Nu se știe cu exactitate unde era localizat orașul Akkad, cum s-a dezvoltat și exact cum a decăzut. Cu toate acestea, la un moment dat a fost capitala Imperiului Akkadian care conducea o mare parte a Mesopotamiei antice.
Ce se știe este că Akkad era un oraș care se găsea de-a lungul malului vestic al râului Eufrat, probabil între orașele Sippar și Kish. Conform legendei a fost construit de către regele Sargon cel Mare care a unificat Mesopotamia sub conducerea Imperiului Akkadian și care a stabilit standardul pentru viitoarele forme de guvernare din Mesopotamia.
Sargon afirma că Imperiul Akkadian se întindea de la Golful Persic prin Kuwaitul modern, Iraq, Iordan, Siria, prin partea sudică a Asiei Mici până la Marea Mediterană și Cipru. Chiar dacă dimensiunea imperiului ce își avea capitala la Akkad este disputată, nu există nici un dubiu că Sargon cel Mare a fost primul care a creat un imperiu multi-național.
Limba orașului, akkadiana, era deja folosită înainte ca Imperiul Akkadian să se ridice și este posibil ca Sargon să fi restaurat orașul Akkad, mai degrabă decât să-l fi construit. De asemenea trebuie remarcat faptul că Sargon nu a fost primul conducător care să unifice orașe dispersate și triburile sub o singură conducere.
Regele din Uruk, Lugalzagesi, realizase acest lucru, chiar dacă la o scară mult mai mică, sub propria conducere. El a fost învins de Sargon care, îmbunătățind modelul dat de Uruk, a construit propria sa dinastie mult mai mare și mai puternică.
Sargon a avut campanii dincolo de Mesopotamia, securizând accesul la marile rute comerciale. În timp ce Lugalzagesi a reușit să subjuge orașele din Sumer, Sargon era hotărât să cucerească toată lumea cunoscută. Acesta a stabilit primul mare imperiu din lume. Acest imperiu a stabilizat regiunea Mesopotamiei și a permis dezvoltarea artei, literaturii, științei, avansurilor agricole și a religiei.
Akkad a avut 5 conducători: Sargon, Rimush, Manishtusu, Naram-Sin și Shar-Kali-Sharri care au menținut dinastia timp de 142 de ani înainte de a se prăbuși. În acest timp akkadiana a înlocuit sumeriana, cu excepția scrierilor și practicilor religioase. O înțelegere aprofundată a ridicării și căderii orașului Akkad este realizată cel mai bine prin examinarea conducătorilor orașului și ai imperiului care l-au susținut.
Sargon cel Mare a întemeiat sau restaurat orașul Akkad și a condus între anii 2334 și 2279 Î.Hr. El a cucerit ceea ce numea cele „patru colțuri ale lumii” și a menținut ordinea în imperiu printr-o serie de campanii militare.
Stabilitatea a permis construcția de drumuri, îmbunătățirea irigației precum și evoluții în artă și literatură. Imperiul Akkadian a fost primul care a creat un sistem poștal unde tablete de lut inscripționate cu cuneiforme puteau fi deschise doar de către persoana căreia îi erau destinate.
Pentru a menține ordinea, Sargon și-a plasat cei mai de încredere oameni în poziții de putere în diferite orașe. Pentru a manipula legăturile religioase și culturale și-a pus fiica Enheduanna în poziție de Înaltă Preoteasă în Ur.
Sargon a condus timp de 56 de ani iar la moartea sa a fost urmat de fiul său Rimush care a menținut politicile tatălui. Rimush a domnit doar 9 ani iar după moarte pe tron a urcat fratele său Manishtusu. Manishtusu a dezvoltat comerțul și a efectuat mari proiecte de construcții și se crede că a ordonat ridicarea Templului Ishtar din Ninive.
După moartea sa, acesta a fost urmat fiul său Naram-Sin care a domnit între 2261 și 2224 Î.Hr și care este considerat cel mai mare rege al dinastiei akkadiene. El a extins granițele imperiului care sub conducerea sa a înflorit.
Într-o mișcare îndrăzneață a început să-și scrie numele cu un semn ce desemna zeii, punându-se pe picior de egalitate cu oricare zeu din panteonul mesopotamiam.
Acesta este urmat de fiul său Shar-Kali-Sharri care a domnit între 2223 și 2198 Î.Hr. Chiar dacă, la fel ca predecesorii săi, a trebuit să înăbușească revolte în tot imperiul, acestuia îi lipsea puterea de a menține ordinea și i-a fost imposibil să prevină atacuri din afara imperiului. Acesta a fost începutul declinului Imperiului Akkadian și a capitalei sale Akkad.
Se credea că declinul a fost provocat de invazii și de foamete de pe urma supărării zeilor, dar studii recente susțin că schimbările climatice au fost cele care au adus foametea iar aceasta împreună cu slăbirea imperiului au permis izbucnirea revoltelor și invaziilor care nu au mai putut fi respinse cu așa o ușurință.
Ultimii doi regi ai imperiului au fost Dudu și fiul său Shu-Turul, ce au condus doar zona din jurul orașului Akkad și rareori sunt menționați în asociere cu imperiul.
La fel ca și în cazul ridicării orașului Akkad, căderea sa este un mister și singurul lucru care se știe astăzi cu siguranță este că un astfel de oraș a existat iar regii săi au domnit asupra unui vast imperiu, primul imperiu din lume.
