți fundamentale ale cetăţenilor;
Făcând referire specială la iminenta împlinire a termenului de 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României Partea I nr.240 din 31 martie 2016 a deciziei Curții Constituționale nr.23/2016, privind art. 318 CPP ceea ce va declanșa, în absența unei intervenții legislative, o lipsire de efecte a textelor declarate neconstituţionale, determinând imposibilitatea pentru procuror de a mai renunța la urmărire penală, ceea ce va determina la o aglomerare a instanțelor de judecată cu acele cauze penale care ar fi putut fi soluţionate fără a se începe urmărirea penală și fără ca acțiunea penală să fie exercitată;
Constatând, totodată, existența mai multor proceduri de infringement, unele dintre ele aflate în stadii avansate, ceea ce ar putea duce la condamnarea României de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cu consecința aplicării unor sancțiuni pecuniare al căror cuantum ar putea fi unul semnificativ, de natură a afecta bugetul de stat și îndeplinirea obiectivelor asumate de Guvern,
Apreciem că toate acestea constituie o situație extraordinară a cărei reglementare nu mai poate fi amânată, în sensul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată. Datorită amplorii fenomenului și a consecințelor negative anterior prezentate asupra interesului public general, considerăm că o eventuală legiferare pe altă cale decât delegarea legislativă, chiar în procedură de urgență, nu ar fi de natură să înlăture de îndată aceste consecințe negative care continuă să se producă asupra interesului public general care vizează încrederea societății în justiție.
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.
3
Art. I. – Legea nr.286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.510 din 24 iulie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Alineatul (4) al articolului 154 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(4) În cazul infracţiunilor contra libertăţii şi integrităţii sexuale, a celor de trafic şi exploatare a persoanelor vulnerabile, precum şi a infracţiunii de pornografie infantilă, săvârşite faţă de un minor, termenul de prescripţie începe să curgă de la data la care acesta a devenit major. Dacă minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescripţie începe să curgă de la data decesului.”
2. Alineatul (2) al articolului 211 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(2) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci când: a) fapta a fost săvârşită în condiţiile art. 210 alin. (1); b) fapta a fost săvârşită de către un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu; c) fapta a pus în pericol viaţa minorului; d) fapta a fost săvârşită de un membru de familie al minorului; e) fapta a fost săvârşită de către o persoană în a cărei îngrijire, ocrotire, educare, pază sau tratament se afla minorul, ori de o persoană care a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului.”
3. După articolul 216 se introduce un nou articol, art.2161, cu următorul cuprins:
Art. 2161 – Folosirea prostituţiei infantile
„Întreţinerea oricărui act de natură sexuală cu un minor care practică prostituţia se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.”
4. Articolul 217 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Art. 217.- Sancţionarea tentativei „Tentativa la infracţiunile prevăzute în art.209 – 211, art.213 alin.(2), art.216 şi art.2161 se pedepseşte.”
5. La articolul 218 alineatul (3), litera (c) se modifică şi va avea următorul cuprins: ”c) victima este un minor;”
6. La articolul 219 alineatul (2), litera (c) se modifică şi va avea următorul cuprins: ,,c) victima este un minor;”
7. Alineatele (3) şi (4) ale articolului 220 se modifică şi vor avea următorul cuprins: „(3) Fapta prevăzută în alin.(1), comisă de un major cu un minor cu vârsta între 15 şi 18 ani, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi dacă: a) minorul este membru de familie al majorului; b)minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situaţia deosebit de vulnerabilă a acestuia, ca urmare a unui handicap psihic sau fizic ori ca urmare a unei situaţii de dependenţă; c)fapta a pus în pericol viaţa minorului; d)a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice. (4) Fapta prevăzută în alin.(1) şi (2) se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când: a) minorul este membru de familie; b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului;
4
c) fapta a pus în pericol viaţa minorului; d) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.”
8. După alineatul (5) al articolului 220 se introduce un nou alineat, alin.(6), cu următorul cuprins: „(6) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin.(1) – (4) se pedepseşte.”
9. La articolul 221 alineatul (2), după litera (c) a se introduce o nouă literă, lit. (d), cu următorul cuprins: „d) fapta a pus în pericol viaţa minorului.”
10. După alineatul (5) al articolului 221 se introduce un nou alineat, alin.(6), cu următorul cuprins: „(6) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1) şi (2) se pedepseşte.”
11. După articolul 256 se introduce un nou capitol, Capitolul VI, intitulat Infracţiuni care au produs consecințe deosebit de grave, care cuprinde articolul 2561, cu următorul cuprins:
”Capitolul VI – Infracţiuni care au produs consecințe deosebit de grave
Art.2561 – Faptele care au produs consecinţe deosebit de grave
„Dacă faptele prevăzute în art.228, art.229, art.233, art.234, art.235, art.239, art.242, art.244, art.245, art.247, art.249 – 251 au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate.”
12. După alineatul (2) al articolului 315 se introduce un nou alineat, alin.(3), cu următorul cuprins:
„(3) Tentativa se pedepsește.”
13. După alineatul (5) al articolului 345 se introduce un nou alineat, alin.(6), cu următorul cuprins:
„(6) Prin excepție de la dispozițiile art. 137 alin. (2), în cazul infracțiunii prevăzute în prezentul articol suma corespunzătoare unei zile-amendă pentru persoana juridică este cuprinsă între 500 lei şi 25000 de lei.”
14. Articolul 356 se modifică și va avea următorul cuprins:
Art. 356. Infectarea apei
”(1)Infectarea prin orice mijloace a surselor sau rețelelor de apă, dacă apa devine dăunătoare sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
(2)Dacă fapta este săvârșită din culpa, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(3) Prin excepție de la dispozițiile art. 137 alin. (2), în cazul infracțiunii prevăzute în prezentul articol suma corespunzătoare unei zile-amendă pentru persoana juridică este cuprinsă între 500 lei şi 25000 de lei.
(4) Tentativa se pedepsește.”
15. Alineatul (1) al articolului 374 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(1) Producerea, deţinerea, procurarea, stocarea, expunerea, promovarea, distribuirea, precum şi punerea la dispoziţie, în orice mod, de materiale pornografice cu minori, se pedepsesc cu închisoarea de la un an la 5 ani.”
16. După alineatul (1) al articolului 374 se introduc două noi alineate, alin.(11) şi (12), cu următorul cuprins: „(11) Cu pedeapsa prevăzută la alin.(1) se pedepseşte şi îndemnarea sau recrutarea unui minor în scopul participării lui în cadrul unui spectacol pornografic, obţinerea de foloase de pe urma unui astfel de spectacol în cadrul căruia participă minori sau exploatarea unui minor în orice alt fel pentru realizarea de spectacole pornografice. (12) Vizionarea de spectacole pornografice în cadrul cărora participă minori se pedepseşte cu închisoare de la 3
5
luni la 3 ani sau cu amendă.”
17. După alineatul (3) al articolului 374 se introduce un nou alineat, alin.(31), cu următorul cuprins: „(31) Dacă faptele prevăzute la alin.(1), (1′), (l2) şi (2) au fost săvârşite în următoarele împrejurări: a) de către un membru de familie; b) de către o persoană în a cărei îngrijire, ocrotire, educare, pază sau tratament se afla minorul sau de o persoană care a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului; c) fapta a pus în pericol viaţa minorului, limitele speciale ale pedepselor se majorează cu o treime.”
18. Alineatul (4) al articolului 374 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(4) Prin materiale pornografice cu minori se înţelege orice material care prezintă un minor ori o persoană majoră drept un minor, având un comportament sexual explicit sau care, deşi nu prezintă o persoană reală, simulează, în mod credibil, un minor având un astfel de comportament, precum şi orice reprezentare a organelor genitale ale unui copil cu scop sexual.”
19. După alineatul (4) al articolului 374 se introduce un nou alineat, alin.(41), cu următorul cuprins: „ (41) Prin spectacol pornografic se înțelege expunerea în direct adresată unui public, inclusiv prin tehnologia informațiilor și comunicațiilor, a unui copil implicat într-un comportament sexual explicit, ori a organelor genitale ale unui copil, cu scop sexual.”
Art. II. – Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 5 iulie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Alineatul (3) al articolului 3 se modifică și va avea următorul cuprins: „(3) În desfăşurarea aceluiaşi proces penal, exercitarea unei funcţii judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcţii judiciare, cu excepţia celei prevăzute la alin. (1) lit. c), care este compatibilă cu funcţia de judecată, mai puțin când se dispune începerea judecății potrivit art. 341 alin.(7) pct.2 lit.c).”
2. Alineatul (5) al articolului 25 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(5) În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art.16 alin.(1) lit.b) teza întâi, lit.e), f), i) şi j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum şi în cazul prevăzut de art.486 alin.(2), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.”
3. La articolul 36 alineatul (1), litera (a) se modifică şi va avea următorul cuprins: „a) infracţiunile prevăzute de Codul penal la art. 188-191, art.209 -211, art.254, art.2561, art.263, art.282, art.289-294, art.303, 304, 306, 307, 309, 345, 346, 354 şi art.360-367;”
4. Alineatul (1) al articolului 45, se modifică şi va avea următorul cuprins: „(1) Reunirea cauzelor se poate dispune la cererea procurorului, a părţilor, a persoanei vătămate şi din oficiu de către instanţa competentă.”
