rău de buni sau bun de răi?

3

Dorința noastră de bine se împotmolește în educația noastră mustind de frici, precauții, de parcă am fi convinși că vom cădea de slabi sau de proști dacă ne arătăm adevărata noastră față, cea bună. Frici pe care le vindecăm aparent prin teoria balansului, adică, ducându-ne în sfera negativă, exorcizând răul, detensionându-ne întâmpinând tot ce este rău, căutând știrile negative, mai ales căutând ce să criticăm despre orice și oricine, cu care venim în contact direct sau indirect.
Ne-am săturat de știrile negative dar taman pe astea le căutăm în mijloacele mass-media, titlurile alarmiste, explozive, atrag atenția cu cât sunt acestea mai oripilante.
Ziarul Vocativ Plus, propunându-și să expună doar pozitivisme, și-a semnat condamnarea la izolare, la dispariție, fiindcă foarte puțini au îndrăzneala să citească frecvent ziarul sau măcar până la capăt un articol deschis aici.
S-ar putea spune că este cumva și un experiment social, de psihologie socială, urmărind să înregistreze opțiunile și comportamentul celor care consumă presă, dar și mecanismele care ar conduce la manifestarea mai amplă a binelui din fiecare dintre noi.
De fapt, echipa redacțională întâmpină dificultăți în găsirea știrilor pozitive, ca și cum acestea s-ar produce extrem de rar sau doar izolat. Adevărul este că lucrurile bune se întâmplă cotidian, cu o frecvență uluitoare. Suntem preponderent buni dar asta nu este vizibil fiindcă nu interesează pe nimeni, fiind firesc să fim așa. Notasem într-un text anul trecut faptul că omul mulțumește divinității pentru orice, cere orice, dar niciodată nu mulțumește pentru aer fără de care, dacă ar lipsi mai mult de minut, ar muri. Deci, ne este firesc să avem aer, nu ne mai interesează argumentul. Tot așa și cu binele, cu faptul că suntem buni, este de un firesc banal.
Și totuși, se întâmplă miracole la tot pasul, se întâmplă lucruri minunate unde omul ajută alt om, unde cineva salvează ceva sau pe cineva, semnele generozității, altruismului, sacrificiului sunt la tot pasul dar… nu fac obiectul știrilor!
Un bun și profesionist responsabil de ziar ar cere echipei sale să aducă în redacție știrile cele mai tari, mai atrăgătoare, de interes general, care să fie consumate instant și preluate de alții cu rapiditate.
Iată că aici de data asta lucrurile se petrec pe dos cu încăpățânare. Insistăm să scormonim după chestii pozitive și să le expunem așa cum sunt, părând neprofesioniști!…
Vă întrebați cât o să reziste acest ziar pe linia pornită, când se va trece la alinierea cu presa obișnuită. Ei bine, ne vom strădui să păstrăm cât mai îndelung maniera inițiată pentru a contrasta marea presă, pentru credința definitivă în faptul pozitiv. Până și în cele mai oripilante știri se află un factor pozitiv, am putea chiar răstălmăci în rău partea bună, fie pornind de la ceea ce determină răul sau impactul uneori și pozitiv al acestuia.
Dihotomia bine-rău este firească și împletită inevitabil, așa fiind natura lucrurilor de la creație încoace. Este ca și cum am separa din apă hidrogenul de oxigen, nu ar mai fi apă!… În acest exemplu răul fiind hidrogenul… deci două părți mai mult decât oxigenul.
Oricât ne-am dori ca noi să fim gura de oxigen, să fim adepții optimismului și arătând faptul că fiecare dintre noi suntem buni, vor fi momente în care vom aprecia ,,hidrogenul,, la justa lui valoare dar fără să-l elogiem!…
Acest articol are rostul să vă îndemne să participați la știrea pozitivă, oricând aflați ceva bun să ne spuneți și nouă, să faceți cunoscut public faptul.
Începeți prin a ne împărtăși care soi de bine v-au făcut alții vouă, cine v-a ajutat necondiționat și dacă ați dat mai departe altora binele primit sau ați răspuns cu bine aceleiași persoane. Recunoștința este mai de grabă un sentiment păstrat intim și arare ori un ceva materializat. Eu de exemplu, am fost în mod frecvent ajutat de o mulțime de oameni și unora nici măcar nu le-am mulțumit și nu din motive de ingratitudine, a încercat la rândul meu să fac la fel dar altora, ca astfel binele să fie ceva ca o funie de alpinist, să dau celor de după mine șansa să urce acest munte numit bunătate. Și voi ați făcut la fel deseori, haideți să povestim despre asta… Închei cu un citat al lui Byron parcă: ”în viața asta am făcut și bine și rău, doar că binele l-am făcut rău și răul l-am făcut bine”

Facebook Comments
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentLaringita
Articolul următorbucătăria de iarnă