Recomand o carte: ”Înainte să te cunosc” – de Jojo Moyes

„Cum ai putea să trăiești zi după zi știind că nu faci decât să numeri zilele până la propria ta moarte?”

Înainte să te cunosc de Jojo Moyes este o lecție de viață învăluită într-o poveste de dragoste care îndulceşte atmosfera romanului şi ne arată ce înseamnă sacrificiul. Simţim cum ne prinde în mrejele ei și nu știm ce se întâmplă, dacă este un vis urât sau doar o crudă realitate. Ecranizarea m-a bulversat și lacrimile au curs valuri, dar când am citit cartea am trăit cu adevărat emoţia şi am înţeles cum viaţa unui om se poate schimba radical fără voia lui. Fiecare personaj se luptă, aşteptând ceva, dar unul singur este pedepsit cu adevărat.

Două destine captive şi o luptă aproape imposibilă!

Will Traynor este un contrast al sentimentelor, prin ochii lui poți vedea ce a avut și ce a pierdut într-o secundă de neatenție. Atunci când Dumnezeu pare să-l uite în scaunul cu rotile şi doar pe plan medical ar putea exista o șansă, apare o luminiţă care îi va însenina clipele de suferinţă.

Dacă mâine tu ai fi în locul lui Will, cum ai reacționa?

Personal, recunosc, cartea pe alocuri m-a lăsat fără cuvinte, am înțeles, m-am revoltat, am zâmbit, m-am speriat și am așteptat un miracol. În toată această nebunie, am fost alături de Will, bărbatul care a trăit la maxim fiecare clipă și în anul 2007, dintr-un accident stupid a ajuns în scaunul cu rotile (“Și apoi nu mai e nimic”).

Coloana îi este fracturată, în rest este dependent în totalitate de cei din jur. Doi ani mai târziu se află în acelaşi stadiu, a obosit să spere şi să aştepte, dar gândurile ar putea să îi fie schimbate radical pentru că în viaţa lui apare EA.

Louisa Clark (26 ani) este pata de culoare din orășelul în care locuiește alături de părinții ei. Are un iubit de care se crede îndrăgostită, îşi iubeşte hainele vintage şi crede că un ceai poate aduce zâmbetul pe buze oricui. Ordinea i se schimbă când este concediată de la ceainăria The Buttered Bun.

Are nevoie de bani și găsirea unui loc de muncă este prioritară, iar postul de îngrijitoare la domiciliu în casa familiei Traynor ar fi soluţia ideală. Au nevoie de cineva care să supravegheze un tânăr în scaun cu rotile și chiar dacă nu are pregătirea medicală necesară, atitudinea ei optimistă ar putea să îi aducă un post foarte bine plătit.

Numai că ea nu știe absolut nimic despre persoana pe care trebuie să o îngrijească. Scopul lui Will este să o terorizeze şi să plece îngrozită, numai că grijile din familie o forţează să rămână şi să-l suporte:

„Va trebui să ai nervi de oțel. Mica ieșire de azi-dimineață e felul lui de a te scoate din minți.
– De aceea e salariul atât de mare?
– O, desigur.”

Chiar dacă se străduiește să îi intre în grații zi de zi, încercările ei disperate mai mult îl enervează pe Will Traynor.

„-Domnișoară Clark, viața mea nu se va îmbunătăți semnificativ în urma unor plimbări pe drumurile de țară din preajma castelului Stortfold.”

Stocurile de medicamente de acasă, asistentul medical care îl vizitează zi de zi, dar şi indicaţiile pe care le primeşte în caz de o criză spontană, o fac pe Louisa să înţeleagă ce înseamnă să lupţi cu o boală. Părinţii lui Will ar putea să îi ofere orice tratament i-ar fi de folos, numai că până acum n-au descoperit formula magică.

„Are tetraplegie cu leziuni la vertebrele cervicale C5-C6. Asta înseamnă că nimic din ce e sub pieptul lui nu se mai mișcă.”