5. La articolul 56 alineatul (3), litera (b) se modifică şi va avea următorul cuprins: ,,b) în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 188-191, art. 257, art.277, art.279 – 283 şi art.289-294 din Codul penal;”
6. Alineatul (1) al articolului 59 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(1) Când anumite acte de urmărire penală trebuie să fie efectuate în afara razei teritoriale în care se face urmărirea, procurorul sau, după caz, organul de cercetare penală poate să le efectueze ori poate dispune efectuarea lor prin comisie rogatorie sau prin delegare.”
6
7. Alineatele (8) şi (9) ale articolului 68 se modifică şi vor avea următorul cuprins: „(8) Când pentru soluţionarea abţinerii sau a recuzării nu poate fi desemnat un judecător din cadrul aceleiaşi instanţe sau, în cazul instanţelor organizate pe secţii, din cadrul aceleiaşi secţii şi nici din cadrul unei secţii cu aceeaşi specializare, cererea se soluţionează de un judecător de la instanţa ierarhic superioară. (9) La instanţele care nu sunt organizate pe secţii, în cazul în care se admite abţinerea sau recuzarea şi nu se poate desemna un judecător de la instanţa competentă pentru soluţionarea cauzei, judecătorul de la instanţa ierarhic superioară desemnează o altă instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a formulat declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare, din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.”
8. După alineatul (9) al articolului 68 se introduce un nou alineat, alin.(91), cu următorul cuprins: „(91) În cazul în care se admite abţinerea sau recuzarea, dacă instanţa competentă pentru soluţionarea cauzei este organizată pe secţii şi nu se poate desemna un judecător de la secţia corespunzătoare a acestei instanţe, soluţionarea cauzei se realizează de o altă secţie a aceleiaşi instanţe, care are aceeaşi specializare. Dacă nu există o secţie cu aceeaşi specializare, judecătorul de la instanţa ierarhic superioară desemnează o altă instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a formulat declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare, din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.”
9. Alineatul (10) al articolului 68 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(10) Dispoziţiile alin.(8) – (91) se aplică în mod corespunzător şi în cazul soluţionării abţinerii sau recuzării judecătorului care face parte din completul de judecată.”
10. Alineatul (1) al articolului 72 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(1) Strămutarea poate fi cerută de părţi, de persoana vătămată sau de procuror.”
11. Alineatul (3) al articolului 75 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(3) Când strămutarea se dispune în cursul procedurii de cameră preliminară, judecarea cauzei se efectuează de către instanţa la care s-a strămutat cauza, iar procurorul căruia i-a fost restituit dosarul, dacă dispune din nou trimiterea în judecată, va sesiza tot instanţa la care s-a strămutat cauza, cu excepţia situaţiei în care aceasta nu mai este competentă.”
12. La articolul 81 alineatul (1), litera (g1) se modifică și va avea următorul cuprins:
„(g1) dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înțelege, nu se exprimă bine sau nu poate comunica în limba română. În cazurile urgente se pot folosi mijloace tehnice de comunicare, dacă se apreciază că acest lucru este necesar și că nu împiedică exercitarea drepturilor persoanei vătămate”
13. La articolul 81 alineatul (1), după litera (g1 ) se adaugă o nouă literă, lit.(g2 ), cu următorul cuprins:
„(g2) dreptul de a i se comunica traducerea într-o limbă pe care o înțelege a oricărei soluții de netrimitere în judecată, atunci când nu înțelege limba română;”
14. La articolul 90 litera (c) se modifică şi va avea următorul cuprins: ,,c) în cursul procedurii în camera preliminara şi în cursul judecăţii în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.”
15. Alineatul (5) al articolului 111 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(5) Persoanei vătămate i se aduce la cunoştinţă cu ocazia primei audieri faptul că, în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, poate să fie informată cu privire la punerea în libertate în orice mod sau evadarea acestuia.”
16. După alineatul (5) al articolului 111 se introduc cinci noi alineate, alin. (6) – (10), cu următorul cuprins:
7
„(6) În cazul persoanelor vătămate, pentru care a fost stabilită în condiţiile legii existenţa unor nevoi specifice de protecţie, organul judiciar poate dispune una sau mai multe dintre următoarele măsuri, atunci când este posibil şi când acesta apreciază că nu se aduce atingere bunei desfăşurări a procesului ori drepturilor şi intereselor părţilor:
a) audierea acestora în incinte concepute sau adaptate acestui scop;
b) audierea acestora prin intermediul sau în prezenţa unui psiholog sau al altui specialist în consilierea victimelor;
c) audierea acestora cât şi eventuala lor reaudiere se realizează de aceeaşi persoană, dacă acest lucru este posibil şi dacă organul judiciar apreciază că aceasta nu aduce atingere bunei desfăşurări a procesului ori drepturilor şi intereselor părţilor.
(7) Audierea de către organele de cercetare penală a persoanelor vătămate care au fost victime ale infracţiunii de violenţă în familie, prevăzută de art. 199 Cod penal, ale infracţiunilor de viol, agresiune sexuală, act sexual cu un minor şi corupere sexuală a minorilor, prevăzute la art. 218 – 221 din Codul penal, ale infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută la art. 197 din Codul penal, hărţuire, prevăzută de art. 208 Cod penal, şi hărţuire sexuală, prevăzută de art. 223 Cod penal, precum și în alte cazuri în care, din cauza împrejurărilor comiterii faptei, acest lucru se apreciază ca fiind necesar, se efectuează numai de către o persoană de acelaşi sex cu persoana vătămată, la cererea acesteia, cu excepţia cazului când organul judiciar apreciază că aceasta aduce atingere bunei desfăşurări a procesului ori drepturilor şi intereselor părţilor. (8) Dacă persoana vătămată este minor, înregistrarea audierii acesteia prin mijloace tehnice audio sau audiovideo este obligatorie în toate cazurile. Atunci când înregistrarea nu este posibilă, acest lucru se consemnează în declaraţia persoanei vătămate, cu indicarea concretă a motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibilă.
(9) Audierea persoanei vătămate de către organul judiciar care a înregistrat o plângere cu privire la săvârşirea unei infracţiuni se desfăşoară de îndată, iar dacă acest lucru nu este posibil, se va realiza ulterior depunerii plângerii, fără întârzieri nejustificate.
(10) Declaraţia dată de persoana vătămată în condiţiile alin. (9) constituie mijloc de probă chiar dacă a fost administrată înainte de începerea urmăririi penale.”
17. Articolul 113 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Art. 113.- Protecţia persoanei vătămate şi a părţii civile
„(1) Atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege referitoare la statutul de martor ameninţat sau vulnerabil ori pentru protecţia vieţii private sau a demnităţii, organul de urmărire penală poate dispune faţă de persoana vătămată ori faţă de partea civilă măsurile de protecţie prevăzute la art.124 – 130, care se aplică în mod corespunzător.”
(2) Sunt prezumate vulnerabile victimele- copii, victimele care sunt în relaţie de dependenţă faţă de autorul infracţiunii, victimele terorismului, ale criminalităţii organizate, ale traficului de persoane, ale violenţei în cadrul relaţiilor apropiate, ale violenţei sexuale sau ale exploatării, victimele infracţiunilor săvârşite din ură şi victimele afectate de o infracţiune din cauza prejudecăţilor sau din motive de discriminare care ar putea avea legătură în special cu caracteristicile lor personale, victimele cu dizabilităţi, precum şi victimele care au suferit un prejudiciu considerabil ca urmare a gravităţii infracţiunii.
(3) Dacă persoana vătămată sau partea civilă se află în vreuna dintre situaţiile prevăzute la alin. (2), organul de urmărire penală îi aduce la cunoştinţă măsurile de protecţie care pot fi luate, conţinutul lor şi posibilitatea de a renunţa la acestea. Renunţarea persoanei vătămate sau a părţii civile la luarea măsurilor de protecţie se consemnează în scris şi se semnează de către aceasta, în prezenţa reprezentantului legal, dacă este cazul.
(4) Reaudierea persoanei vătămate se face numai dacă acest lucru este strict necesar pentru desfăşurarea procesului penal.
(5) La audiere, persoana vătămată poate fi însoţită, la cererea sa, de către reprezentantul său legal și de către o altă persoană desemnată de către persoana vătămată, cu excepţia cazului în care organul judiciar decide motivat în sens contrar.
8
(6) Ori de câte ori organul judiciar nu poate stabili vârsta persoanei vătămate şi există motive pentru a se considera că aceasta este minor, persoana vătămată va fi prezumată a fi minor.”
18. Alineatul (5) al articolului 124 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(5) Martorului minor care la data audierii nu a împlinit vârsta de 14 ani nu i se comunică obligaţiile prevăzute la art.120 alin.(2) lit.d) şi nu depune jurământ, dar i se atrage atenţia să spună adevărul.”
19. Alineatele (12) şi (13) ale articolului 138 se modifică şi vor avea următorul cuprins: „(12) Prin livrare supravegheată se înţelege tehnica de supraveghere şi cercetare prin care se permit intrarea, circulaţia sau ieşirea de pe teritoriul ţării a unor bunuri în privinţa cărora există o suspiciune cu privire la caracterul ilicit al deţinerii sau obţinerii acestora, sub supravegherea ori cu autorizarea autorităţilor competente, în scopul investigării unei infracţiuni sau al identificării persoanelor implicate în săvârşirea acesteia. (13) Prin supraveghere tehnică se înţelege utilizarea uneia dintre metodele prevăzute la alin. (1) lit.a) – d).”
