Singurătatea în iubire

in iubire

Pe mulţi oameni din jurul meu i-am auzit spunând; singurătatea în
iubire e cea mai grea. Am înţeles că se referă strict la iubirea
umană, pentru că nu există singurătate totală în iubire. Da,
într-adevăr este un subiect de care se lovesc multe cupluri, familii,
mai ales în acest secol atât de controversat. El (ea) este singur(ă) o
mare perioadă de timp chiar pe parcursul unei zile. Unul din cei doi
pleacă mereu în delegaţie sau are un serviciu de la care ajunge foarte
târziu acasă.

De obicei, la cele mai multe cupluri am observat că el
vine mai târziu. Sau au locuri de muncă care se contrastează, el vine
şi ea pleacă. Unul din cei doi este mult timp singur. Poate că
varianta cea mai bună este un copil, care venind pe lume este pasat de
la unul la celălalt. Şi atunci există riscul ca mama să fie posesivă,
pentru că se implică prea mult şi se ataşează de copilul ei. Ea nu
face acest lucru pentru ca vrea să îl facă ci doar dăruieşte multă
iubire, poate prea multă, fiinţei care este disponibilă să o
primească. Iubirea este doar încărcare şi descărcare. Primeşti
dăruieşti, un flux continuu, şi cel mai important un echilibru. Dar,
nu ai cum să îţi dozezi iubirea, nu poţi spune, uite că atâta doză de
iubire îi ofer eu soţului, soţiei, copilului. Nu poţi echilibra
perfect balanţa.

Unuia îi dai mai mult şi altuia nu mai puţin ci doar
atât cât este el prezent şi disponibil să primească această iubire. Ca
să primeşti iubire ai nevoie de timp. Poţi să primeşti iubire şi în
lipsă, să nu fii acasă lângă jumătatea ta şi să primeşti iubire de la
ea, dar aceasta nu este completă, omul are nevoie de afecţiune, de
mângâiere, de trăire autentică în iubire. Soţia sau soţul spune mereu,
mulţumesc că îmi spui mereu că mă iubeşti, dar acum vino te rog lângă
mine şi arată acest lucru. Cel mai frumos te iubesc se spune ochi în
ochi, de departe cuvintele sună oarecum la fel. Te iubesc dar ia şi o
pâine când vii acasă. E fad, nu sună bine, e ceva prea cotidian.
Factorul de timp este important în toată această ecuaţie şi în toate
ecuaţiile existente în toate problemele actuale din acest timp în care
trăim. Nu putem lupta cu societatea sau cu timpul dar putem găsi
soluţii, putem fenta maşina timpului dar numai în favoarea noastră.
Să vorbim de singurătatea în doi.

Web Hosting
Mai există varianta
ca el sau ea să îşi ia un animal de companie, dacă nu sunt copii în
familie. Nici aceasta nu e o soluţie bună, poţi deveni posesiv şi în
acest caz, te poţi ataşa de acea fiinţă exagerat de mult şi să o
sufoci cu dragostea ta. Iar pierzi echilibrul balanţei şi rişti ca să
te schimbi cu totul. Să îţi iubeşti mai mult câinele decât soţul şi
asta pentru simplu fapt că pe câine îl ai mereu acasă, cu tine. Poţi
ajunge la certuri şi te poţi trezi într-o zi cu o replică de genul, nu
mă iubeşti nici jumătate cât mă iubeşte câinele nostru, Dik, Pik etc.
Uneori e prea târziu dacă discuţiile ajung în acest punct.
Iubirea înseamnă să fii prezent, să fii acolo, atunci,
în ceasul potrivit, şi dacă acest lucru nu se poate compensa cu nimic
înseamnă că ceva trebuie schimbat în viaţa ta. Cele mai „reuşite”
cupluri sunt cele în care cei doi au un serviciu cam de aceeaşi
întindere, ca să mă exprim aşa. Amândoi vin la ora şapte de la
serviciu şi reuşesc să petreacă clipe plăcute împreună acolo unde le
place, în bucătărie, la televizor etc. Nu merită să pierzi atât de
mult timp din viaţa ta fără să primeşti iubire şi să o dăruieşti, mă
refer la planul fizic. Important este să fii prezent, lângă fiinţa
iubită.

