Regăsiți după 75 de ani: Soldatul polonez care și-a pierdut un picior în Bătălia de la Monte Cassino și femeia care l-a făcut sănătos, s-au întâlnit întâmplător într-o casă de îngrijire

Maria Kowalska a fost asistentă medicală, avea pe atunci vârstă de 21 de ani, în timpul bătăliei de la Monte Cassino, petrecută pe vremea celui de-al doilea război mondial. L-a întâlnit pe Waclaw Domagala, un tânăr soldat căruia i-a fost amputat piciorul.

Domagala, acum de 94 de ani, a spus că niciodată nu a uitat îngerul care l-au adus înapoi la viață, infirmiera poloneză.

Cuplul s-a reîntâlnit într-o casă de îngrijire, Newton Abbott, aproape 75 ani mai târziu.

S-au întâlnit într-un spital de război în Italia, în anul 1944. Maria Kowalska era la vremea respectivă asistentă medicală și avea 21 de ani și Waclaw Domagala un soldat cu un picior amputat în luptă în Bătălia de la Monte Cassino.

Cuplul polonez s-a reunit într-o casă de îngrijire din Marea Britanie, aproape 75 ani mai târziu, când Domagala i-a spus, recunoscând-o: „Buna dimineața, soră.”

Domagala, care este acum la 94 de ani, a declarat că nu a uitat niciodată îngerul care l-a hrănit și îngrijit după ce a fost rănit în bătălia care a susținut-o la Monte Cassino, în luptele unde au căzut victime 55.000 de aliați și 20.000 de germani.

Aproape 50.000 de soldați polonezi au luat parte la forța aliată pornită să ajungă la Roma, au combătut la Monte Cassino iar mulți au fost uciși. Mulți dintre supraviețuitori s-au stabilit în Marea Britanie după război.

Domagala și Kowalska, acum, locuiesc într-o casă de îngrijire lângă Newton Abbot, Devon, pentru foștii membri ai forțelor poloneze care au servit sub comandă britanică.

Doamna Kowalska a spus, „nimeni nu m-a chemat ”soră” pentru o lungă perioadă de timp, și m-am gândit: Dumnezeule! Cine-i aici? Eram abia de două zile în acestă casă și nu mă așteptam să se întâmple așa ceva. La început nu l-am recunoscut, dar apoi a început să vorbească despre Monte Cassino și despre operația lui. A fost uimitor să-l văd după atâta timp. Au fost atât de multe cazuri cu leziuni grave la atât de mulți tineri bărbați și munceam pe atunci toată ziua. Am fost responsabilă de salonul unde era recuperat.”

„Îmi amintesc pentru că a fost atât de trist pentru a vedea un tânăr pierde un picior. Avea doar 19 ani. Știam că va supraviețui și că a fost trimis în Scoția să-și revină, dar asta a fost tot.”

Domagala a spus: „știam că este ea din momentul în care am văzut-o. Ea a fost una dintre asistentele care ma ajutat și eu sunt recunoscător la toate dintre ele. Cum aș putea s-o uit?”

După război, dna Kowalska s-a stabilit în Wiltshire și a creat o familie. Ea ține armata britanică și cărțile de identitate ale spitalului polonez la domiciliu, care este cunoscut la nivel local ca „mica Polonie”.

Domagala, s-a înscris să lupte după împlinirea a 16 ani. A fost trimis la vatră după cinci ani, s-a stabilit în Bristol și a lucrat ca tehnician mecanică ortopedică.

S-a mutat în casa din Ilford Park în 2015. Clare Thomas, managerul casei Devon, a declarat: „Winston Churchill s-a ridicat în Parlament pentru a spune că națiunea datora o mult poporului polonez. Mulți dintre rezidenții noștri au avut momente teribile în timpul celui de-al doilea război mondial și este corect ca noi să fim acum aici, pentru a avea grijă de ei.”

Întâlnirea de acum a celor doi a făcut obiectul unor articole din presa locală și a înduioșat comunitățile poloneze și italiene (și nu doar acestea) din U.K.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.