20. Alineatul (2) al articolului 139, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins: „(2) Supravegherea tehnică se poate dispune în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute de Codul penal şi de legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de droguri, de efectuare de operațiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infracțiuni privind nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare și al materiilor explozive, de trafic și exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, de spălare a banilor, de falsificare de monede, timbre sau de alte valori, de falsificare de instrumente de plată electronică, în cazul infracțiunilor care se săvârşesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică, contra patrimoniului, de şantaj, de viol, de lipsire de libertate în mod ilegal, de evaziune fiscală, în cazul infracţiunilor de corupţie şi al infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, ori în cazul altor infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.”
21. Alineatul (2) al articolului 142 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de orice tip de comunicare sunt obligaţi să colaboreze cu procurorul, organele de cercetare penală sau lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în limitele competenţelor acestora, pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică.”
22. Alineatul (1) și denumirea marginală ale articolului 144 se modifică şi vor avea următorul cuprins: „Art.144 – Prelungirea măsurii supravegherii tehnice (1) Măsura supravegherii tehnice poate fi prelungită, pentru motive temeinic justificate, de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă, la cererea motivată a procurorului, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.139, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile.”
23. După articolul 146 se introduce un articol nou, articolul 1461, cu următorul cuprins:
Art.1461 – Obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane „(1) Obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare efectuate se poate dispune de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea, cu privire la tranzacţiile financiare ale făptuitorului, suspectului, inculpatului sau ale oricărei persoane care este bănuită că realizează asemenea operaţiuni cu făptuitorul, suspectul sau inculpatul, dacă: a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni; b) măsura este necesară şi proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanţa informaţiilor sau a probelor ce
9
urmează a fi obţinute ori gravitatea infracţiunii; c) probele nu ar putea fi obţinute în alt mod sau obţinerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranţa persoanelor sau a unor bunuri de valoare. (2) Obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ce urmează a fi efectuate poate fi dispusă pe o durată de cel mult 30 de zile de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare ;n grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin.(1). (3) Dispoziţiile art.140 alin.(2)-(9) se aplică în mod corespunzător. (4) Mandatul prin care este autorizată obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ce urmează a fi efectuate poate fi prelungit în condiţiile art.144, durata totală a măsurii neputând depăşi, în aceeaşi cauză şi cu privire la aceeaşi persoană, 6 luni. (5) În cazurile în care există urgenţă, iar obţinerea mandatului în condiţiile alin.(1) sau (2) ar conduce la o întârziere substanţială a cercetărilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranţa victimei sau a altor persoane şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin.(1) sau, după caz, alin.(2), procurorul poate dispune obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare efectuate sau care urmează a fi efectuate. Dispoziţiile art.141 se aplică în mod corespunzător. (6) Este interzisă obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare dintre avocat şi suspect, inculpat sau orice altă persoană pe care acesta o apără, cu excepţia situaţiilor în care există date că avocatul săvârşeşte sau pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la art.139 alin.(2). (7) Instituţiile de credit sau entităţile financiare care efectuează tranzacţiile financiare sunt obligate să predea înscrisurile sau informaţiile la care se face referire în mandatul dispus de judecător sau în autorizaţia emisă de procuror. (8) După efectuarea activităţilor autorizate, procurorul îl informează, în cel mult 10 zile, în scris, pe fiecare subiect al unui mandat, despre măsura ce a fost luată în privinţa sa. După momentul informării, persoana ale cărei tranzacţii financiare au fost vizate de această măsură are dreptul de a lua cunoştinţă de activităţile efectuate. (9) Dispoziţiile art.145 alin.(4) şi (5) se aplică în mod corespunzător.”
24. Alineatul (9) al articolului 147 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(9) Măsura poate fi prelungită în condiţiile art.144, durata totală a măsurii neputând depăşi, în aceeaşi cauză şi cu privire la aceeaşi persoană, 6 luni.”
25. La articolul 148 alineatul (1), litera (a) se modifică și va avea următorul cuprins: „a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni contra securităţii naţionale prevăzute de Codul penal şi de alte legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de droguri, de efectuare de operațiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infracțiuni privind nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare și al materiilor explozive, trafic și exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism sau asimilate acestora, de finanţare a terorismului, spălare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, falsificare de instrumente de plată electronică, în cazul infracţiunilor care se săvârşesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică, şantaj, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscală, în cazul infracţiunilor de corupţie, al infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, al infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, ori în cazul altor infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare ori există o suspiciune rezonabilă că o persoană este implicată în activităţi infracţionale ce au legătură cu infracţiunile enumerate mai sus.”
26. Alineatul (9) al articolului 148 se modifică și va avea următorul cuprins:
10
„(9) Durata măsurii poate fi prelungită pentru motive temeinic justificate, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1), fiecare prelungire neputând depăşi 60 de zile. Durata totală a măsurii, în aceeaşi cauză şi cu privire la aceeaşi persoană, nu poate depăşi un an, cu excepţia infracţiunilor contra vieţii, securităţii naţionale, infracţiunilor de trafic de droguri, nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare și al materiilor explozive, trafic și exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism sau asimilate acestora, de finanţare a terorismului, spălare a banilor, precum şi infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.”
27. La articolul 150 alineatul (1), litera (a) se modifică și va avea următorul cuprins: „a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni de trafic de droguri, de efectuare de operațiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infracțiuni privind nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare și al materiilor explozive, trafic și exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism sau asimilate acestora, de finanţare a terorismului spălare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, unei infracţiuni care se săvârşește prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică, şantaj, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscală, în cazul infracţiunilor de corupţie, al infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie şi al infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene sau în cazul altor infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare ori dacă există o suspiciune rezonabilă că o persoană este implicată în activităţi infracţionale care au legătură, potrivit art. 43, cu infracţiunile enumerate mai sus.”
28. Alineatul (1) al articolului 151 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(1) Livrarea supravegheată poate fi autorizată, prin ordonanţă, de către procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, la solicitarea instituţiilor sau organelor competente, cu sau fără sustragerea ori substituirea totală sau parţială a bunurilor care fac obiectul livrării.”
29. După alineatul (2) al articolului 151, se introduce un nou alineat, alin.(21), cu următorul cuprins: „(21) Livrarea supravegheată poate fi realizată pe teritoriul ţării numai dacă procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală se asigură că autorităţile care au, potrivit legii, atribuţii în legătură cu verificarea sau supravegherea intrării, circulaţiei sau ieşirii de pe teritoriul ţării a bunurilor vizate: a) păstrează confidenţialitatea activităţilor desfăşurate; b) garantează supravegherea permanentă a transportului ilegal sau suspect.”
30. Alineatele (3) şi (5) ale articolului 151 se modifică şi vor avea următorul cuprins: „(3) În situația în care livrarea supravegheată presupune activităţi transfrontaliere, aceasta poate fi realizată numai dacă procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală ia măsuri şi se asigură ca autorităţile statelor tranzitate: a) să fie de acord cu intrarea pe teritoriul acestora a transportului ilegal sau suspect şi cu ieşirea acestuia de pe teritoriul statului; b) să garanteze faptul că transportul ilegal sau suspect este supravegheat permanent de către autorităţile competente; c) să garanteze faptul că procurorul, organele de poliţie sau alte autorităţi de stat competente sunt înştiinţate în ceea ce priveşte rezultatul urmăririi penale împotriva persoanelor acuzate de infracţiuni care au constituit obiectul metodei speciale de cercetare la care se face referire la alin. (1). …. (5) Pentru fiecare livrare supravegheată procurorul emite câte o ordonanţă, care trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile prevăzute la art.286 alin.(2): a) numele suspectului sau inculpatului, dacă sunt cunoscute; b) motivele concrete care justifică măsura; c) indicarea bunurilor care fac obiectul livrării supravegheate şi a dovezilor din care rezultă caracterul ilicit al acestora, a bunurilor care urmează a fi sustrase sau substituite, precum şi a bunurilor care urmează a le înlocui pe acestea, după caz; d) timpul şi locul efectuării livrării sau, după caz, itinerariul ce urmează a fi parcurs în vederea efectuării livrării,
11
dacă acestea sunt cunoscute; e) modalităţile în care va fi efectuată supravegherea; f) datele de identificare a persoanelor autorizate să supravegheze livrarea.”
31. Alineatul (1) al articolului 153 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(1) Procurorul poate solicita unei instituţii de credit sau oricărei alte instituţii care deţine date privind situaţia financiară a unei persoane comunicarea datelor privind existenţa şi conţinutul conturilor unei persoane, în cazul în care există indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni şi există temeiuri pentru a se crede că datele solicitate constituie probe.”
32. După articolul 168 se introduce un articol nou, art.1681, cu următorul cuprins:
Art.1681 Efectuarea percheziţiei informatice de lucrători de poliţie
”Efectuarea percheziţiei informatice prevăzută la art.168 alin.(12) se poate realiza şi de către lucrători de poliţie specializaţi, în prezența procurorului sau a organului de cercetare penală.”
33. Alineatele (4) – (6) ale articolul 170 se abrogă.
34. După alineatul (2) al articolului 171, se introduc trei noi alineate, alin.(3) – (5), cu următorul cuprins: „(3) Ordonanţa organului de urmărire penală sau încheierea instanţei trebuie să cuprindă: numele şi semnătura persoanei care a dispus predarea, numele persoanei care este obligată să predea obiectul, înscrisul ori datele informatice, descrierea obiectului, înscrisului sau a datelor informatice ce trebuie predate, precum şi data şi locul unde trebuie să fie predate. (4) Dacă organul de urmărire penală sau instanţa de judecată apreciază că şi o copie a unui înscris sau a datelor informatice poate servi ca mijloc de probă, reţine numai copia. (5) Dacă obiectul, înscrisul sau datele informatice au caracter secret ori confidenţial, prezentarea sau predarea se face în condiţii care să asigure păstrarea secretului ori a confidenţialităţii.”