Am mai auzit cazuri când el termina serviciul şi mai pleca la
o lucrare pe teren ca să facă mai mulţi bani. Şi banii se făceau dar
acasă totul era pe dos. Soţia nu mai avea soţ, copilul nu mai avea
tată. Dacă i se reproşa ceva urma o replică de genul, avem nevoie de
bani ca să ne creştem copilul. Nu se gândea la faptul că avem nevoie
de iubire ca să ne creştem copilul, cel mai important lucru şi cel mai
sănătos. Cum poţi avea un copil sănătos dacă tu lipseşti mereu de
lângă el? Copilul nu se dezvoltă cu bani, ci cu iubire. Cum poate fi
soţia sănătoasă dacă este mereu singură? Îi pot apărea probleme
cardiace, poate cădea uşor în depresii, şi multe alte probleme care se
fac tocmai din această cauză. Nu mai spun de lucrurile care se pot
strica în casă, nu este nimeni să le repare pentru că nu are cine să
se ocupe de ele. Am văzut şi cazuri în care soţia este mult plecată,
dar soţii nu rezistă singuri şi caută iubirea la alte femei. Multe
femei de afaceri sunt singure, e destul de greu să ai o afacere şi să
fii şi prezentă acasă. Dar asta nu în toate cazurile, vorbim doar de
tema pe care o dezbatem aici.

Scopul vieţii este să trăieşti cât mai mult în iubirea
lui Dumnezeu şi să împărtăşeşti iubirea la cei din jurul tău, trăind
în armonie cu ceilalţi. Dacă serviciu te opreşte, luându-ţi foarte
multe ore dintr-o zi, este necesar să găseşti o soluţie potrivită, un
alt serviciu sau să reuşeşti să faci o schimbare potrivită pentru ca
tu însuţi să te poţi bucura de o viaţă frumoasă şi cei de lângă tine
sa se bucure de iubirea pe care le-o dăruieşti. Poate că subiectul
pare destul de greu de abordat şi mai ales ţi se poate părea ceva greu
în a schimba un job sau o anumită stare în care te afli şi tu crezi că
îţi este bine. Nu îţi este bine atâta timp cât nu trăieşti în iubire,
atâta timp cât copilul tău nu se hrăneşte cu iubirea ta. Contează la
fel de mult şi liberul arbitru. Spre ce te îndrepţi? Spre ce fel de
viaţă? E posibil ca viaţa ta personală să îţi placă chiar şi jobul la
care mergi, el este bun din punctul tău de vedere. Nu te-ai gândit că
nu este bun pentru ceilalţi de lângă tine. Timpul iubirii de acasă
este foarte preţios. Este un timp câştigat din toate punctele de
vedere. Merită să găseşti o soluţie pentru a te armoniza în familia
ta, nu e bine să îl laşi mereu singur pe cel de lângă tine. Nu e bine
nici pentru tine de a trăi iubirea pe un sfert, de a te bucura pe un
sfert de cei dragi. Întotdeauna există o soluţie, dacă pentru tine
iubirea contează foarte mult, mereu te preocupi să găseşti acea
soluţie, ea vine, dacă nu te preocupă, atunci breşele tale pe iubire
sunt mari. Se poate distruge totul în jurul tău, doar pentru faptul că
tu nu vezi, sau nu vrei să schimbi ceva. Nu uita că nimeni de lângă
tine nu trebuie privat de iubirea şi asta din cauza timpului limitat
sau a ambiţiilor tale profesionale.

*

O cunoştinţă de-a mea este căsătorită de aproximativ
douăzeci de ani. Nu m-am gândit că are vreo problemă. O apăsa
singurătatea. Până acum doi ani nici nu a observat acest lucru în
jurul ei. Copiii au crescut mari, sunt la studii în străinătate iar
soţul mereu la serviciu, lucrează mult şi pleacă des în alte
localităţi din ţară, serviciul fiind de aşa natură. Serviciul ei, opt
ore pe zi, funcţionară într-o instituţie de stat. Îi rămânea destul de
mult timp liber şi nu ştia în primă fază ce să facă cu el. A încercat
să îşi ocupe timpul cu mai multe lucruri dar după doi ani a clacat, ea
avea nevoie de soţul ei lângă ea. Şi-l dorea, îl iubea şi avea nevoie
de el. Televizorul, gătitul, etc. lucruri în gospodărie, plimbările
sau vizitele la mama sau la prietene le epuizase, simţea nevoia să fie
cu dânsul, să petreacă mai mult timp împreună.