„Medicii încă n-au descoperit cum să pună la loc măduva spinării.”

Legătura care se simte între Will și Louisa îi apropie și cumva ea reușește să spargă acea linie invizibilă și să îl cunoască cu adevărat. Pentru el este o suferință zilnică să fie dependent, să nu poată lua nici măcar o decizie, să uite că odată a fost un bărbat cu o carieră de succes, activ şi plin de viaţă care putea face orice. Zâmbetele și potențialul care îl vede la Lou, fata energică care își iroseşte clipele în acel orășel al nimănui, îl stimulează pe Will să discute, să îi arate ce pierde, să cunoască, să descopere lumea. Dacă el are șanse minime de reușită, atunci măcar ea să lupte, să evadeze și să meargă mai departe.

Numai că situația devine cumva complicată. Fata care înflorește zi de zi începe să vadă situația altfel și să spere, să caute soluții pe Will, să îl facă să accepte ceea ce are, să înţeleagă că nu este singurul caz din lume.

“Mi se părea nedrept că, deși nu le putea folosi sau simți, extremitățile lui îi provocau atâta durere.
În ciuda atâtor greutăți, el nu se plângea niciodată. De aceea am avut nevoie de săptămâni întregi ca să înțeleg că, de fapt, suferea profund.”

Deși pare imposibil, ea vede viitorul cu alţi ochi, dar din păcate, nu și Will:

„Cum ai putea să trăiești zi după zi știind că nu faci decât să numeri zilele până la propria ta moarte?”

Dacă nu cuvintele, atunci măcar faptele îl vor convinge pe Will că Louisa este o persoană specială şi încetul cu încetul sentimentele lor vor lua o întorsătură diferită. Dacă dragostea ar putea face minuni, atunci multe persoane ar fi scutite de clipe de amărăciune, numai că uneori ea nu este suficientă. Cât de complicat poate fi?

Un subiect dificil care m-a măcinat clipă de clipă. Alături de Will și Lou am trecut prin toate stările și m-am întrebat de ce uneori se întâmplă așa ceva. De ce nu avem soluții? De ce..?

„-Tu, Clark, spuse el, privindu-și palmele, ești singura persoană cu care am simțit că pot discuta de când am ajuns în nenorocitul ăsta de scaun.”

Lou și Will sunt două firi care ajung să facă un compromis, deși la început nu se suportă, pe parcurs gândurile li se schimbă. Fiecare va lupta pentru ceva anume: Lou să-l facă să zâmbească și să se resemneze cu viața pe care o are, iar Will să o convingă să iasă în lume, să înceapă o facultate și să își croiască un drum în viață. Dar cum ar putea să facă acest lucru când destinele lor par să fie strâns legate și dependente de scaunul cu rotile al lui Will?

Autoarea Jojo Moyes nu a ales la întâmplare subiectul, se simte pe parcurs că s-a documentat și a decis să ofere cititorilor reversul medaliei. Cum ar fi dacă ar fi? Ai schimba ceva? Ai lupta sau ai renunța?

Mi-aș dori să scriu că este o carte pentru oricine, dar din păcate subiectul este destul de controversat. Pentru a nu strica farmecul lecturii, am ales să fiu puțin ambiguă în detalii, dar trebuie să recunosc că este o carte bulversantă.

Dacă v-aţi gândit să vedeți ecranizarea, vă recomand să renunțați, cartea este mult mai bună. Nu există comparație, iar explicațiile duc mai aproape cititorul în lumea obscură a celor care și astăzi mai speră la o minune. Sunt atât de multe cazuri și atât de mulți oameni care au ales să lupte încât este chiar jenant ca noi, cei sănătoși să ne plângem de diverse nimicuri.

Astfel de cărți deschid ochii și te fac să te simți extrem de norocos, într-un fel cu un ochi râzi și cu altul plângi.

Facebook Comments