35. Alineatul (12) al articolului 172 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(12) După finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesară opinia unui expert sau când concluziile raportului de constatare sunt contestate, se poate dispune efectuarea unei expertize.”
36. Alineatul (2) al articolului 174 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(2) În aceeaşi cauză, o persoană nu poate avea atât calitatea de expert desemnat de organul judiciar, cât şi pe aceea de expert recomandat de unul dintre subiecţii procesuali.”
37. După alineatul (2) al articolului 174, se introduce un nou alineat, alin.(21), cu următorul cuprins: „(21) Nu poate fi desemnată ca expert recomandat de părţi în aceeaşi cauză o persoană care funcţionează în cadrul aceleiaşi instituţii medico-legale, institut sau laborator de specialitate cu expertul desemnat de conducerea instituţiei respective la solicitarea organului judiciar.”
38. Alineatul (5) al articolului 190 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(5) În cazul în care persoana examinată nu îşi exprimă în scris consimţământul şi există urgenţă, iar obţinerea autorizării judecătorului în condiţiile alin.(4) ar conduce la o întârziere substanţială a cercetărilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor, organul de urmărire penală poate dispune, prin ordonanţă, efectuarea examinării fizice. Ordonanţa organului de urmărire penală, precum şi procesul-verbal în care sunt consemnate activităţile desfăşurate cu ocazia examinării fizice sunt înaintate de îndată judecătorului de drepturi şi libertăţi. In cazul în care judecătorul constată că au fost respectate condiţiile prevăzute la alin.(2), dispune, prin încheiere motivată, validarea examinării fizice efectuate de organele de urmărire penală. Încălcarea de către organele de urmărire penală a condiţiilor prevăzute la alin.(2) atrage excluderea probelor obţinute prin examinarea fizică.”
12
39. Alineatul (7) al articolului 204 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(7) Soluţionarea contestaţiei se face în prezenţa inculpatului, în afară de cazul când acesta lipseşte nejustificat, este dispărut, se sustrage ori din cauza stării sănătăţii, din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în faţa judecătorului. Se consideră că este prezent şi inculpatul privat de libertate care, cu acordul său şi în prezenţa apărătorului ales sau numit din oficiu şi, după caz, şi a interpretului, participă la soluţionarea contestaţiei prin videoconferinţă, la locul de deţinere.”
40. Alineatul (7) al articolului 205 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(7) Dispoziţiile art.204 alin.(7) se aplică în mod corespunzător.”
41. După articolul 208 se introduce un nou articol, art. 2081, cu următorul cuprins:
Art. 2081 Modificarea conţinutului unor măsuri preventive
”În cadrul procedurii de verificare a măsurilor preventive potrivit art.207 şi art.208, se poate dispune şi modificarea obligaţiilor din conţinutul acestora.” 42. Alineatul (7) al articolului 209 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(7) Suspectul sau inculpatul are dreptul de a-şi în cunoştinţa personal avocatul ales sau de a solicita organului de cercetare penală ori procurorului să îl încunoştinţeze pe acesta. Modul de realizare a încunoştinţării se consemnează într-un proces-verbal. Exercitarea dreptului de a face personal încunoştinţarea nu se poate refuza decât pentru motive temeinice, care vor fi consemnate în procesul – verbal.”
43. Alineatul (6) al articolului 213 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(6) Judecătorul de drepturi şi libertăţi poate revoca măsura, dacă au fost încălcate dispoziţiile legale care reglementează condiţiile de luare a acesteia, sau poate modifica obligaţiile din conţinutul controlului judiciar.”
44. După alineatul (6) al articolului 213, se introduce un nou alineat, alin.(61), cu următorul cuprins: „(61) Încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi soluţionează plângerea este definitivă.”
45. Alineatele (5) şi (8) ale articolului 215 se modifică şi vor avea următorul cuprins: „(5) Dacă s-a impus inculpatului obligaţia prevăzută la alin.(2) lit. a), câte o copie a ordonanţei procurorului ori, după caz, a minutei, se comunică, în ziua emiterii ordonanţei sau a pronunţării încheierii, inculpatului, unităţii de poliţie în a cărei circumscripţie locuieşte, precum şi serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor, Poliţiei de Frontieră Române şi Inspectoratului General pentru Imigrări, în situaţia celui care nu este cetăţean român, în vederea asigurării respectării de către inculpat a obligaţiei care îi revine. Organele în drept dispun darea inculpatului în consemn la punctele de trecere a frontierei. …. (8) În cursul urmăririi penale, procurorul poate dispune, din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului, prin ordonanţă, impunerea unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial, dacă apar motive temeinice care justifică aceasta, după ascultarea inculpatului. Împotriva ordonanţei procurorului, inculpatul poate face plângere la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond, dispoziţiile art. 213 aplicându-se în mod corespunzător.”
46. După alineatul (8) al articolului 215 se introduce un nou alineat, alin.(81), cu următorul cuprins: „(81) Dispoziţiile alin. (8) sunt aplicabile şi în cazul în care măsura a fost luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi.”
47. Alineatul (9) al articolului 215 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(9) Dispozițiile alin.(8) teza I se aplică în mod corespunzător și în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecății, când judecătorul de cameră preliminară ori instanța de judecată dispune, prin încheiere, la cererea
13
motivată a procurorului sau a inculpatului ori din oficiu, după ascultarea inculpatului. Încheierea poate fi contestată în condițiile art.205 și, respectiv, art.206, care se aplică în mod corespunzător.”
48. Alineatul (9) al articolului 219 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(9) Judecătorul de drepturi şi libertăţi care respinge propunerea de luare a măsurii arestului la domiciliu faţă de inculpat poate dispune, prin aceeaşi încheiere, luarea uneia dintre măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b) şi c), dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege.”
49. Alineatul (2) al articolului 223 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale o infracţiune de trafic de droguri, de efectuare de operațiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, o infracțiune privind nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare și al materiilor explozive, trafic și exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracțiune săvârșită prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
50. Alineatul (3) al articolului 227 se abrogă.
51. Alineatul (1) al articolului 228 se abrogă.
52. Alineatul (5) al articolului 230 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(5) Dacă persoana vătămată a solicitat înştiinţarea sa cu privire la eliberarea în orice mod sau evadarea persoanei arestate, judecătorul care a emis mandatul consemnează aceasta într-un proces-verbal, pe care îl predă organului de poliţie.”
53. Alineatele (3) şi (4) ale articolului 235 se modifică şi vor avea următorul cuprins: „(3) Inculpatul este ascultat de judecătorul de drepturi şi libertăţi asupra tuturor motivelor pe care se întemeiază propunerea de prelungire a arestării preventive, în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu. Ascultarea inculpatului se poate face cu acordul acestuia şi în prezenţa unui apărător ales sau numit din oficiu şi, după caz, şi a unui interpret, şi prin videoconferinţă, la locul de deţinere. (4) În cazul în care inculpatul arestat preventiv se află internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi sau când, din cauză de forţă majoră ori stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibilă, propunerea va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezenţa avocatului acestuia, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii. Dispoziţiile art.204 alin.(7) teza finală se aplică în mod corespunzător.”
54. Alineatul (1) al articolului 238 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(1) Arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă în procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza, din oficiu ori la propunerea motivată a procurorului, pentru o perioadă de cel mult 30 de zile, pentru aceleaşi temeiuri şi în aceleaşi condiţii ca şi arestarea preventivă dispusă de către judecătorul de drepturi şi libertăţi în cursul urmăririi penale. Dispoziţiile art.225 – 232 se aplică în mod corespunzător.”
55. La articolul 241 alineatul (1), literele (a) şi (b) se modifică şi vor avea următorul cuprins: ,,a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori, în cursul urmăririi penale sau
14
în cursul judecăţii în primă instanţă, la împlinirea duratei maxime prevăzute de lege; b) în cazurile în care procurorul dispune o soluţie de netrimitere în judecată ori instanţa de judecată pronunţă o hotărâre de achitare, de încetare a procesului penal, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei ori o pedeapsă cu amendă, care nu însoţeşte pedeapsa închisorii, chiar nedefinitivă;”
56. Alineatul (11) al articolului 241 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(11) Arestarea preventivă şi arestul la domiciliu încetează de drept şi în următoarele situaţii: a) la pronunţarea în primă instanţă a unei hotărâri de condamnare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau la o pedeapsă cu închisoare cel mult egală cu durata reţinerii, arestului la domiciliu şi arestării preventive ori, după caz, a unei hotărâri prin care s-a aplicat o măsură educativă neprivativă de libertate; b) în apel, dacă durata măsurii a atins durata pedepsei pronunţate în hotărârea de condamnare.”
57. După alineatul (4) al articolului 242 se introduc două noi alineate, alin. (41) şi (42), cu următorul cuprins: „(41) In cursul urmăririi penale, revocarea măsurilor preventive ale controlului judiciar şi controlului judiciar pe cauţiune, precum şi înlocuirea acestor măsuri între ele se dispune de procuror, chiar dacă măsura a fost luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi. La înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, dispoziţiile art.216 alin.(1) şi (3) şi art.217 se aplică în mod corespunzător. (42) Împotriva ordonanței procurorului, dispuse potrivit alin. (41), se poate formula plângere, în condițiile art. 213.”
