Roma – o întâmplare de …rahat!

0
scandal in autobuz

Vineri 13 sau …pilda oglinzii!

Astăzi dimineață, într-un autobuz de linie prin centrul Romei, am fost martorul unei istorioare cu tâlc și totodată nu întrutotul plăcut să v-o prezint.

La un moment dat, un domn trecut de prima tinerețe, începe să mormăie, ca apoi să ridice tonul încât să se facă auzit de către toți pasagerii: copii și tineri îndreptându-se spre școli, doamne și domni mergând la serviciu sau părăsind Roma, firește, din niciun autobuz care se îndreaptă spre gara centrală, nu poate lipsi …cel puțin un turist!…

Domnul cu vocea spune: ”a zozzi, lavatevi, usate acqua e sapone che fa bene a la salute, ma che schifo!… non vi vergognate di salire sui mezzi cosi sporchi, gente di merda, cazzo, mi fate vomitare, lasciate i profumi, meglio lavatevi!”  – Traducerea în română ar fi cam așa: ”împuțiților, spălați-vă, folosiți apa și săpunul că face bine la sănătate, dar ce scârbă!… oameni de căcat, fir-ar, mă faceți să  vomit, lăsați parfumurile, mai bine spălați-vă!

Într-adevăr, omul avea dreptate. De fapt, de la jumătatea autobuzului spre spate, mai toți pasagerii își țineau eșarfe sau batiste la nas sau mimau vizibil iritarea, dezgustul… În autobuz mirosea oribil și părea a excremente sau… ”gaze”!…

Domnul cu vocea repeta din ce în ce mai tare până când, în sfârșit, autobuzul a ajuns aproape de capăt, mai lipsea să se facă semaforul verde la intrarea spre Termini. În acest moment, oamenii se apropiau de uși, printre care și domnul cu vocea, în spatele căruia o doamnă sesizează urmele lăsate tocmai de pantofii acestuia care urla: pantofii lui de fapt erau murdari de excremente, călcase bietul om, înainte de a urca în autobuz… într-un ”noroc”!… Desigur, doamna l-a atenționat discret, dar tot au apucat să audă cel puțin oamenii din jurul acestuia însă… deși fuseseră jigniți de Domnul Voce, nu au reacționat, dimpotrivă, unul chiar a spus surâzând: ”capita” (se mai întâmplă)

Morala istorioarei: înainte de a acuza pe cei din jur, ștergeți propria oglindă (sau pantofii). Cel mai lesne este să critici, să dai vina pe ceilalți, adesea fără să analizezi cu obiectivitate ceea ce ești și ceea ce faci. Cel mai greu este să fii atent la propria ta persoană, să nu amplifici aportul tău minimizând pe al altuia, să vii cu soluții constructive și nu doar cu reproșuri… Să recunoști că se poate întâmpla ca persoana care te deranjează să NU aibă ca scop taman asta, să te deranjeze, ci pur și simplu și el, la rândul lui, să fie victima unei întâmplări sau chiar a unei nenorociri… Sau poate că tu treci prin momente grele și nu ai pe cine da vina. Ori însingurarea te determină să urli: ”Lume, și eu exist”

Partea pozitivă a acestei întâmplări absolut reale, petrecute chiar astăzi dimineață, este faptul că oamenii, chiar și ofensați, au reacționat cu îngăduință, cu un soi de compasiune amestecată cu  voioșie… Un simplu surâs a urnit dimineața pe mai departe spre o zi posibil fericită, dincolo de chestiunile neplăcute…

Domnul Voce trecea prin toate culorile, de la roșul rușinii la negrul furiei… A coborât și… fiecare s-a îndreptat spre treburile lui. Este totuși …o zi minunată…  

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.