Rugăciunea ridicării mîinilor

Rugăciunea însoţită de ridicarea mîinilor s-a practicat din cele mai vechi timpuri, atît în cadrul rugăciunii în comun, în temple, în cort sau în aer liber, cît şi a rugăciunii individuale. Asemeni regnului vegetal, care se înalţă spre cer, atras de acesta, precum ramurile copacilor, ca nişte mîini întinse spre înalt, omul şi-a înălţat la cer, nu numai mintea şi inima ci şi ochii şi chiar mîinile, spre a cuprinde darurile bunului Dumnezeu şi, mai ales, spre a se ancora cu tot cu trup de cer, îmbrăţişînd pe Părintele său şi lumea nevăzută. Cu palmele sale întinse şi cu degetele răsfirate, asemeni celei mai ingenioase antene naturale, el a perceput fiorul atingerii divine, mai întâi la nivelul mîinilor, apoi în tot trupul, ca o binecuvîntare şi ca o dovadă palpabilă a legăturii sale cu Dumnezeu. Dintre toate vieţuitoarele, numai omul uneşte cerul cu pămîntul. El se comportă ca un conductor ideal prin care cerul comunică cu pămîntul. Cele 360 de terminaţii nervoase din palme, şi tot atîtea din tălpi, joacă rolul unor ventuze între cer şi pămînt, în vederea consolidării verticalităţii umane. Avem mărturii despre acest fel de rugăciune la indieni, la egipteni, la evrei, la romani, la români şi la alte popoare. Ridicarea mîinilor se practică atît în păgînism, în general, cum ar fi în hinduism, în tehnicile yoga cît şi în mozaism şi creştinism. Despre aceasta ne vorbeşte Biblia tuturor religiilor: Bhagavad-Gita, Sfânta Scriptură, Talmudul etc.

Ce frumos ne vorbeşte Părintele M. Oancea-Almaş de la Parohia Almaş din Neamţ, despre rugăciune şi despre ridicarea mîinilor .

Forma naturală, instinctuală a ridicării mîinilor ale loc în timpul întinsului, ca măsură înnăscută, excepţională, de relaxare, înviorare şi încărcare energetică rapidă.

Ridicarea mîinilor face parte, de asemenea, din domeniul multiplelor terapii şi profilaxii naturiste, dintre cele mai eficiente. Un exerciţiu prin care se urmăreşte revigorarea rapidă şi ascuţirea simţurilor, numit Respiraţia focului, constă în: Inspir lent şi profund, în timp ce întindem mâinile spre cer. Apoi, expirînd, înfigem mîinile în cer şi-l tragem peste noi, pînă la nivelul umerilor. Exerciţiul nu este altceva decît o formă conştientizată a întinsului, însă de efectele sale imediate nu se poate îndoi nimeni. Încercîndu-l, rămâi de fapt uimit, descoperind că ai uitat să te întinzi.

Iată ce putem afla din Biblie, referitor la împrejurările şi efectele rugăciunii ridicării mîinilor:

Pentru a obţine drepturile religioase pentru poporului său, aflat sub stăpînirea egipteană, Moise, la porunca lui Dumnezeu, a trebuit să sensibilizeze pe egipteni prin provocarea unor fenomene naturale înspăimîntătoare. Iată despre ce este vorba:

A zis Domnul către Moise: Întinde mâna ta spre cer şi va cădea grindină peste tot pământul Egiptului; peste oameni, peste turme şi peste toată iarba câmpului din pământul Egiptului!

Atunci şi-a întins Moise mîna spre cer şi a slobozit Domnul tunete, grindină şi foc pe pămînt; şi a plouat Domnul grindină în pămîntul Egiptului.

Aceasta a fost o grindină foarte mare şi printre grindină ardea foc, cum nu mai fusese în tot pămîntul Egiptului, de când se aşezaseră oamenii pe el.

Atunci faraon l-a chemat pe Moise şi pe Aaron şi a zis către ei: Acum văd că am păcătuit! Domnul este drept, iar eu şi poporul meu suntem vinovaţi. Rugaţi-vă Domnului pentru mine, să înceteze glasul lui Dumnezeu, grindina şi focul pe pământ, şi vă voi lăsa şi mai mult nu vă voi împiedica!

Iar Moise i-a zis: Îndată ce voi ieşi din oraş, voi întinde mâna mea spre cer, către Domnul şi vor înceta tunetele; nu va mai fi nici grindină, nici ploaie, ca să cunoşti că al Domnului este pământul.