58. Alineatul (5) al articolului 242 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(5) Cererea de revocare sau înlocuire a măsurii preventive formulată de inculpat se adresează, în scris, procurorului, judecătorului de drepturi şi libertăţi, judecătorului de cameră preliminară sau instanţei de judecată, după caz.”
59. Alineatul (2) al articolului 243 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(2) Reţinerea şi arestarea preventivă pot fi dispuse faţă de un minor, în mod excepţional, numai dacă efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalităţii şi dezvoltării acestuia nu sunt disproporţionate faţă de scopul urmărit prin luarea măsurii.”
60. După alineatul (12) al articolului 246 se introduce un nou alineat, alin.(13), cu următorul cuprins: „(13) În cazul în care dispune o soluţie de netrimitere în judecată, procurorul sesizează judecătorul de cameră preliminară pentru confirmarea ori, după caz, înlocuirea sau încetarea măsurii. Acesta, în camera de consiliu, cu participarea procurorului, ascultă, dacă este posibil, persoana supusă măsurii provizorii, în prezenţa avocatului său, şi, după efectuarea unei expertize medico-legale, se pronunţă prin încheiere motivată. Împotriva încheierii se poate formula contestaţie, în termen de trei zile de la pronunţare, care se soluţionează de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei sesizate sau, după caz, de completul competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în camera de consiliu.”
61. După alineatul (13) al articolului 248 se introduce un nou alineat, alin.(14), cu următorul cuprins: „(14) Dispoziţiile art. 246 alin. (13) se aplică în mod corespunzător.”
62. După alineatul (5) al articolului 250 se introduce un nou alineat, alin.(51), cu următorul cuprins: „(51) Dacă, până la soluţionarea contestaţiei formulate conform alin.(1) a fost sesizată instanţa prin rechizitoriu, contestaţia se înaintează, spre competentă soluţionare, judecătorului de cameră preliminară. Dispoziţiile alin.(4) se aplică în mod corespunzător.”
63. După articolul 250 se introduce un articol nou, art.2501 , cu următorul cuprins:
Art. 2501 – Contestarea măsurilor asiguratorii
”(1) Împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanţa de judecată sau de instanţa de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare. Contestaţia se depune, după caz, la
15
dispuse în cursul judecăţii
judecătorul de cameră preliminară, instanţa de judecată sau instanţa de apel care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, după caz, judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară, respectiv instanţei ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.
(2) Contestaţia împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară de la Secţia penală a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie a luat o măsură asigurătorie se soluţionează de un complet format din 2 judecători de cameră preliminară, iar contestaţia împotriva încheierii prin care Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în primă instanţă sau în apel, a luat o măsură asigurătorie se soluţionează de Completul de 5 judecători.
(3) Contestaţia formulată potrivit alin.(1) nu este suspensivă de executare. Contestaţia se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrare, în şedinţă publică, cu participarea procurorului şi cu citarea inculpatului și a părților interesate care au formulat-o. Prevederile art.4251 și urm.se aplică în mod corespunzător.”
64. Articolul 251 se modifică şi va avea următorul cuprins: Art. 251. Organele care aduc la îndeplinire măsurile asigurătorii „Ordonanţa sau încheierea de luare a măsurii asigurătorii se aduce la îndeplinire de către organele de cercetare penală precum și de către organele competente potrivit legii, din dispoziţia organului de urmărire penală sau a judecătorului de cameră preliminară ori a instanţei de judecată, după caz.”
65. Alineatul (7) al articolului 259 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(7) Persoanele private de libertate se citează la locul de deţinere, prin administraţia acestuia. O copie a citaţiei se comunică şi administraţiei locului de deţinere.”
66. Alineatele (1) şi (2) ale articolului 274 se modifică şi vor avea următorul cuprins: „(1) În caz de renunţare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunţare la aplicarea pedepsei, suspectul sau, după caz, inculpatul, este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind avocaţii din oficiu şi interpreţii desemnaţi de organele judiciare, care rămân in sarcina statului. (2) Când sunt mai mulţi suspecţi sau, după caz, inculpaţi, procurorul sau, după caz, instanţa, hotărăşte partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. La stabilirea acestei părţi se ţine seama, pentru fiecare dintre suspecţi sau, după caz, inculpaţi, de măsura în care a provocat cheltuielile judiciare.”
67. La articolul 275 alineatul (1) punctul 3, litera (a) se modifică şi va avea următorul cuprins: ,,a) persoana vătămată, atunci când aceasta şi-a retras plângerea prealabilă ori s-a dispus clasarea în temeiul dispoziţiilor art.16 alin.(1) lit. a) – c) sau achitarea inculpatului, în măsura în care i se reţine o culpă procesuală;”
68. Alineatul (6) al articolului 275 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(6) Cheltuielile privind avocaţii din oficiu şi interpreţii desemnaţi de organele judiciare, potrivit legii, rămân în sarcina statului.”
69. După alineatul (6) al articolului 275, se introduce un nou alineat, alin.(7), cu următorul cuprins: „(7) În situaţia contestaţiilor formulate de către administraţia penitenciarului în cazurile prevăzute de Legea nr.254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.”
70. La articolul 283 alineatul (4), litera (o) se modifică şi va avea următorul cuprins: ,,o) neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art.142 alin.(2) sau a obligaţiei prevăzute la art.152 alin.(3) de către furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului;”
16
71. La articolul 283 alineatul (4), după litera (o) se introduce o nouă literă, lit.(o1), cu următorul cuprins: „o1) neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art.1461 alin.(7) de către instituţiile de credit sau entităţile financiare care efectuează tranzacţiile financiare;”
72. La articolul 283 alineatul (4), litera (q) se modifică şi va avea următorul cuprins: ,,q) neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art.153 alin.(3) de către furnizorul de servicii sau de persoana în posesia căreia sunt sau care are sub control datele prevăzute la art.153 alin.(1).” 73. La alineatul (2) al articolului 286, după litera (d) se introduce o nouă literă, lit. (d1), cu următorul cuprins: „d1) atunci când este cazul, menţiunea căii de atac disponibile, cu arătarea termenului în care aceasta poate fi exercitată;”
74. După alineatul (10) al articolului 289 se introduce un nou alineat, alin. (11), cu următorul cuprins: „(11) Persoana care nu vorbeşte sau nu înţelege limba română poate depune plângerea în limba pe care o înţelege. Odată cu depunerea plângerii aceasta poate solicita ca, atunci când este citată, să primească şi o traducere a citaţiei.”
75. Articolul 2941 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Art. 2941.- Autorizări sau alte condiţii prealabile efectuării în continuare a urmăririi penale faţă de o persoană
„Ori de câte ori este necesară o autorizare sau îndeplinirea unei alte condiţii prealabile pentru a se dispune efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de o anumită persoană, parchetul, odată cu sesizarea instituţiei competente, înaintează un referat întocmit de procuror, care va cuprinde date şi informaţii cu privire la săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală de către persoana cu privire la care se solicită autorizarea.”
76. Alineatele (1)-(3) ale articolului 305 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(1) Când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârşită ori a cărei săvârşire se pregăteşte, chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut.
(2) Începerea urmăririi penale şi respectiv continuarea efectuării urmăririi penale se dispun prin ordonanţă care cuprinde, după caz, menţiunile prevăzute la art.286 alin.(2) lit. a) – c) şi g).
(3) Atunci când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală şi nu există vreunul dintre cazurile prevăzute la art.16 alin.(1), organul de urmărire penală dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de aceasta, care dobândeşte calitatea de suspect. Măsura dispusă de organul de cercetare penală se supune, în termen de 3 zile, confirmării procurorului care supraveghează urmărirea penală, organul de cercetare penală fiind obligat să prezinte acestuia şi dosarul cauzei.”
77. Articolul 308 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Art. 308- Procedura audierii anticipate (1) Atunci când există riscul ca persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente sau un martor să nu mai poată fi audiat în cursul judecăţii, procurorul poate sesiza judecătorul de drepturi şi libertăţi în vederea audierii anticipate a acestuia. (2) Judecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă apreciază cererea întemeiată, stabileşte de îndată data şi locul audierii, dispunându-se citarea părţilor şi subiecţilor procesuali principali. Când audierea are loc la sediul instanţei, aceasta se desfăşoară în camera de consiliu. (3) Participarea procurorului este obligatorie. (4) Dispoziţiile alin.(1)-(3) se aplică în mod corespunzător cu privire la audierea minorului martor sau parte civilă, precum şi cu privire la audierea persoanei vătămate dacă, în
17
raport cu persoana acestora sau cu natura cauzei, procurorul apreciază că evitarea audierii repetate pe parcursul procesului este în interesul acestora.”
78. Alineatul (2) al articolului 311 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Când urmărirea penală se efectuează faţă de o persoană, extinderea dispusă de organul de cercetare penală se supune confirmării motivate a procurorului care supraveghează urmărirea penală, în termen de cel mult 3 zile de la data emiterii ordonanţei, organul de cercetare penală fiind obligat să prezinte totodată şi dosarul cauzei.”
79. La articolul 314 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,b) renunţarea la urmărirea penală, când nu există interes public pentru continuarea urmăririi penale.”
80. La articolul 315 alineatul (2), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins: ,,e) sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare ori, după caz, de confirmare, de înlocuire sau de încetare a măsurilor de siguranţă prevăzute de art.109 sau art.110 din Codul penal, dispoziţiile art.246 alin.(13) aplicându-se în mod corespunzător.”
