Robo-Sărbători musai fericite!

Un batalion de Moș Crăciuni umblă zilele acestea slobozi pe străzile orașelor, mai ales pe la magazine. Goana după profit a negustorilor justifică orice!

Prin case, Moșul vine ușor deconspirat ca fiind cineva din familie. Asta dacă nu îți permiți să angajezi un Moș de ocazie!

Iată vine… Grasul acela bătrân cu barbă albă și îmbrăcat în roșu (clar reclamă la o băutură răcoritoare faimoasă), cu sacul plin și fără fund și care oferă daruri copiilor cuminți. Doar celor cuminți?

Condiționarea presupus educativ moralizatoare adâncește și mai mult diferențele de venituri ale familiilor.

Moș Crăciun pedepsește pe copiii săraci pentru statutul lor de săraci, pentru că nu ar fi fost atât de cuminți încât să fie bogați. Este vina lor că părinții nu au bani!

În schimb, umple de scumpe cadouri pe copiii bogaților fiindcă au fost ”cuminți” indiferent ce ar fi făcut peste an, doar pentru că părinții își permit!

Inegalitățile sociale afectează foarte mult pe copii. Pornesc în viață cu vina sau meritul apartenenței, iar Moș Crăciun vine să accentueze asta.

Ce este de făcut? Să desființăm Moșul sau să nivelăm social oferta de cadouri până într-acolo încât (comunist! – ajută și culoarea hainelor…) să dea același cadou (simbolic) fiecărui copil?

Probabil, dacă am începe cu eliminarea ”prezumției de cumințenie”, percepția asupra Moșului s-ar modifica. Copiii să nu mai fie condiționați de comportament, fiindcă Moșul nu este nici polițist sau magistrat și nici ”bau-bau”!

Chestiuni comerciale sau spirituale?

Răspunsul este limpede: Moșul este un produs comercial.

Adevăratul sens spiritual al sărbătorilor de iarnă este Nașterea Mântuitorului …despre care spunem prea puțin copiilor.

Laicizarea sărbătorilor nu este musai ceva rău, dar parcă prea se îngroașă uitarea peste sufletele noastre și substituirea lui Iisus cu un măscărici prea evidentă!

Iisus aduce tututor copiilor, și nu doar acestora, o veste și un dar reînoit clipă de clipă: viața și perspectiva salvării. Copiii au nevoie de cadourile materiale, desigur, dar prea mult nu le rămâne de folos.

Reîntoarcerea la spiritualitate nu este hobotnicie și nici ceva învechit, depășit.

Tehnologiile și avansul științific, virtualizarea, ne transportă în noi dimensiuni. Mâine va veni probabil robo-moș-crăciun sau cyber-Iisus cu vestea că… lumea nu mai există!… Asta în loc să folosim progresul în slujba vieții.

În întreaga lume astăzi sunt deschise aproape treizeci de conflicte militare unde Moș Crăciun este un glonte, un obuz, o bombă care distruge case și sfârtecă în văzduh trupurile copiilor.

Milioane de copii așteaptă Moșul cu ceva de mâncare, cu acele daruri care le-ar asigura existența și copilăria, dar cui îi mai pasă! Cei puternici au decis ca numai copiii lor să primească Moșul cocoșat de sacul ăla fără fund!

Mai mult ca sigur Iisus nu prea ne-a ajutat în lumea asta a materialității. De asta îl și lăsăm uitării. Nu ne-a șoptit numerele câștigătoare la lotto, nici care loz să tragem, dar ne-a spus unde stă ascuns aurul viu: credința.

Una cu alta, nu lucrurile sunt rele, ci uzul lor!

Nu îndemn deloc să devenim anti-moș-crăciun și nici să vă supuneți copiii la îndoctrinări, ci doar să reflectăm fiecare la ce fel de lume proiectăm pentru ziua de mâine când sărbătorile se duc și rămânem epuizați, nemulțumiți, sărăciți, înfricoșați și derutați.

Scrieți la comentarii ce credeți că ar fi de făcut pentru ca aceste sărbători să ne fie cu folos și mai ales pentru zilele care vor veni, fiindcă aspirațiile noastre le proiectează…