Ieşind deci Moise de la faraon şi din cetate şi întinzîndu-şi mâinile către Domnul, au încetat tunetele şi grindina şi s-a oprit ploaia”.

Relatarea ne dă de înţeles că afară din casă şi chiar din oraş, în mijlocul naturii, s-ar putea obţine efectul maxim al rugăciunii ridicării mîinilor, asupra naturii. Pînă astăzi, rugăciunile pentru ţarine, recoltă sau ploaie se fac în natură.

Oastea lui Moise a învins trupele rivale ale lui Amalec prin efectul ridicării mîinilor. Este relatarea cea mai semnificativă, ce merită toată atenţia:

Amalec a venit să bată pe Israel la Refidim. Atunci Moise a zis lui Iosua: „Alege nişte bărbaţi, şi ieşi de luptă împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mâine pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână.“ Iosua a făcut ce-i spusese Moise, şi a ieşit să lupte împotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron şi Hur s’au suit pe vârful dealului. Când îşi ridica Moise mâna, era mai tare Israel şi când îşi lăsa mână în jos, era mai tare Amalec. Mâinile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el, şi el a şezut pe ea. Aaron şi Hur îi sprijineau mâinile, unul deoparte, iar altul de alta; şi mâinile lui au rămas întinse până la asfinţitul soarelui. Şi Iosua a biruit pe Amalec şi poporul lui, cu tăişul săbiei”.

Solomon, rămas în locul tatălui său în fruntea evreilor, după ce a ridicat templul, a adus rugăciune de mulţumire lui Dumnezeu, cu mâinile ridicate la cer: Solomon s’a aşezat înaintea altarului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel, şi-a întins mâinile spre cer şi a zis: Să facem rugăciunea.

Cartea Iov ne relatează amplu despre efectele minunate ale ridicării mîinilor:

Dacă inima ta e credincioasă, şi dacă întinzi mâinile către El şi îndepărtezi faptele cele fără-de-lege şi nu îngădui în preajma ta nedreptatea, atunci vei ridica fruntea ta fără pată pe ea, vei fi puternic şi fără frică, fiindcă vei uita necazul tău de azi, şi-ţi vei mai aduce aminte de el doar ca de nişte ape, care au fost şi au trecut, iar viaţa ta va înflori, mai mândră ca amiaza, iar întunericul se va preface în revărsat de zori. Atunci tu vei fi la adăpost, căci vei fi plin de speranţe, te vei simţi ocrotit, şi te vei culca fără grijă. Te vei întinde fără ca să te strâmtoreze nimeni, şi mulţi vor răsfăţa obrazul tău.

Psalmii menţionează frecvent ridicarea mîinilor spre cer în timpul rugăciunii:

Ascultă glasul rugăciunii mele când mă rog către Tine, când ridic mâinile mele către locaşul Tău cel sfânt.

Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea şi în numele Tău voi ridica mâinile mele

Am căutat pe Dumnezeu cu mâinile mele, noaptea, înaintea Lui.

Toată ziua strig către Tine, Doamne, şi spre Tine întind mâinile mele.

Noaptea ridicaţi mâinile voastre spre cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul!

Te va binecuvânta Domnul din înălţime, cel ce a făcut cerul şi pământul.

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.

Am întins către Tine mâinile mele şi sufletul meu ca un pământ însetat; degrab auzi-mă Doamne, că a slăbit duhul meu.

În plîngerile sale, profetul Ieremia îndeamnă: Să ridicăm inimile şi mâinile noastre la Domnul din cer!

Despre Sara aflăm că se ruga întinzând braţele spre fereastră.

Pentru dobândirea înţelepciunii, Isus Sirah şi-a întins mîinile spre cer: Foarte mult s-a nevoit sufletul meu pentru înţelepciune şi în toate faptele mele am fost sârguitor. Mâinile mele le-am întins spre înălţime… Mi-am îndreptat sufletul spre ea şi păstrând curăţia, mi-am lipit inima de ea de la început.

Dar nu lipsesc şi alte mărturii în acest sens:

Pe zidurile catacombelor din Roma se află chipul pictat al femeii Orans, care se roagă, privind spre cer, cu mîinile ridicate şi cu palmele deschise.

Întrebat cum trebuie să ne rugăm, Sfîntul Macarie a răspuns: …Nu este nevoie de cuvinte; ajunge să ridici mâinile spre cer.