81.Alineatul (5) al articolului 315 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(5) Menţionarea motivelor de fapt şi de drept este obligatorie numai dacă procurorul nu îşi însuşeşte argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală ori dacă a existat un suspect în cauza.”
82. Articolul 318 se modifică și va avea următorul cuprins:
Art. 318
Renunțarea la urmărire penală
„(1) În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală când constată că nu există un interes public în urmărirea faptei.
(2) Interesul public se analizează în raport cu:
a) conţinutul faptei şi împrejurările concrete de săvârşire a faptei;
b) modul şi mijloacele de săvârşire a faptei;
c) scopul urmărit;
d) urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii;
e) eforturile organelor de urmărire penală necesare pentru desfășurarea procesului penal prin raportare la gravitatea faptei și la timpul scurs de la data săvârșirii acesteia;
f) atitudinea procesuală a persoanei vătămate;
g) existența unei disproporții vădite între cheltuielile pe care le-ar implica desfășurarea procesului penal și gravitatea urmărilor produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârșirea infracțiunii.
(3) Când autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute în vedere şi persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, atitudinea suspectului sau a inculpatului după săvârșirea infracțiunii şi eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii.
(4) Atunci când autorul faptei nu este identificat, se poate dispune renunțarea la urmărirea penală prin raportare doar la criteriile prevăzute la alin. (2) lit. a), b), e) şi g).
(5) Nu se poate dispune renunţarea la urmărirea penală pentru infracţiunile care au avut ca urmare moartea victimei.
(6) Procurorul poate dispune, după consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta să îndeplinească una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:
a) să înlăture consecinţele faptei penale sau să repare paguba produsă ori să convină cu partea civilă o modalitate de reparare a acesteia;
b) să ceară public scuze persoanei vătămate;
c) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă între 30 şi 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu
18
poate presta această muncă;
d) să frecventeze un program de consiliere.
(7) În cazul în care procurorul dispune ca suspectul sau inculpatul să îndeplinească obligaţiile prevăzute la alin. (6), stabileşte prin ordonanţă termenul până la care acestea urmează a fi îndeplinite, care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentru obligaţii asumate prin acord de mediere încheiat cu partea civilă şi care curge de la comunicarea ordonanţei.
(8) Ordonanţa de renunţare la urmărire cuprinde, după caz, menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), precum şi dispoziţii privind măsurile dispuse conform alin. (6) din prezentul articol şi art. 315 alin. (2) – (4), termenul până la care trebuie îndeplinite obligaţiile prevăzute la alin. (6) din prezentul articol şi sancţiunea nedepunerii dovezilor la procuror, precum şi cheltuielile judiciare.
(9) În cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a obligaţiilor în termenul prevăzut la alin. (7), procurorul revocă ordonanţa. Sarcina de a face dovada îndeplinirii obligaţiilor sau prezentarea motivelor de neîndeplinire a acestora revine suspectului ori inculpatului.
(10) Ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală este verificată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmită de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmită de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ordonanța este verificată de procurorul-şef de secţie, iar când a fost întocmită de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet.
(11) Dispoziţiile alin. (10) se aplică în mod corespunzător atunci când ierarhia funcţiilor într-o structură a parchetului e stabilită prin lege specială.”
(12) Ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală, verificată potrivit alin. (10), se comunică în copie după caz, persoanei care a făcut sesizarea, părților, suspectului, persoanei vătămate şi altor persoane interesate și se transmite, spre confirmare, în termen de 10 zile de la data la care a fost emisă, judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.”
(13) Judecătorul de cameră preliminară stabileşte termenul de soluţionare și dispune citarea persoanelor prevăzute la alin. (12).
(14) Judecătorul de cameră preliminară hotărăște prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu citarea persoanelor prevăzute la alin. (12), precum şi cu participarea procurorului, asupra legalității şi temeiniciei soluției de renunțare la urmărirea penală. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică soluționarea cererii de confirmare.
(15) Judecătorul de camera preliminară verifică legalitatea și temeinicia soluției de renunțare la urmărirea penală pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a înscrisurilor noi prezentate și, prin încheiere, admite sau respinge cererea de confirmare formulată de procuror. În cazul în care respinge cererea de confirmare, judecătorul de cameră preliminară:
a) desființează soluția de renunțare la urmărire penală și trimite cauza la procuror pentru a începe sau a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mișcare acțiunea penală și a completa urmărirea penală;
b) desființează soluția de renunțare la urmărirea penală și dispune clasarea.
(16) Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (15) este definitivă. În cazul în judecătorul a respins cererea de confirmare a soluției de renunțare la urmărirea penală, o nouă renunțare nu mai poate fi dispusă, indiferent de motivul invocat.”
83. Alineatul (1) al articolului 319 se modifică și va avea următorul cuprins:
19
„(1) În caz de clasare ca urmare a constatării că a intervenit amnistia, prescripţia, retragerea plângerii prealabile sau a existenţei unei cauze de nepedepsire, suspectul sau inculpatul poate cere, în termen de 20 de zile de la primirea copiei de pe ordonanţa de soluţionare a cauzei, continuarea urmăririi penale.”
84. Alineatele (3) și (4) ale articolului 335 se modifică și vor avea următorul cuprins:
„(3) Când constată că suspectul sau inculpatul nu şi-a îndeplinit cu rea-credinţă obligaţiile stabilite conform art. 318 alin. (6), procurorul revocă ordonanţa şi dispune redeschiderea urmăririi penale.
(4) Redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancţiunea nulităţii. Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu citarea suspectului sau, după caz a inculpatului şi cu participarea procurorului, asupra legalităţii şi temeiniciei ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică soluționarea cererii de confirmare.”
85. După alineatul (4) al articolului 335 se introduce un alineat nou, alin.(41), cu următorul cuprins:
„(41) Judecătorul de cameră preliminară, soluționând cererea de confirmare, verifică legalitatea și temeinicia ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Încheierea judecătorului de camera preliminară este definitivă.”
86. Alineatul (5) al articolului 335 se modifică și va avea următorul cuprins:
„(5) În cazul în care s-a dispus clasarea, redeschiderea urmăririi penale are loc şi atunci când judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea împotriva soluţiei şi a trimis cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale. Dispoziţiile judecătorului de cameră preliminară sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală.”
87. După alineatul (5) al articolului 335 se introduce un nou alineat, alin.(6), cu următorul cuprins:
„(6) Dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia infirmă soluția de netrimitere în judecată și dispune redeschiderea urmăririi penale, anterior comunicării ordonanței care cuprinde această soluție, redeschiderea urmăririi penale nu este supusă confirmării judecătorului de camera preliminară.”
88. Alineatele (1), (2) și (4) ale articolului 339 se modifică şi vor avea următorul cuprins: „ (1) Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă, după caz, de prim-procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (2) În cazul când măsurile şi actele sunt ale prim – procurorului, ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior. …
(4) În cazul soluţiilor de clasare, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluţia.”
89. Alineatul (1) al articolului 340 se modifică și va avea următorul cuprins:
„(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.”
90. După alineatul (2) al articolului 340 se introduc trei noi alineate, alin.(3)-(5), cu următorul cuprins:
„(3) Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului ori pentru persoana juridică, denumirea, sediul, indicarea reprezentantului legal ori convenţional, data ordonanţei sau a rechizitoriului atacat, numărul de dosar şi denumirea parchetului, indicarea motivelor plângerii.
(4) Dispoziţiile art. 289 alin. (3) – (5) se aplică în mod corespunzător.
20
(5) În cazul în care nu cuprinde data ordonanței sau a rechizitoriului atacate, numărul de dosar şi denumirea parchetului, plângerea se restituie pe cale administrativă, situație în care completarea plângerii poate fi efectuată nu mai târziu de 20 de zile de la data restituirii.”
91. Alineatele (2) şi (5) ale articolului 341 se modifică şi vor avea următorul cuprins: „(2) Judecătorul de cameră preliminară stabileşte termenul de soluţionare și dispune citarea petentului şi a intimaţilor şi încunoştinţarea procurorului, cu menţiunea că pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii. Dacă în cauză a fost pusă în mişcare acţiunea penală, petentul şi intimaţii pot formula cereri şi ridica excepţii şi cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale.” …… (5) Plângerea se soluţionează în camera de consiliu, cu participarea procurorului, prin încheiere motivată, pronunţată în camera de consiliu. Neprezentarea persoanelor citate conform alin.(2) nu împiedică soluţionarea plângerii.”
92. După alineatul (5) al articolului 341 se introduce un nou alineat, alin.(51), cu următorul cuprins: „(51) Judecătorul de cameră preliminară, soluţionând plângerea, verifică soluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.”
93. După alineatul (7) al articolului 341 se introduce un nou alineat, alin. (7l), cu următorul cuprins: „(71) În cazul în care, ulterior sesizării judecătorului de cameră preliminară, procurorul ierarhic superior admite plângerea şi dispune infirmarea soluţiei atacate, plângerea va fi respinsă ca rămasă fără obiect. Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.”
