Sfinții Împărați Constantin și Elena

Sfinții Împărați, întocmai cu apostolii, Constantin și mama sa, Elena sunt prăznuiţi de către Biserica Ortodoxă în fiecare an pe 21 mai.

Născut în apropierea anului 274, Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus, cunoscut şi sub numele de Constantin I sau Constantin cel Mare, a fost împărat roman între anii 306 – 337. Acesta devine conducător al Imperiului Roman după ce îi înfrânge pe Maxentiu şi pe Liciniu.

Constantin este una dintre cele mai cunoscute figuri bisericeşti datorită promulgării Edictului de la Milano. Rezultatul întrevederilor dintre Constantin şi Licinius, ţinute la Mediolanum în februarie-martie 313 este faimosul Edict de la Milano. Acesta, împreună cu Edictul de la Tesalonic din anul 380, promulgat de către împăratul Teodosie, sunt cauzele principale pentru toleranţa de care a fost dată dovadă în cadrul Imperiului Român mai întâi la un nivel teoretic, iar apoi la nivel constituţional.

Lucrarea sa misionară nu se opreşte aici. Scuteşte Biserica de dări, drept de care nu se bucurau templele păgâne, şi îi înapoiază tot ceea ce îi fusese confiscat, acordându-i şi dreptul de a primi donaţii. Nu trebuie uitat nici ajutorul acordat episcopilor cu sume importante din tezaurul statului, pentru ridicarea de biserici şi întreţinerea clerului. El a dăruit Bisericii şi dreptul de eliberare a sclavilor. A înlăturat din legile penale pedepsele contrare creştinismului, precum: răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul roşu). Prin legea din 321, Constantin cel Mare a generalizat duminică zi de repaus în Imperiu. Împăratul Constantin a adoptat legi care interziceau adulterul şi avortul, abandonarea copiilor nou născuţi, răpirea copiilor şi vinderea copiilor din motive de sărăcie.
Conform unei legende, în toamna anului 312, în timpul luptei cu Maxentiu, Constantin cel Mare zărește pe cer o cruce strălucitoare deasupra soarelui care avea inscripţia: „in hoc signo vinces”, în traducere „prin acest semn vei birui.” În timpul nopţii, Iisus Hristos i s-a arătat în vis împreună cu semnul crucii. Mântuitorul îi cere acestuia pună semnul sfintei cruci pe steagurile soldaţilor pentru ca aceştia fie protejaţi de focurile bătăliei. Acesta a murit în anul 337, însă a rămas în memoria ortodocşilor fiind unul dintre pilonii de sprijin ai creştinismului din acea perioadă.

Datorită lui are loc primul Sinod Ecumenic, ţinut în anul 325, la Niceea, pentru afirmarea dreptei credinţe. Amintim în cadrul acestui Sinod au fost alcătuite primele 7 articole ale Simbolului de credinţă (Crezul), a fost fixată dată Paştilor (prima duminică după luna plină, după echinocţiul de primăvară) şi s-au dat 20 de canoane referitoare la disciplină bisericească. La sfârşitul lucrărilor, când Osiu de Cordoba a rostit articolele din Crez, Constantin a spus: „Da, acesta este adevărul. Nu sunt teolog, dar simt aici este adevărul. Sunt convins nu voi l-aţi făcut, ci Dumnezeu care a lucrat cu voi”.
Constantin cel Mare a primit botezul de la episcopul Eusebiu de Nicomidia în luna mai, anul 337. A trecut la cele veşnice în acelaşi an, pe 21 mai.
În iconografia ortodoxă, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena au între ei aşezată Sfânta Cruce, pentru Sfântul Constantin a descoperit Crucea pe cer, iar Sfânta Elena în pământ. Menţionăm în ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a văzut pe cer ziua, în amiază mare, o cruce luminoasă deasupra soarelui cu inscripţia: „in hoc signo vinces” (prin acest semn vei birui). Noaptea, în timpul somnului, i se descoperă Hristos, cerându-i pună semnul sfintei cruci pe steagurile soldaţilor. Dând ascultare poruncii primite în vis, iese biruitor în lupta cu Maxentiu. Pe acest eveniment este pusă, de foarte mulţi cercetători, convertirea împăratului la religia creştină.

Împărăteasa Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, a trăit între anii 248 – 329. Aceasta a fost căsătorită cu generalul roman Constantinuius Chlorus. Este cunoscută ca fiind o femeie extrem de credincioasă şi pentru pioşenia ei. De asemenea, este artizana înfăptuirii pelerinajului în Palestina şi în provinciile răsăritene. Mai mult decât atât, i-au fost atribuite găsirea moaştelor Sfintei Cruci a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi aflarea rămăşiţelor celor tei magi.

Legendă spune în timpul unui pelerinaj, Elena a văzut nişte oameni ce duceau un mort pe o colină unde se aflau trei cruci. Acei oameni apropiau trupul mortului de fiecare cruce în parte, iar când mortul a ajuns în dreptul ultimei cruci şi a atins-o, a înviat din morţi. Acesta ar fi modul prin care a fost descoperită crucea pe care Mântuitorul a fost răstignit. Sursă:calendarulortodox.ro

Redacţia ziarului Vocativ Plus urează tuturor cititorilor noştri ce poartă numele acestor sfinţi, La mulţi ani!

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici