Ritualul – poveste de pe planeta Sqeurox

În vremuri foarte îndepărtate, pe o sferă albastră, trăiau oamenii.

Când au atins apogeul ştiinţei lor, pe sfera  aceea nu mai era nimic nemutat de la locul lui. Relieful, adâncurile, toate au fost trecute prin modelări cu durere şi risipă.

Natura, aşa cum se chema mediul din care au izvorât aceste fiinţe, oamenii, se chircea sub povara idealurilor de cunoaştere, de cucerire, de stăpânire şi lăcomie ale oamenilor. Cu cât deveneau mai deştepţi cu atât erau mai puţin înţelepţi…

Pentru că deşteptăciunea, fata mea, este bagajul de cunoştinţe strâns şi uzul acestuia pentru a da încărcătură clipei, pentru ca să nu o laşi goală viitorului. Înţelepciunea însă este inspirată, este intuiţia veşniciei şi a grijii pentru sporire a ceea ce este trainic şi lepădare a tot ce este ostil frumuseţii universului. Înțeleptul nu doar știe, ci și înțelege ceea ce știe.

Înaintaşii mei, ajunşi aici, şi-au dat seama după ce era deja prea târziu.

Tu, fiică a ultimului descendent al  ramului de supravieţuitori, trebuie să afli şi să spui copiilor tăi, când va veni vremea să-i ai.

Iată, îţi las în dar, şi grijă, un şip mic, va trebui să-l dai mai departe din generaţie în generaţie, este ultimul strop de benzină.

Benzina aceasta era obţinută extrăgând din adâncurile sferei albastre, un fluid negru pe care-l rafinau şi-l foloseau drept combustibil la vehicule și în nenumărate industrii, aproape întreaga umanitate se bizuia pe această …esenţă…

Până în ziua când  esența începu să fie din ce în ce mai rară iar oamenii  scormoneau căutând-o în orice loc, și așa… iute  au ajuns să distrugă sfera.

Când a fost abia descoperită, esenţa se găsea în cantităţi impresionante, în fluvii, fluvii… Astăzi, iată ultimul strop în acest şip.

La ziua naşterii mele,  apoi a ta, tatăl şi stăpânul Sqeurox-ului, planeta pe care trăim astăzi, avea   îngăduinţa să se dea pe la tâmple cu cât atingi cu vârful degetului mic, din esenţa păstrată în şip. Precum făceau oamenii  de pe sfera albastră cu parfumurile alese, sau cu mirul.

Acum, a devenit mult mai sacru, este ca un ritual al neuitării…

…şi izvor de înţelepciune, reevocând cel de-al doilea paradis pierdut.

Valeriu DG Barbu

Facebook Comments