94. Alineatele (8)-(10) ale articolului 341 se modifică şi vor avea următorul cuprins: „(8) Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) şi alin. (71) este definitivă. (9) În cazul prevăzut la alin. (7) pct. 2 lit. c), în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii procurorul, petentul şi intimaţii pot face, motivat, contestaţie cu privire la modul de soluţionare a excepţiilor privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale. Contestaţia nemotivată este inadmisibilă. (10) Contestaţia se depune la judecătorul care a soluţionat plângerea şi se înaintează spre soluţionare judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară ori, când instanţa sesizată cu plângere este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completului competent potrivit legii, care o soluţionează în camera de consiliu, cu citarea petentului şi a intimaţilor şi cu participarea procurorului, prin încheiere motivată, pronunţată în camera de consiliu, putând dispune una dintre următoarele soluţii: a) respinge contestaţia ca tardivă, inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, şi menţine dispoziţia de începere a judecăţii; b) admite contestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecă plângerea potrivit alin. (7) pct. 2, dacă excepţiile cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale au fost greşit soluţionate.”
95. Alineatele (1), (4) şi (6) ale articolului 364 se modifică și vor avea următorul cuprins: „(1) Judecata cauzei are loc în prezenţa inculpatului. Aducerea inculpatului aflat în stare de deţinere la judecată este obligatorie. Se consideră că este prezent şi inculpatul privat de libertate care, cu acordul său şi în prezenţa apărătorului ales sau numit din oficiu şi, după caz, şi a interpretului, participă la judecată prin videoconferință, la locul de deţinere. …. (4) Pe tot parcursul judecăţii, inculpatul, inclusiv în cazul în care este privat de libertate, poate cere, în scris, să fie judecat în lipsă, fiind reprezentat de avocatul său ales sau din oficiu. În cazul în care inculpatul aflat în stare de deţinere a solicitat să fie judecat în lipsă, instanţa poate dispune, la cerere sau din oficiu, ca acesta să poată pună concluzii în cadrul dezbaterilor şi să i se dea cuvântul prin intermediul videoconferinţei, în prezenţa apărătorului ales sau din oficiu. ….
21
(6) Inculpatul poate formula cereri, ridica excepţii şi pune concluzii, inclusiv în situaţia prevăzută la alin.(1) teza finală.”
96. Alineatul (4) al articolului 368 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(4) Contestaţia nu suspendă executarea şi se judecă în şedinţă publică, în termen de 5 zile de la primirea dosarului, cu citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi cu participarea procurorului.’’
97. După alineatul (5) al articolul 369 se introduce un nou alineat, alin. (6) cu următorul cuprins:
„(6) La cerere, părţile, pe cheltuiala acestora, pot obţine o copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată în ceea ce priveşte cauza lor, cu excepţia situaţiilor în care şedinţa nu a fost publică în tot sau în parte.”
98. Alineatele (4) și (7) ale articolului 374 se modifică şi vor avea următorul cuprins: „(4) În cazurile în care acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, preşedintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi şi de persoana vătămată, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art.396 alin.(10). … (7) Probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de către părți sau de către persoana vătămată nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești. Acestea sunt puse în dezbaterea contradictorie a părților, a persoanei vătămate și a procurorului și sunt avute în vedere de instanță la deliberare.”
99. După alineatul (1) al articolului 375, se introduc două noi alineate, alin.(11) și (12), cu următorul cuprins: „(11) Inculpatul poate recunoaşte faptele şi solicita judecarea cauzei în condiţiile prevăzute la art.374 alin.(4) şi prin înscris autentic.”
(12) În cazurile prevăzute la alin.(1) și (11), dacă inculpatul este minor, este necesară şi încuviinţarea reprezentantului său legal.”
100. Alineatele (5) şi (10) ale articolului 396 se modifică şi vor avea următorul cuprins: „(5) Achitarea inculpatului se pronunţă în cazurile prevăzute la art.16 alin.(1) lit. a) – d). … (10) Când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art.375 alin. (1), (11) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art.377 alin.(5) ori art.395 alin.(2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime. Pentru inculpaţii minori, instanţa va avea în vedere aceste aspecte la alegerea măsurii educative; în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime.”
101. La articolul 399 alineatul (3), literele a) şi d) se modifică şi vor avea următorul cuprins: ,,a) o pedeapsă cu închisoare cel mult egală cu durata reţinerii, arestului la domiciliu şi arestării preventive; …. d) o măsură educativă neprivativă de libertate.”
102. Alineatele (4), (9) şi (10) ale articolului 399 se modifică şi vor avea următorul cuprins: „(4) Hotărârea pronunţată în condiţiile alin.(1)-(3) cu privire la măsurile preventive este executorie. … (9) Durata măsurii arestului la domiciliu se deduce din pedeapsa aplicată prin echivalarea unei zile de arest la domiciliu cu o zi din pedeapsă. (10) După pronunţarea hotărârii, până la sesizarea instanţei de apel, instanţa poate dispune, la cerere sau din oficiu, luarea, revocarea, înlocuirea sau menţinerea unei măsuri preventive cu privire la inculpatul condamnat, în condiţiile legii.”
22
103. Alineatul (6) al articolului 404 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(6) Când instanţa a pronunţat pedeapsa închisorii, iar persoana vătămată a solicitat înştiinţarea cu privire la eliberarea în orice mod sau evadarea condamnatului, instanţa face o menţiune în acest sens în dispozitivul hotărârii.”
104. Alineatul (1) al articolului 407 se modifică și va avea următorul cuprins:
„(1) După pronunțare, o copie a minutei hotărârii se comunică procurorului, părților, persoanei vătămate şi, în cazul în care inculpatul este arestat, administrației locului de deținere, în vederea exercitării căii de atac. În cazul în care inculpatul, partea civilă sau persoana vătămată nu înțelege limba română, o copie a minutei hotărârii i se comunică acesteia într-o limbă pe care o înțelege. După redactarea hotărârii, acestora li se comunică hotărârea în întregul său.”
105. La articolul 409 alineatul (1), litera (e) se modifică şi va avea următorul cuprins: ,,e) martorul, expertul, interpretul şi avocatul, în ceea ce priveşte amenzile judiciare aplicate prin sentinţă, precum şi în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare şi indemnizaţiile cuvenite acestora;”
106. Alineatul (2) al articolului 410 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(2) În cazul prevăzut la art.409 alin.(1) lit. e), apelul poate fi exercitat de îndată după pronunţarea încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare şi indemnizaţiilor şi cel mai târziu în 10 zile de la pronunţarea sentinţei prin care s-a soluţionat cauza sau, după caz, în termen de 10 zile de la comunicarea sentinţei prin care a fost aplicată amenda judiciară sau prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare sau indemnizaţiilor.”
107. La articolul 421 punctul 2, literele (a) şi (b) se modifică şi vor avea următorul cuprins: ,,a) desfiinţează sentinţa primei instanţe şi pronunţă o nouă hotărâre, procedând potrivit regulilor referitoare la soluţionarea acţiunii penale şi a acţiunii civile la judecata în fond. Instanţa de apel readministrează declaraţiile pe care prima instanţă şi-a întemeiat soluţia de achitare, dispoziţiile art.374 alin.(7)-(10) şi ale art.383 alin.(3) şi (4) aplicându-se în mod corespunzător; b) desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune şi atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau asupra acţiunii civile ori când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă.”
108. Alineatul (2) al articolului 424 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(2) Instanţa de apel se pronunţă asupra măsurilor preventive potrivit dispoziţiilor referitoare la conţinutul sentinţei; când s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe sau instanţei competente, instanţa de apel poate face aplicarea corespunzătoare a art.399 alin.(10).”
109. La articolul 426 literele (c) – (h) se modifică şi vor avea următorul cuprins: ,,c) când hotărârea din apel a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când şedinţa de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;”
23
110. Articolul 428 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Art.428.- Termenul de introducere a contestaţiei în anulare „(1) Contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art.426 lit. a) şi c) – h) poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel. (2) Contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art.426 lit. b) şi i) poate fi introdusă oricând.’’
111. Alineatul (1) al articolului 431 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(1) Instanţa examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, cu citarea părţilor şi cu participarea procurorului. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică examinarea admisibilității în principiu.”
112. La articolul 434 alineatul (2), literele (a) şi (c) se modifică şi vor avea următorul cuprins: ,,a) hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire; … c) hotărârile pronunţate în materia executării pedepselor;”
113. La articolul 453 alineatul (1), litera (f) se modifică și va avea următorul cuprins:
„f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.”
114. Alineatul (2) al articolului 459 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanţă, în camera de consiliu, cu citarea părţilor şi cu participarea procurorului. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică examinarea admisibilității în principiu.”
115. Alineatul (1) al articolului 467 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(1) Cererea de redeschidere a procesului penal poate fi formulată de către persoana judecată în lipsă şi se adresează instanţei care a judecat cauza în primă instanţă.”
116. Articolul 470 se abrogă.
117. Alineatul (4) al articolului 477 se abrogă.
118. Alineatul (6) al articolului 478 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(6) Inculpaţii minori pot încheia acorduri de recunoaştere a vinovăţiei, cu încuviinţarea reprezentantului lor legal, în condiţiile prezentului capitol.”
119. Articolul 479 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Art. 479.- Obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei „Acordul de recunoaştere a vinovăţiei are ca obiect recunoaşterea comiterii faptei şi acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi priveşte felul şi cuantumul pedepsei, precum şi forma de executare a acesteia, respectiv felul măsurii educative ori, după caz, soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei.”
120. Alineatul (1) al articolului 480 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(1) Acordul de recunoaştere a vinovăţiei se poate încheia numai cu privire la infracţiunile pentru care legea
24
prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 15 ani.”
121. După alineatul (3) al articolului 480 se introduce un nou alineat, alin.(4), cu următorul cuprins: „(4) Inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii. Pentru inculpaţii minori, se va ţine seama de aceste aspecte la alegerea măsurii educative; în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime.”
