S-a făcut primăvară, s-a făcut iarnă…

cuplu

Când iubirea pune stăpânire pe inima ta e dimineaţă şi îndrăgostit
fiind simţi că renaşti iar în jurul tău totul explodează de fericire.

Se spune că lucrurile se văd în roz; eroare. Din toţi chestionaţi de
cercetători doar doar câţiva au spus că văd iubirea roz, toţi ceilalţi
o văd verde. Interesantă această situaţie. Te-ai gândit vreodată ce
culoare are iubirea când eşti îndrăgostit primăvara? Dacă stau
personal să meditez atunci e clar că o văd un soi de verde crud, sau
un galben foarte strălucitor, doar aceste două culori îmi inspiră. Ce
înseamnă de fapt acest lucru? Culorile au o rezonanţă în iubire? Sunt
şi legate de timp? Da, un răspuns clar la ambele întrebări.

S-a făcut un sondaj în câteva ţări din Europa, oamenii doresc să se
îndrăgostească cel mai mult primăvara, şi apoi vara. Culmea, nimeni nu
vrea să se îndrăgostească toamna sau iarna. Există un oarecare răspuns
la această problemă. În perioada de frig nimeni nu se plimbă, pe o
ploaie torenţială sau o ninsoare deasă nimeni nu mai vede pe nimeni.
Oamenii sunt mult mai concentraţi cum să se ocupe de ei înşişi, de
sănătatea lor.

Un alt sondaj, de data asta în America, a scos la iveală rezultate
extraordinare, cele mai multe divorţuri se produc toamna sau iarna şi
în special rata cea mai mare este în luna noiembrie. Curios lucru, cum
încep cuplurile să nu se mai înţeleagă când vine toamna sau iarna.
Suntem legaţi de culori şi de anotimpuri, facem asocieri şi asta
pentru că suntem din ce în ce mai slabi. Dacă ar fi să categorisim
iubirea după culori şi sezoane, cu siguranţă că primăvara va fi verde,
vara de un portocaliu, roşu, galben strălucitor, toamna şi iarna îţi
poate imprima ideea de gri, cenuşiu, maro, etc. şi atunci hai să
mergem mai departe; primăvara este un anotimp frumos, vara la fel,
toamna şi iarna nu sunt atât de frumoase; şi atunci se pune
întrebarea: toamna şi iarna sunt anotimpuri rele? Adică pot provoca
breşe în iubire? Se poate lua un simplu exemplu. Există ierni frumoase
şi ierni urâte. O iarnă plină de zăpadă este minunată, sufletul are
senzaţia de curat, pe când o iarnă cu ger puternic, fără zăpadă, sau
cu lapoviţă este urâtă. Omul singur a împărţit fără să îşi dea seama,
iubirea, în mai multe categorii după culori şi anotimpuri, astfel,
genetic, s-au transmis aceste informaţii şi generaţiilor de acum. O
concluzie interesantă este cea că generaţia actuală cu media de vârstă
peste 40 de ani are implementată genetic informaţia mult mai pură
corelată cu anotimpurile şi culorile. Pentru că acum o generaţie în
urmă toate anotimpurile aveau o altă structură.

Ce este greşit în toată această ecuaţie? E foarte clar că ne naştem
cu anumite informaţii pe care mai târziu le transformăm în principii
de care suntem legaţi toată viaţa. Noi suntem sclavii culorilor şi
anotimpurilor. De aceea pe unii ajung să îi deprime mult toate
culorile închise. Omul este stăpânit genetic, fără să îşi dea seama,
de tot ce înseamnă culoare şi schimbare climaterică. Nefiresc. Cine pe
cine stăpâneşte? E normal că omul are puterea de a influenţa multe
lucruri din jurul lui. Nu anotimpul şi nici culorile reci sau închise
trebuie să determine o anumită stare în om, ci omul sa stăpânească cu
o atitudine puternică tot ce este în jurul lui. Aş putea spune că
boala culorilor închise şi a timpului rece este depresia. Ce derivă
din asta? O mare breşă în structura iubirii din univers. Dacă stai de
undeva de sus să priveşti toată această panoramă ai să îţi dai seama
singur că omul este slab şi influenţabil. Nimeni nu s-a întrebat ce
culoare are iubirea. Se asociază foarte uşor cu alb, argintiu, auriu.
Important este să stăm cât mai mult în această culoare. Este
întuneric, plouă, lucrurile sunt cenuşii, gri, întunecate, nu are nici
o relevanţă, în noi şi în afara noastră cea mai frumoasă culoare care
se revarsă este culoarea iubirii. Dacă şi-ar alege fiecare o culoare a
iubirii, aşa cum o vede el, şi ar rămâne mereu în ea, cu siguranţă că
nimic negativ nu îl mai poate influenţa.

*

Un exemplu. Să zicem că o femeie are o relaţie de căsătorie foarte
bună cu soţul ei. Şi totuşi cele mai serioase discuţii au avut loc
între ei în perioada de toamnă. Atunci lucrurile nu mai erau la locul
lor, ci pur şi simplu mai încurcate. Ea se simţea vinovată că îl
supără pe soţ şi nu are motive să o facă. Nici nu a realizat că
perioada când se gândea la această problemă era toamna. Era
influenţată de factorul climateric. După ce a meditat acasă, în
linişte la culoarea iubirii (şi-a ales să mediteze pe o nuanţă de
albastru foarte deschis, un cer de vară). A meditat şi după un timp
lucrurile au început să meargă de la sine, era mereu în această
culoare. De câte ori avea o stare mai puţin bună, sau ziua era
ploioasă, îşi imagina că deasupra ei este un cer atât de frumos care
îi dădea o stare de fericire. E o metodă bună foarte bună de a-ţi
salva căsnicia.
Persoanele influenţate de culori sau de climă sunt femeile. Oare de ce
bărbaţii trec mai uşor peste toate aceste stări? Cred ca e vorba de o
anumită sensibilitate. Fragilitatea sufletului unei femei poate da
stări nu prea fericite. Asta nu înseamnă că bărbaţii sunt insensibili
ci doar că structura feminină este cea mai aplecată spre stări de
astenie şi depresie.
Să încercăm să stăm cât mai mult în această culoare a iubirii. Să ne
alegem fiecare dintre noi o culoare şi să pătrundem în ea.
Obişnuindu-ne să rămânem sub influenţa ei, ne vom da seama că suntem
mai sănătoşi şi mai protejaţi în relaţia noastră de cuplu.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici