Sântămăria Mare – Adormirea Maicii Domnului – 15 August – Este păcat să spui La mulți ani?

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este prăznuită de ortodocși și catolici în fiecare an, pe data de 15 august.

Ea este cunoscută în Apus sub numele de Înălțarea cu trupul la cer a Maicii Domnului. Este sărbătoarea în amintirea zilei în care Fecioara Maria și-a dat obștescul sfârșit.

Nu se știe cu exactitate nici anul, nici ziua când a adormit Sfânta Fecioara. Despre adormirea Maicii Domnului nu avem informații în Sfintele Evanghelii, ci numai în tradiția Bisericii.

Această este tratată în scrierile a patru părinți orientali: Patriarhul Modest al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Gherman al Constantinopolului și Sfântul Ioan Damaschin.

În scrierile lor se spune că Maica Domnului a fost înștiințată printr-un înger de mutarea ei din această viață.

Aceeași Tradiție spune că Apostolii, aflați în acel moment în diferite zone ale lumii, au fost aduși pe nori pentru a fi prezenți la acest eveniment. Prin pronia divină, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, sosind trei zile mai târziu.

Întristat, a cerut să se deschidă mormântul, pentru a săruta mâinile Născătoarei de Dumnezeu, dar, intrând, l-a aflat gol.

În timp, în cuvântările Părinților Bisericii, începe să se afirme cu mai multă putere credința că după adormirea sa, Fecioara Maria a fost înviată de Fiul Său și luată cu trupul în Împărăția Cerurilor.

Maica Domnului nu s-a arătat Sfinților Apostoli ca înviată, cum a făcut Mântuitorul Hristos, ci și-a acoperit taina mutării la cer cu aceeași smerenie care îi învăluie toată viața și lucrarea.

Mormântul Maicii Domnului a fost identificat în Ierusalim, chiar dacă se crede că Fecioara Maria ar fi murit la Efes, locul unde a trăit o vreme după înălțarea lui Hristos.

Credința că Maica Domnului a trăit mult timp la Efes, împreună cu Apostolul Ioan, este confirmată de Irineu și Eusebiu de Cezareea.

Adormirea Maicii Domnului în învățătură ortodoxă și româno-catolică

Noi mărturisim că Maica Domnului este acum în stare de înviere. Această stare este produsă de Hristos. Spre deosebire de Mântuitorul, Maica Domnului nu a înviat prin propria sa putere.

Părintele profesor Dumitru Stăniloae susține că

„Pronia dumnezeiască n-a considerat a fi necesar ca acestă taină să fie dezvăluită, pentru a nu fi contrapusă Învierii lui Hristos, prin care a venit mântuirea tuturor și a fost inaugurată învierea trupurilor. A fost o iconomie dumnezeiască să nu se arate pământenilor slava unei făpturi, înainte de a se descoperi slava întregii zidiri”.

Potrivit învățăturii romano catolice, Fecioara Maria s-a născut fără păcatul adamic și astfel, învierea și înălțarea le-a primit în baza meritelor ei.

Ceea ce se petrece în mod miraculos cu Fecioara Maria, se petrece în mod independent de Hristos. Ortodoxia învață că această mutare sau ridicare, este un act al Fiului.

Maica Domnului a murit în virtutea legii omenești și s-a înălțat prin Hristos. Nu a avut o moarte ca a lui Hristos ca să o învingă prin puterile ei.

Moartea lui Hristos este pentru păcatul altora. Ea nu este în cer ca un centru autonom, paralel cu Hristos și în afară de noi, ci se află în Hristos și în legătură cu noi.

De când sărbătorim Adormirea Maicii Domnului

Originea instituirii acestui praznic în data de 15 august este incertă. Se spune că această dată marchează consacrarea unei biserici închinate Maicii Domnului și nu ziua adormirii Maicii Domnului.

Informații despre existența acestei sărbători nu avem decât din secolul V înainte. Locul ei de ori­gine este probabil Ierusalimul, căci în vechile sinaxare georgiene, ziua de 15 august reprezenta sărbătoarea aniversării anuale a sfințirii unei biserici a Maicii Domnului, zidită în sec. V între Ierusalim și Betleem.

Generalizarea sărbătorii a fost făcută în Răsărit de către împăratul bizantin Mauriciu (582-603), iar în Apus de către papa Teodor I (642-649).

Reprezentarea Adormirii Maicii Domnului

Sfântul Modest al Ierusalimului (634), în scrierea sa „Laudă Adormirii Maicii Domnului”, este foarte reținut în detaliile pe care le da:

notează prezența Apostolilor „aduși de departe printr-o chemare de sus”, „arătarea lui Hristos”, Care a venit să ridice sufletul Maicii Sale, în sfârșit întoarcerea la viață a Maicii Domnului, „pentru a se împărtăși cu trupul de veșnică Lui nestricăciune, Care a scos-o din mormânt și a chemat-o la Sine într-un fel numai de El știut”.