122. Articolul 484 se modifică şi va avea următorul cuprins: Art. 484. Procedura în fața instanței „(1) Dacă acordului de recunoaştere a vinovăţiei îi lipseşte vreuna dintre menţiunile prevăzute la art.482 sau dacă nu au fost respectate condiţiile prevăzute la art.483, instanţa dispune acoperirea omisiunilor în cel mult 5 zile şi sesizează în acest sens conducătorul parchetului care a emis acordul. (2) La termenul fixat se citează inculpatul, celelalte părţi şi persoana vătămată. Instanţa se pronunţă asupra acordului de recunoaştere a vinovăţiei prin sentinţă, în şedinţă publică, după ascultarea procurorului, a inculpatului şi avocatului acestuia, precum şi, dacă sunt prezente, a celorlalte părţi şi a persoanei vătămate.”
123. Alineatul (1) al articolului 485 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(1) Instanţa, analizând acordul, pronunţă una dintre următoarele soluţii: a)admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi pronunţă soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.480 – 482 cu privire la toate faptele reţinute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului; b)respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 – 482 cu privire la toate faptele reţinute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului, sau dacă apreciază că soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat este nelegală sau nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului;”
124. Alineatele (1) – (3) ale articolului 488 se modifică şi vor avea următorul cuprins: „(1) Împotriva sentinţei pronunţate potrivit art.485 şi 486, procurorul, inculpatul, celelalte părţi şi persoana vătămată pot declara apel, în termen de 10 zile de la comunicare. (2) Apelul poate fi declarat în condițiile art.409 care se aplică în mod corespunzător. (3) La soluționarea apelului se citează părţile şi persoana vătămată.”
125. La articolul 488 alineatul (4), litera (b) se modifică şi va avea următorul cuprins: ,,b) admite apelul, desfiinţează sentinţa prin care acordul de recunoaştere a fost admis şi pronunţă o nouă hotărâre, procedând potrivit art. 485 şi 486, care se aplică în mod corespunzător;”
126. Alineatul (5) al art.4884 se modifică și va avea următorul cuprins:
„(5) Contestaţia se soluţionează prin încheiere, în camera de consiliu, cu citarea părţilor, a subiecților procesuali principali şi cu participarea procurorului. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică soluționarea contestației.”
127. După alineatul (3) al articolului 532, se introduce un nou alineat, alin.(4), cu următorul cuprins: „(4) Cererea de reabilitare în privința căreia rezultă că nu privește o persoană condamnată determinată, precum şi cererea formulată în numele unei persoane condamnate, fără mandat din partea acesteia, dat în condiţiile legii, sunt inadmisibile.”
25
128. Articolul 5491 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Art. 5491 – Procedura de confiscare sau de desființare a unui înscris în cazul clasării
”(1) În cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de camera preliminară şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris, ordonanţa de clasare sau, după caz, ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărire penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoţită de dosarul cauzei, se înaintează instanţei căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunţarea hotărârii prin care plângerea fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanţa de renunțare la urmărire penală.”
(2) Judecătorul de cameră preliminară stabilește termenul de soluționare, în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei, care nu poate fi mai scurt de 30 de zile.
(3) Pentru termenul fixat se dispune încunoștințarea procurorului și se citează persoanele ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, cărora li se comunică o copie a ordonanței, punându-se în vedere că în termen de 20 de zile de la primirea comunicării pot depune note scrise.
(4) Judecătorul de cameră preliminară se pronunță prin încheiere, în ședință publică, după ascultarea procurorului și a persoanelor ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, dacă sunt prezente. Dispoziţiile cuprinse în Titlul III al Părţii Speciale privind judecata care nu sunt contrare dispoziţiilor prezentului articol se aplică în mod corespunzător.
(5) Judecătorul de cameră preliminară, soluționând cererea, poate dispune una dintre următoarele soluţii:
a) respinge propunerea şi dispune, după caz, restituirea bunului ori ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării;
b) admite propunerea şi dispune confiscarea bunurilor ori, după caz, desfiinţarea înscrisului.
(6) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul şi persoanele prevăzute la alin. (3) pot face, motivat, contestaţie. Contestaţia nemotivată este inadmisibilă.
(7) Contestaţia se soluţionează potrivit procedurii prevăzute la alin.(4) de către judecătorul de camera preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei sesizate ori, când instanţa sesizată este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de către completul competent potrivit legii, care poate dispune una dintre următoarele soluţii:
a) respinge contestaţia ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată;
b) admite contestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecă propunerea potrivit alin. (5).”
129. La Titlul V Capitolul III, denumirea Secţiunii 1 se modifică şi va avea următorul cuprins: „Secţiunea 1 – Condamnarea în cazul anulării sau revocării renunţării la aplicarea pedepsei sau a amânării aplicării pedepsei”
130. Alineatul (2) al articolului 5811 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(2) Dacă constată că sunt îndeplinite condiţiile art.82 alin.(3) din Codul penal instanţa, anulând renunţarea la aplicarea pedepsei, dispune condamnarea inculpatului pentru infracţiunea cu privire la care se renunţase la aplicarea pedepsei, stabileşte pedeapsa pentru aceasta, aplicând apoi, după caz, dispoziţiile cu privire la concursul
26
de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.”
131. După alineatul (2) al articolului 597 se introduce un nou alineat, alin.(21) cu următorul cuprins: „(21) Condamnatul aflat în stare de detenţie sau internat într-un centru educativ poate participa la judecată în vederea rezolvării situaţiilor reglementate în prezentul titlu şi prin intermediul videoconferinţei, la locul de deţinere, cu acordul său şi în prezenţa apărătorului ales sau numit din oficiu şi, după caz, şi a interpretului.”
132. După articolul 601 se introduce un nou articol, art. 6011, cu următorul cuprins: Art.6011.- Soluţionarea cererilor fictive „Cererile prevăzute de prezentul titlu în privința cărora rezultă că nu privesc o persoană condamnată determinată ori formulate împotriva unei persoane care nu poate fi determinată, precum și cererile formulate în numele unei persoane condamnate, fără mandat din partea acesteia, dat în condiţiile legii, sunt inadmisibile.”
Art. III. – La articolul 31 alineatul (1) din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, după litera e) se introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:
”f) pentru contestaţiile prevăzute în art. 2501 alin. (1) din Codul de procedură penală împotriva încheierilor pronunţate în cursul judecăţii în apel de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, completul de judecată este format din 3 judecători.”
Art. IV. – (1) În aplicarea art.209 alin.(17), art.218 alin.(4), respectiv art.228 alin.(2) din Codul de procedură penală, precum şi a Titlului III – „Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru nr.2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre” din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, organele judiciare prezintă suspectului, inculpatului sau persoanei condamnate, o informare scrisă cu privire la drepturile acestuia pe parcursul procesului penal sau al procedurii de executare a mandatului european de arestare. Informarea se va face în limba română. în limba maternă sau într-o limbă pe care acesta o înţelege, după caz.
(2) Modelul în limba română al formularului care va cuprinde informarea prevăzută la alin. (1) va fi stabilit prin ordin comun al Ministrului Justiției, Ministrului Afacerilor Interne, Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție și Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Art. V. – Soluțiile de renunțare la urmărire penală, dispuse de procurori până la publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 23/2016, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.240 din 31 martie 2016, sunt și rămân valabile, urmând a fi supuse căilor de atac, termenelor şi condițiilor de exercitare ale acestora prevăzute de Codul de procedură penală la momentul dispunerii soluțiilor de renunțare.
Art. VI. – (1) Legea nr.286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.510 din 24 iulie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta ordonanță de urgență, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea acesteia prin lege. (2) Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.486 din 15 iulie 2010, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta ordonanță de urgență, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea acesteia prin lege.
*** Prezenta ordonanță de urgență transpune: – art. 2 lit. c) pct. (ii) şi (iii), lit. e), art.3 alin.(5), art.4 alin.(2), (3), (4) şi (7), art.5 alin.(2), art.7 alin.(2), art.9 lit. b) şi f), art. 15 alin.(2) şi art.20 alin.(3) lit. e) din Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile, de abrogare a Deciziei-cadru 2004/68/JAI, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 335 din 17 decembrie 2011;
27
– art.4 alin.(4) şi art.5 alin.(2) din Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr.142 din 1 iunie 2012;
– art.7 din Directiva nr. 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 328 din 6 decembrie 2008;
– art. 3 alin. (2) din Directiva 2014/62/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind protecția prin măsuri de drept penal a monedei euro și a altor monede împotriva falsificării și de înlocuire a Deciziei-cadru 2000/383/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 151 din 21 mai 2014;
– art. 5 alin. (2), art. 6 alin. (5) prima teză, art. 7 alin. (2), (3), (4), art. 11 alin. (3), art. 20 lit. a)-c), art. 22 alin. (3), (4) și (6), art. 23 alin. (1) și (2), lit. a)-d), art. 24 alin. (1) lit. a), alin (2) din Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012, de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 315 din 14 noiembrie 2012.

textul legii poate fi descărcat și în format PDF aici: Controversatul OUG

sursa: Ministerul Justiției – http://www.just.ro/ordonanta-de-urgenta-pentru-modificarea-si-completarea-legii-nr-2862009-privind-codul-penal-a-legii-nr-1352010-privind-codul-de-procedura-penala-precum-si-pentru-completarea-art-31-alin-1-din/