Călugărul Giuseppe Desa (n. 1603), plutea prin aer după ce-şi ridica mîinile în cruce.

Maxim, ascetul de la templul Dianei din Efes, discipol al lui Iamblichos, şi acesta renumit pentru levitaţiile sale însoţite de fenomene de luminescenţă, întindea braţele în sus, ca şi cum ar fi îmbrăţişat o fiinţă nevăzută, îşi lăsa capul pe spate, se înălţa în aer, rămânând suspendat, imobil şi înconjurat de o ceaţă luminoasă.

Iată ce ne relatează Părintele Cleopa despre un caz de rugăciune însoţită de ridicarea mîinilor, la care a fost martor personal:

În iarna anului 1971, eram de rând la sfântul altar. Am venit la biserică la ora 4 dimineaţa şi îmi făceam rugăciunile în faţa sfintei mese. Nu după mult timp, intră o femeie să se roage, care venise de cu seară la mănăstire. N-o cunoşteam. Se ruga încet pe la toate icoanele şi făcea mereu metanii. Nu ştia că mai este cineva în biserică, pentru că era întuneric, fiind timp de iarnă. Auzind eu că se roagă atât de stăruitor, m-am uitat prin sfintele uşi, să văd cine se roagă cu atâta credinţă. Femeia stătea în genunchi în mijlocul bisericii, cu mâinile ridicate în sus şi zicea din toată inima aceste cuvinte: “Doamne, nu mă lăsa! Doamne, nu mă lăsa!” Atunci am văzut o lumină gălbuie în jurul capului ei şi m-am înspăimântat. Apoi femeia a căzut cu faţa la pământ şi se ruga fără glas. Raza de lumină se făcea tot mai mare şi se ridica deasupra capului ei. După puţin timp, lumina s-a stins încet, iar femeia s-a ridicat şi a ieşit din biserică. Era o femeie de la ţară.

Rugăciunea ridicării mîinilor se practică în cadrul ritualului creştin ortodox, în scopul implorării şi a invocării Sfîntului Duh, în două momente de mare importanţă: la începutul Sfintei Liturghii, cînd, prin rugăciunea către Sfîntul Duh, Împărate ceresc, se invocă prezenţa Sa asupra participanţilor la Sfînta Liturghie, în vederea purificării şi a mîntuirii, şi la rugăciunea sfinţirii darurilor, tot din cadrul Sfintei Liturghii, cînd se cere lui Dumnezeu înnoirea Sfîntului Duh peste participanţi şi peste darurile liturgice, care se vor preface în trup şi sînge dumnezeiesc, în vederea trezirii sufletului, a iertării păcatelor, spre împărtăşirea cu Sfîntul Duh, spre plinirea Împărăţiei Cerurilor, spre cutezanţa către Dumnezeu, a celor care se împărtăşesc.

Din materialul prezentat, reiese că rugăciunea ridicării mâinilor, puţin cunoscută şi practicată, este cea mai puternică formă de rugăciune, cu cea mai largă arie de împliniri, dacă nu chiar cu rezultate totale. Ridicarea mîinilor, are loc, conform menţiunilor biblice, către Dumnezeu, în numele Lui, înaintea Lui, în căutarea Lui, spre cele sfinte, ca jertfă, la vreme de orice primejdie şi disperare, atât ziua cît şi noaptea. Iată principalele realizări ce pot fi obţinute prin această rugăciune: Obţinerea binecuvîntării lui Dumnezeu, dobîndirea înţelepciunii, dobîndirea puterilor minunate, amplificarea aurei bioenergetice, regenerare totală, cutezanţă, absenţa fricii, a îngrijorării, sporirea încrederii, a ocrotirii, a siguranţei, putere generală, influenţă asupra fenomenelor naturii, învingerea obstacolelor, a rivalilor, depăşirea necazurilor, îndepărtarea oricărui rău, atragerea iubirii, dezvoltarea nestînjenită, pe toate planurile etc.

După această prezentare, cei care doresc să beneficieze de puterea rugăciunii ridicării mîinilor, o pot practica, după preferinţă, în cadrul rugăciunilor zilnice sau ocazionale, mai ales în cele de preamărire a lui Dumnezeu şi de cerere. De exemplu, putem însoţi cu ridicarea mîinilor, rugăciunea Împărate ceresc, de invocare a Sfîntului Duh. Efectele se constată imediat.

Facebook Comments