Și tu ești… ”ca lumea”

orașul

Pentru ca să-ți dai seama de îndobitocirea oamenilor, oare este nevoie să fii vreun specialist antropolog, sociolog, psiholog sau orice altceva? De ajuns să trăiești în ceea ce numim astăzi societate, să ieși din casă. De cele mai multe ori chiar noi sunt subiecții, fiindcă suntem ”ca lumea” în toate sensurile expresiei.

De pildă, știm să mergem? Ne aflăm pe trotuar, avem câte o sacoșă în fiecare mână, la fiecare pas noi trebuie să fim cei care au grijă de trecătorii care, distrați, fie se opresc brusc, fie țâșnesc de pe ușile clădirilor, iar constatarea imediată este că fiecare ,,coleg,, de drum stă aplecat și butonează ceva pe ecranul smartphon-ului, blestemul actualist al progresului tehnologic. Oare are ceva urgent de comunicat? Nicidecum. Oare riscă să piardă vreo informație vitală? Nicidecum. Eu, ca bărbat, dau prioritate femeilor, bătrânilor, copiilor, tinerilor grăbiți. După un sfert de ceas de mers prin mulțime mă simt foarte obosit, încărcat un energii ostile. Oamenii nu știu să circule civilizat, nu le pasă deloc de cel de lângă ei… Privind furnicile, cum oare de nu se îmbulzesc și nici nu se ciocnesc între ele?

Un alt subiect ar fi: ce ne deranjează cel mai tare în marile orașe? Traficul rutier? Ne-am obișnuit. Smogul sau aglomerația de la magazine, baruri, cinema, și așa mai departe? Nicidecum. Prețurile? Hm… Ne-am obișnuit și cu alea. Iată: ne deranjează foarte tare cei care dau să ne șteargă parbrizul, mai mult cu forța, când așteptăm la semafor. Ne deranjează mersul haotic pe trotuar și la gurile de metrou. Ne deranjează miile de cerșetori care insistă să le dai o monedă la orice intrare de magazin, orice local public. Industria cerșitului este foarte bine structurată și cifra de afaceri este înspăimântător de mare, firește, nu este taxată de către fisc!… Un cerșetor câștigă uneori mai bine decât un oarecare muncitor cu diferența că acesta din urmă este taxat, chiar excesiv, de către stat. Din industria cerșitului unica ,,scurgere,, de venituri se duce prin șpăgi către unele persoane din staful autorităților locale ale orașelor.

Iar pentru ca weekend-ul să înceapă cu voie bună, să ne retragem în afara orașelor, prin micile localități unde se mai poate respira curat… sau mânca așa ca pe vremuri!… Dar de unde!… Până și satele sau târgurile nu mai sunt cum erau odinioară. Atunci? Stai în casă. Comanzi o pizza. Cumperi un film on-demand sau citești o carte. Odihnește-te, weekend-ul trece fulger! Luni iar la treabă!… Stai, sună la ușă. Mă vizitează prietenii. Uf! Iar o să aud sute de lamentări! Pentru a fi așa cum de fapt și sunt, ”ca lumea”,  le spun povestea asta, mă voi lamenta de tot și de toate ce-mi obosește clipa sau pasul. Ba nu!… de data asta nu. Le voi spune bancuri cu idioți…

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici