Povestea şoarecelui Chiţ cel Mic din cămara bunicii

Cînd nepoţica mea de clasa a cincea are cîte o temă de făcut, încerc să o ajut. Aici era vorba de subliniat cîteva elemente de gramatică în compunerea „dialog cu un personaj imaginar”.

Sâmbătă dimineaţă sună bunica şi mă întreabă dacă nu vreau să merg la ea, la acest sfârşit de săptămână. Eu accept pe loc, mai ales că bunica locuieşte la marginea oraşului într-o casă frumoasă, construită de ea şi de bunicul cu mâna lor. Ca să mă alinte cu ceva bun mă trimite să aduc din cămară un borcan de dulceaţă de cireşe. Bunica ştia de multă vreme că este preferata mea. Lângă cele două borcane de compot de piersici am găsit şi borcanul de dulceaţă. Dar şi un şoarece mic şi drăguţ, şi nu sperios din fire. El îmi povesteşte că este cercetaş în „Regatul Ronţăilă” şi se numeşte Chiţ cel Mic. El pleacă zi de zi din regat ca să caute mâncare, iar apoi trimite cărăuşii să o aducă. Nu este singurul cercetaş. Toţi din familia lui au ocupat această funcţie de mai multe generaţii. A ocupa această funcţie este o mare onoare în regat. Alături de cei trei fraţi mai mari decât el; Chiţ cel Mare, Chiţ cel Iute şi Chiţ cel Isteţ, ei pleacă în căutare de mâncare, iar această cămară este plină mereu de bunătăţi. Îmi mai povesteşte despre bunica mea, care este foarte blândă şi bună, căci pune mereu brânză şi pâine într-un colţ. Îmi spune că m-a mai văzut pe acolo câteodată şi mă ţine minte. Ne luăm la revedere şi Chiţ cel Mic îmi face o reverenţă. Îi promit că vom vorbi şi altădată.

Gramatică:

dimineaţă, bunica, săptămână, bunicul, casă, borcan, şoarece  – substantiv

sună,  merg, locuieşte, este, pleacă – verbe la indicativ prezent

ştia – verb la imperfect (trecut)

a ocupa – verb la infinitiv

vom vorbi – verb la viitor

şi, să, ca să, dar, că – conjuncţii

ea, eu, lor, el, ei – pronume

un, două, trei – numerale

frumoasă, mic, drăguţ, blândă, bună – adjective

la, de, cu – prepoziţii

Facebook Comments