Profesorul Paul Bailey susţine că – „au fost mereu zvonuri despre o populaţie cu ochi albaştri care ar fi locuit în China”

Experţi în analize ADN au descoperit că din antichitate, pe teritoriul Chinei trăiau populaţii venite din vest. Încă de la descoperirea lor în 1934, mumiile vechi de 3800 de ani îngropate sub nisipul desertului  din Tarim au dat noi date arheologilor.

Ultimele cercetări au arătat că originea celor înhumaţi în acele morminte din deşertul Takliman din nordul Tibetului, se găseşte în Europa. O echipă de geneticieni chinezi au analizat ADN-ul acestor mumii şi s-a constatat că el provine de la o populaţie europeană amestecată şi cu ADN provenind din Siberia.

Profesorul Paul Bailey, expert în istoria Chinei de la Universitatea din Edinburg,  spune despre această descoperire că e o certitudine – europenii au ajuns în regiunea autonoma Xinjiang cu mult înainte de deschiderea „drumului mătăsii” în sec. II î.e.n. Într-un mormînt s-au găsit peste 200 de mumii. Cunoscut şi sub numele de Cimitirul nr. 5 de la Rîul Mic, el este localizat lîngă albia secata din Bazinul Tarim, un ţinut muntos şi inospitalier. El fusese descoperit de arheologul suedez Folke Bergman în 1934, dar a fost apoi uitat pentru 66 de ani pînă cînd a fost redescoperit şi poziţionat prin GPS, de către o expediţie chineză. Cele mai vechi mumii au peste 3980 ani, iar cercetătorii nu au găsit un răspuns în ceea ce priveşte înhumarea lor – unele dintre ele au fost înmormîntate sub bărci întoarse cu fundul în sus.

Mumiile foarte bine conservate prezintă o piele deschisă la culoare, păr brun şi nas lung (mai mare ca cel tipic chinezesc). Bailey comentează că „au fost mereu zvonuri despre o populaţie cu ochi albaştri care ar fi locuit în China”.  Toţi bărbaţii care au fost analizaţi, prezintă un cromozom Y care este comun populaţiei din Estul Europei. Întrucît cromozomul Y şi mitocondriile ADN sînt antice, se presupune că populaţia europeană şi siberiană s-a amestecat, iar urmaşii acestora au intrat în Bazinul Tarim acum 4000 de ani.

S-au mai găsit în morminte şi diverse artefacte care arată asemănarea cu obiceiurile ce au origini în zona Europei, cum ar fi meşteşugul bronzului şi călăritul, care par să fi fost aduse şi în China. S-au mai găsit şi sute de „prăjini” (sau stîlpi) lungi de 4 m,  care se presupune că ar fi vîslele unor ambarcaţiuni, haine şi căciuli tricotate împodobite cu  pană, mantii (togi) din lînă şi încălţări din piele. Limba pe care o vorbeau este necunoscută, dar se presupune că ea era Tokhariana, o ramură lingvistică de tip indo-european.

În prezent zona e populată de turcii Uiguri, iar instabilitatea socială este caracteristică regiunii.

Unele documente atestă că sciţii (populaţia din zona cîmpiei ruse) au migrat mult pînă spre bazinul Tarim. Pare că aceştia erau singurii capabili în acea vreme să fi fost la originea populării şi acelei zone din China, în nordul Tibetului. După cum se ştie, calul era specific dacilor (hitiţii din ramura tracică erau vestiţi pentru asta, iar căciula tricotată, mantia, toca şi opincile erau şi ele în portul dacic. Să nu uităm că Dunărea şi Marea Neagră îi făceau pe daci  buni navigatori, astfel încît s-ar explica prezenţa bărcilor şi vîslelor din morminte. Nu ştim dacă toate acestea sînt coincidenţe, dar după atîtea cercetări, nu putem trece cu vederea aceste aspecte care includ migrarea neamurile de origine dacă undeva spre teritorii mult mai îndepărtate şi necunoscute.

Facebook Comments