Rituri liturgice dar şi tradiţii din popor în Săptămîna Luminată

Toată această săptămînă este cunoscută sub numele de Săptămâna Luminată. Este o săptămînă plină de lumină şi sărbătoare. Bucuria învierii Mîntuitorului face ca fiecare zi să fie o luminată de credinţa, dragostea şi iubirea noastră pentru Hristos.

În vechime, botezul se făcea în noaptea de Paşti. Cei botezaţi se mai numeau şi „luminaţi”. Ei purtau haine albe în toată săptămîna de după Paşti. În tradiţie se spune că, de la purtarea acestor haine albe, această săptămînă a primit denumirea de Săptămîna Luminată.

În credinţa populară se ştie că în Săptămîna Luminată sînt deschise cerurile, iar cine moare în această săptămînă se spune că merge în rai.. Această săptămînă se sfîrșește cu Duminica Tomii. În zilele de miercuri şi vineri din această săptămînă, biserica a rînduit să se mănînce de dulce, adică este „harţi”. Biserica ne oferă dezlegare la mîncărurile de dulce datorită Învierii Domnului. De la Învierea Domnului şi pînă la Rusalii nu se fac metanii ci doar închinăciuni. În Săptămîna Luminată nu se citeşte nici Psaltirea şi nu se fac parastase pentru cei trecuţi la cele veşnice. Amintim că începînd cu praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, la biserică nu se mai fac slujbe speciale pentru cei adormiţi. Aceste slujbe sînt reluate după Duminica Tomii.

În popor, oamenii au păstrat unele obiceiuri şi tradiţii privind această săptămînă luminată. Le mai găsim şi astăzi în unele sate din ţara noastră.

Lunea Albă

Se spune că este o zi deosebită pentru că este ziua în care se deschid porțile Raiului, ale iertării, iar celor care mor în Lunea Luminată nu li se mai face Judecata de Apoi. În această zi, credincioșii își stropesc casele şi acareturile cu agheazmă, iar în unele zone ale țări există obiceiul udatului și al mersului cu pasca pentru a vesti Învierea Mîntuitorului.

Marțea Albă

La biserică, în această zi au loc uscarea şi sfărîmarea Sfîntului Agnet, sfinţit în cadrul Liturghiei Sfîntului Vasile din Sfînta şi Marea Joi, din Săptămîna Patimilor. Se spune în popor că în această zi nu e bine să speli, să calci sau să faci curățenie. În unele zone ale țării, se dau de pomană pască și vin roșu, iar în alte zone se merge cu pasca la rude şi în special la naşii de botez sau de cununie.

Miercurea Albă

Este o zi în care, oamenii din popor nu fac activităţi pe lîngă casă, în special bărbaţii. Nu se taie lemne, nu se lucrează în gospodărie. În Sfînta Miercuri doar femeile mai pot pregăti bucate şi trebălui prin casă. Există şi o superstiție legată de această zi precum că, dacă se lucrează în această zi, rozătoarele vor năvăli în gospodăria ta și-ți vor produce pagube.

Joia Verde sau Joia Rea

Este o zi specială în tradiţia populară pentru că în această zi se cinstesc holdele, grânele, grădinile. De aceea se numeşte şi Joia Verde. Toate grădinile sînt date cu agheazmă şi se fac rugăciuni în toate locurile verzi de pe lîngă casă. Dacă în această zi se munceşte în grădină sau livadă, se spune că în casa gospodarului care face acest lucru va fi nenoroc, iar seceta va aduce în grădina şi livada sa şi dăunători. În unele sate, tradiţia este ca în această zi să se facă un ritual pentru cei adormiţi în Domnul. O persoană aduce 44 de găleți cu apă, care va fi „sfințită” prin aprinderea a două lumînări la toate cele patru capete. Apoi, această apă este vărsată în fîntîna din curtea gospodarului.

Vinerea Albă sau Izvorul Tămăduirii

În vinerea din Săptămîna Luminată se sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii. Creştinii ortodocşi vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Aghiasma Mică. Vinerea din Săptămîna Luminată mai poartă numele şi Fîntînița. Potrivit tradiţiei, Leon cel Mare, înainte de a ajunge împărat, se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. Aici întîlneşte un bătrîn orb care îi cere să-i dea apă şi să-l duca în cetate. Leon a căutat un izvor în apropiere, dar nu a găsit. Se spune că atunci a auzit-o pe Maica Domnului spunîndu-i: „Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Pătrunde Leone mai adînc în această pădure şi luînd cu mîinile apă tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge-i cu ea ochii lui cei întunecaţi”. Leon a făcut ascultare şi astfel a găsit un izvor din care i-a dat orbului să bea, apoi i-a spălat faţa cu această apă şi orbul a putut să vadă din clipa aceea. După ce a ajuns împărat, Leon a construit lîngă acel izvor o biserică. Mai tîrziu, împăratul Justinian, care suferea de o boala grea, s-a vindecat după ce a băut apă din acel izvor. În semn de mulţumire, el a construit o biserica şi mai mare în acel loc.

Facebook Comments

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.