Sfânta Prostie, cuvioasa Îndobitocire, preacucernica Aroganță și preafericita Ipocrizie

Odă specialiștilor ageamii

Calitatea omului este (ba nu, era cândva!) factorul esențial.

Dacă în România ultimilor 30 de ani s-au dus adevărate bătălii pentru deprecierea profesională, intelectuală, psihologică, a standardelor de viață, astăzi culegem roadele dar …rezultatele vor fi și mai grave de acum încolo.

De ce? Pentru că profesorii și  evaluatorii de astăzi, fiind de proastă calitate, și produsul muncii lor se va răsfrânge generațional, promovând din ce în ce …omul slab calitativ.

De fapt, nu doar în România se întâmplă toate astea, ci mai în toată lumea.

Ne mirăm de faptul că avem profesori ne-profesori; medici foarte slab pregătiți; preoți neînduhovniciți, cu tarabe întinse în mijlocul bisericilor, fix ceea ce Iisus a izgonit odinioară; ingineri care nu au habar de mai nimic în domeniul lor, nici măcar cât un muncitor necalificat dar practicant; magistrați care dau sentințele selectiv sau …pe tarabă?

Ne mai mirăm că nu găsim decât cu foarte mare dificultate un meseriaș în mecanică, electrică sau oricare dintre celelalte sectoare consacrate secolul trecut?

Ar părea că lumea IT este singura zonă în adevărată expansiune calitativa, locul unde dacă nu ai habar de programare și nu ești în continuu proces de auto-depășire, de păstrare la zi cu noul, într-o dinamică uluitoare, nu ești primit, nu ai ce căuta: te elimină, de fapt, concurența!

Poate că așa s-a dorit și, dincolo de teoriile conspiraționiste mai mult sau mai puțin credibile ori verificate, observăm procese și chiar fenomene sociale care ne indică limpede vertiginoasa schimbare a lumii. Schimbarea în sensul deprecierii calitative a omului.

Este bine știut faptul că în era post-industrială, noile tehnologii redesenează harta locurilor de muncă și prea multe dintre meserii dispar, pe când cele noi sunt mult mai puține.

Să mergem și mai în profunzime: Intelectualul de astăzi este numit acela care citește titlurile de la ziare proaste… nicidecum acel om care și-a dedicat întreaga viață unui studiu aprofundat, unor atitudini ferme și demne și unei retrageri în robia unei continui gândiri, unei aspirații spirituale.

Dacă stai de vorbă cu un intelectual de astăzi, este chiar mai incult și mai limitat decât un oarecare cititor mediu de ieri.

Intelectualii sunt cei care au trădat aproape întotdeauna, fie în politică, în viața socială, în afaceri sau chiar în propriul domeniu.

Magistrații de astăzi sunt bulversați într-un stufăriș de legi schimbate (anume) de la o zi la alta și sunt sub presiunea structurilor din sistemul Zeului Ban.

Ajung promovați judecători cei mai slab pregătiți, cu facultatea de drept făcută la fără frecvență pe la obscure școli private, cu examene măsluite, care chiar și să vrea nu ar putea judeca în sensul dreptății, fiindcă habar nu au care este acela!…

În schimbul crasei prostii pe care o posedă, sunt răsplătiți cu lefuri astronomice și instruiți să fie înfumurați, aroganți până la superlativ. Pe judecătorii proști îi vor judeca Dumnezeu iar până acolo te mănâncă (și te golesc de bani și de libertate…) sfinții!… 

Jurnalismul neînregimentat, independent și liber este invizibil sau de-a dreptul dispărut. Ici-colo, coborând la nivel de blog sau de pagină personală, câte-o voce mai încearcă să resusciteze ultimul duh al unei meserii care era pe vremuri doar pentru cei cu vocație. Restul, sunt soldații condeiului înrolați în oștile Zeului Ban, niște prostituate și prostituați care se pretind jurnaliști dar sunt lipsiți de o minimă regulă de deontologie și care …ar scrie orice pentru bani.

Despre politică și politicieni nici nu mai amintesc, vedem cine se agită printre noi, cine se candidează, cine ajunge în fruntea țărilor, oriunde în lume… Vedem ce anume spune și mai ales ce anume face și, cel mai grav, cu ce urmări și care costuri.

Artele (dincolo de a împinge umanitatea în fața elogiului urâtului, lepădarea până la ultimul sens al esteticului, mesajele fiind din ce în ce doar un imn ridicolului) … devin o radiografie perfectă a societății și (ne)civilizației actuale.

Picturile sunt pete cazuale sau kitsch-uri, literatura este agramată, vulgară și dedicată nătângilor, muzica doar o gălăgie, un zgomot ce-ți ucide unicul neuron rămas, nu mai puțin de notat temele abordate: sexul și aroganța; sculptura nu scapă din chingile actualismului, cum nici teatrul sau filmul, toate convergente împletind gusturile vremurilor de astăzi spre NIMIC.

Sporturile, mai mult sau mai puțin industrializate, dacă și-ar lua mâna de pe ele speculanții și spălătorii de bani, precis ar dispărea sau s-ar manifesta tot mai slab.

Avem ceea ce ne dorim, avem pretenția de specialiști ai nimicului. Experți în zadar. Ferească Dumnezeu să spui vreunei băbuțe frustrate că mai are drum de cel puțin un secol până să ajungă o artistă adevărată, autentică. Ferească-te sfinții să spui cuiva că este prost. Astăzi nimeni nu mai este prost, fiecare este… expert, specialist, vizionar, premiat, certificat, aplaudat, discutat în chingile vanității și ipocriziei generalizate.

Ne mai mirăm de ce copiii (toți copii, fiindcă ei sunt extraordinari nativ – abia după primii ani părinții, mediul și profesorii îi fac pe majoritatea să devină niște nătângi) ne privesc (nici măcar cu milă) de parcă le-am părea niște cretini?

Dacă după marele salt al anticilor a urmat un mileniu de îndobitocire, ca abia după anul 1200 să apară trezirea… iată-ne acum, după și mai marele salt al progresului, coborâm impetuos spre sfânta îndobitocire și …cine știe cât va dura…

Deocamdată, numele acestor vremuri este: IMPOSTURA!

Facebook Comments