Singura locuitoare a unui întreg oraș – o lecție de suflet

Femeia, în vârstă de 80 de ani, Elsie Eiler, plătește sieși impozitele, își acordă singură permisul de vânzare alcool și este singurul rezident care locuiește în Monowi, Nebraska. Eiler este primarul, preotul, trezorierul, bibliotecarul, barmanul și …singura locuitoare totodată.

La cinci mile de granița Dakota de Sud, ajungând fâșia nordică a statului american Nebraska, ți se deschide un drum lung care taie pășunile, preria și câmpuri foste de grâu spre centrul Monowi.

O biserică abandonată, a cărei încăperi goale, sunt acum pline de tractoare, și se opune scheletului descompunător o veche batoză de cereale. Buruienile și iarba roșie se învârt în jurul resturilor putrezite ale caselor care se prăbușesc pe ele însele. Și, o tavernă. În interiorul clădirii tavernei, femeia… la 84 de ani, Elsie Eiler care lansează felii de carne de porc pe grătar și deschide sticle bere pentru un cuplu de turiști oarecare,  aciuați sub reclama pe care scrie: „Bine ați venit la Taverna cea mai renumită din lume, Monowi Tavern, cea mai rece bere din oraș!”

Când soțul lui Eiler, Rudy, a murit în 2004, nu a lăsat-o singură să conducă doar taverna, ci întregul oraș. Astăzi, în conformitate cu US Census, este singura localitate încorporată Statelor Unite, cu un singur rezident, Eiler este primarul, preotul, trezorierul, bibliotecarul, barmanul și singura locuitoare a celui mai mic oraș din America.

Primar al unui oraș-fantomă

Viața lui Eiler, ca unicul rezident al unui oraș fantomă, este cu adevărat unică. În fiecare an, ea atârnă un avertisment în singura ”afacere” din Monowi (barul său) pentru campania de alegeri a primarului, după care, firește, votează pentru ea însăși. Ca sarcină de la Stat are să producă în fiecare an un plan de modernizare a șoselelor municipale, pentru a-și asigura finanțarea de la stat și apoi alocă 500 de dolari din impozite în fiecare an pentru a păstra funcționale cele trei lumini de pe străzile orașului și apa de la robinet.

De asemenea, ține evidența listei de loturi rezidențiale goale aflate în apropiere, în cazul în care cineva ar vrea să se mute într-una din clădirile ruinate și …să dubleze populația orașului.

În anii 1930, Monowi a fost o localitate plină de viață pe ruta ferată spre Elkhorn și a găzduit 150 de persoane, magazine alimentare, restaurante și chiar o închisoare. Eiler a crescut într-o fermă la o distanță de un kilometru de oraș și l-a întâlnit pe Rudy la școala din Monowi, într-o clasă, când era în școala primară.

Cei doi luau apoi autobuzul spre cea mai apropiată școală secundară, la șapte mile depărtare, până când Rudy s-a înrolat în Forțele Aeriene ale SUA. În timp ce Rudy a servit în Franța, în timpul războiului din Coreea, Eiler s-a dus în Kansas City pentru a-și face o viață proprie. „Am mers să lucrez pentru o companie aeriană cu visul de a deveni o stewardesă”, își amintește ea. „Nu mi-a păsat prea mult de  orașul mare, Monowi fusese întotdeauna acasă”.

S-a întors acasă să se căsătorească cu Rudy la vârsta de 19 ani și să crască cei doi copii ce se iviseră imediat după. Când Rudy, care lucra la baza de cereale și la stațiile de benzină, a avut ideea de a repara și pune în funcțiune vechea tavernă, care aparținuse tatălui lui Eiler, a spus: „Este perfectă pentru noi“ , iar cuplul a redeschis porțile tavernei abia în 1971.

Marele exod

Când Monowi Tavern a fost redeschis, Monowi însuși a început să reînvie. Cu toate acestea, odată cu înrăutățirea condițiilor de cultivare și a economiilor rurale care s-au prăbușit în Marile Câmpii după al doilea război mondial, întreaga comunitate din inima Statelor Unite a început să dispară. Fiecare o luaseră încotro vedeau cu ochii.

Ultima înmormântare a avut loc în bisericuța de lemn din  Monowi WAS,  pentru tatăl lui Eiler, în 1960. Apoi, rând pe rând au fost închise: oficiul poștal și ultimul dintre cele trei magazine alimentare închise între 1967 și 1970, urmat de școală în 1974. Ambii fii ai lui Eiler s-au dus prin lume în căutarea muncii, pe la mijlocul anilor ’70, iar în 1980, populația orașului a scăzut la 18 suflete. Douăzeci de ani mai târziu, cei doi locuitori ai Monowi, Rudy și Eiler lucrau tot la tavernă. Astăzi, Monowi este unul dintre cele trei orașe încorporate în ținutul Boyd, Nebraska, și care are un total de mai puțin de …10 locuitori.

Eiler poate trăi singură, dar este departe de a fi singură! Merge doar câțiva pași de la camper la tavernă în fiecare dimineață la ora 9:00 pentru a deschide barul (cu excepția zilei de luni, când își dă zi liberă). Majoritatea „clienților săi obișnuiți” trăiesc la… între 20 și 30 de mile distanță… și sunt oameni care știu multe despre viața sa, dar sunt alții care conduc mașinile 200 de kilometri de la Lincoln și Omaha doar pentru a o vizita.

„E ca o familie mare”, a spus Eiler, în vreme ce dezlega cuvinte încrucișate din ziar, cu un prieten. „Clienții celei de-a patra și a cincea generații vin aici. E frumos când oamenii își amintesc, când copiii la rândul lor își aduc copiii să mi-i arate”.

La fel ca numeroasele restaurante și baruri din America rurală, Taverna Monowi servește, în esență, de salon comunitar. În timp ce Eiler gătește burgeri ($ 3.50), hot dog ($ 1.25) și pipotă ($ 4), în bucătărie, familii întregi vin aici să-și sărbătorească felurite ocazii.

Faimă neașteptată

Conform recensamantului din SUA, când Rudy a murit, Monowi a depășit apropiatul oraș Gross, Nebraska (cu populație: 2) pentru a deveni singurul oraș încorporat în Statele Unite, cu un singur rezident. De atunci, Eiler – și orașul pe care ea îl gestionează – a devenit subiect de multă atenție.

Astăzi, 14 ani mai târziu, Eiler are completate patru cărți de oaspeți ale tavernei pline de semnături de la vizitatori din întreaga lume.

„Este cinstit”, ridică din umeri, „niciodată nu m-am gândit la asta într-un fel sau altul, dar mă face să mă simt bine că am adus o atenție acestei părți a lumii”.

Casa este acolo unde se află inima ta

Pe lângă cei doi fii ai săi, Eiler are și cinci nepoți și doi strănepoți. Cele mai apropiate suflete se află la 90 de kilometri distanță în Ponca, Nebraska, în timp ce altele se află  în Arizona.

„Știu că mă pot aciua întotdeauna la copiii mei sau pot rămâne cu ei ori de câte ori și cât timp doresc, dar atunci ar trebui să-i fac din nou alți prieteni”, a spus Eiler. „Atâta timp cât pot să fiu aici, aici vreau să fiu. Cred că este mai greu să-ți schimbi obiceiurile pe măsură ce îmbătrânești.” Sinteză și adaptare potrivit bbc news și foto surse net Nebraska.

Facebook Comments

1 COMENTARIU

  1. Exista oameni, sau au existat, care merita aplauzele noastre pentru demonstratia pe care o fac, fara a fi constienti de asta, despre ce inseamna de fapt, a fi om!

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.