Tipul clasic al Adormirii din iconografia ortodoxă se limitează de obicei la reprezentarea Maicii Domnului stând întinsă pe pat în mijlocul Apostolilor, iar Hristos, în slavă, primește în mâinile Sale sufletul Maicii.

Însă, uneori, s-a simțit dorința de a înfățișa și momentul înălțării ei cu trupul: se poate atunci vedea, în partea de sus a icoanei, deasupra scenei Adormirii, Maica Domnului așezată pe tron într-o „mandorla” pe care îngerii o poartă spre ceruri.

În icoană, Hristos în slavă, înconjurat de o „mandorla”, privește trupul Maicii Sale întins pe pat.

În mâna stângă ține o figură mică de copil îmbrăcat în alb și cu o aureolă în jurul capului: este „sufletul preacurat” pe care tocmai l-a primit în brațele sale.

Cei doisprezece Apostoli, „stand în jurul patului, privesc cu spaimă” adormirea Maicii Domnului. Se recunosc cu ușurință: în planul apropiat, Sfinții Petru și Pavel, de o parte și de altă a patului.

În unele icoane este înfățișat, în partea de sus, în cer, momentul sosirii miraculoase a Apostolilor, adunați „de la marginile pământului, pe norii cerului”.

Mulțimea de îngeri prezenți la Adormirea Maicii Domnului formează uneori o margine exterioară în jurul „mandorlei” lui Hristos.

În icoana noastră, puterile cerești care Îl însoțesc pe Hristos sunt reprezentate printr-un serafim cu șase aripi, doi heruvimi și doi îngeri în mandorla.

Patru episcopi cu aureolă stau în spatele Apostolilor: Sfântul Iacob, „fratele Domnului” – primul episcop al Ierusalimului, și trei ucenici ai Apostolilor: Timotei, Ierotei și Dionisie Areopagitul, care a venit cu Sfântul Pavel.

Uneori, grupurile de femei îi reprezintă pe credincioșii Ierusalimului care, împreună cu episcopii și cu Apostolii, formează cercul interior al Bisericii în care se petrece taina Adormirii Maicii Domnului.

Scena cu Atonie, un evreu fanatic căruia un înger i-a tăiat amândouă mâinile cu sabia pentru că a îndrăznit să se atingă de patul funerar al Maicii Domnului, apare în majoritatea icoanelor Adormirii.

Prezența acestui detaliu apocrif în Liturghia și în iconografia sărbătorii amintește că sfârșitul vieții Maicii Domnului pe pământ este o taină ascunsă a Bisericii, care nu trebuie expusă profanării:

inaccesibilă vederii celor din afară, slavă Adormirii Maicii Domnului poate fi contemplată numai în lumina lăuntrică a Tradiției.

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului în tradiția populară

În dimineață acestei zile, femeile mergeau la biserică și împărțeau struguri, prune, faguri de miere și mergeau în cimitir pentru a tămâia mormintele.

Țăranii care aveau vii mari obișnuiau ca acum să tocmească pândarii pentru păzit viile.

Tot acum, bărbații schimbau pălăria cu căciula, cei care mai erau văzuți cu pălărie după 15 august fiind ironizați.

Se in­terzice scăldatul în apa râurilor spurcată de cerb și dormitul pe prispă.

De pe 15 august se deschidea, în satul tradițional, un important sezon al nunților, sezon care ținea până la intrarea în postul Crăciunului.

În această zi se organizau târgurile și iarmaroacele de toamnă.

Perioada dintre cele două Sântămării, numită Între Sântămării, se consideră timp optim pentru semănă­turile de toamnă. Sântâmăria mică sau Nașterea Maicii Domnului, la ortodocși este pe 8 septembrie. Sursa: Creștinortodox


Este păcat să spui La mulți ani?

Pornind de la faptul că este vorba despre Adormirea Maicii Domnului, deci trecerea în neființă a Fecioarei Maria, se presupune că este mare păcat dacă spui La mulți ani celor care poartă numele Sfintei Fecioare.

Se zice că de Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului se pomenesc doar morții, iar ziua onomastică poate fi sărbătorită doar pe 8 septembrie, atunci când Biserica sărbătorește Nașterea Maicii Domnului.

Biserica, însă, nu consideră greșit să spui ”La mulți ani!” cu ocazia acestei sărbători, fiind considerată o sărbătoare plină de bucurie.

Moartea Maicii Domnului este mutare la Viață, după cum reiese și din troparul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului: „Mutatu-te-ai la viață ceea ce ești Maică Vieții”.

Din acest motiv, această sărbătoare nu este tristă, ci plină de bucurie, scrie crestinortodox.ro.

După credință Sfintei Biserici, la Adormirea Maicii Domnului, trupul ei n-a cunoscut putrezirea, care vine după moarte, nici n-a rămas în mormânt.

Maica Domnului, cu trupul schimbat, viu și proslăvit, a fost mutată, cu trup cu tot la ceruri, ca o pârgă a întregii omeniri.

Dar, spre deosebire de Mântuitor, ea a fost dusă la ceruri de îngeri, nu prin puterea ei, ca Mântuitorul. Și de acolo se roagă de-a pururi pentru noi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.