Poate că în ceilalţi
ani a fost mai uşor, copiii fiindu-i aproape nu a realizat, de fapt nu
credea că îi lipseşte ceva. Din iubirea per total a rămas cu o lipsă a
soţului. Până la acel punct în care existau alături fiinţe iubite
cărora să le împărtăşească iubirea, nu a realizat că soţul lipsea atât
de mult, preocuparea ei fiind de altă natură, dar acum acest element
lipsă îi tulbura liniştea sufletească. Era necesară o discuţie cu el
pentru a-şi schimba serviciul. E firesc că relaţia lor nu mai putea să
rămână în faza de acum zece ani. Deci, o discuţie era necesară cât mai
repede până ce căderea ei nu era totală. Bineînţeles că se frământase
foarte mult, să îi spună sau nu, el era obişnuit la acel serviciu,
avea prieteni, îi era destul de greu să-i propună o schimbare. A
trecut ceva timp până a găsit un prilej bun de a-l aborda. Soţul ei
era un om bun şi a înţeles problema. El nu ştia nimic de singurătatea
ei, deşi se gândise la asta, dar nu a deschis subiectul niciodată,
credea că ea are nevoie de linişte după atâţia ani de zbucium. Şi-a
schimbat serviciul şi acum sunt fericiţi împreună. Este un caz în care
ambele părţi au fost de acord, mai dificil ar fi fost dacă cei doi nu
s-ar fi înţeles. El a conştientizat problema ei şi a lor de fapt, era
vorba de căsnicia lor. Cred că iubirea a avut un rol foarte important
aici. Dacă iubirea dintre ei nu era la un nivel ridicat, nu ar fi avut
nici o şansă să se armonizeze.

*

Dar sunt şi alte situaţii. De exemplu, o poveste de viaţă
foarte tristă. O familie, cuplu tânăr cu doi copii mici, cu vârstele
până în 5 ani. Ea era destul de palidă şi părea destul de obosită.
Povestea vieţii ei foarte tristă. Mereu îşi imaginase căsătoria ca
ceva frumos, clipe de armonie şi iubire. La început soţul era destul
de apropiat dar cu trecerea anilor şi mai ales după venirea copiilor
el se depărtase foarte mult de casă. Încercase să îl înţeleagă, îi
spunea că munceşte mult şi că este obosit. El lucra ca inginer pe un
şantier, cu un salariu foarte bun, ea educatoare la grădiniţă.
Majoritatea timpului era singură, pentru că el venea numai seara
târziu acasă, la culcare.

Iubirea lor parcă nu mai exista. I-a dat a
înţelege că e singură, că nu mai are cu cine se sfătui, că sunt
probleme de discutat despre copii şi chiar despre ei. Ea avea grijă de
absolut tot, copii, casă, plăţile datoriilor, el nu se ocupa de nimic.
Se crease o breşă în relaţia lor. Nu l-a certat niciodată şi nu a
ridicat tonul la el, educaţia ei de acasă îşi spunea cuvântul,
părinţii ei erau profesori şi se înţelegeau foarte bine. Bineînţeles
că nu ştiau nimic pentru ca ea nu spusese la nimeni despre problema
ei. Într-o zi a încercat să discute cu el mult mai serios şi nu a avut
cu cine. S-a enervat atât de tare că a ameninţat-o că o părăseşte, nu
înţelegea de ce ea nu este mulţumită atâta timp cât îi aduce bani buni
acasă şi că are cu ce să îşi crească copiii pe care de fapt ea i-a
dorit cel mai mult. Zilele lor frumoase apuseră de multă vreme şi ea
se gândea ce să facă. Nu ştia ce soluţie ar putea găsi. Părinţilor
încă nu le spusese nimic. Găsise el soluţia, voia divorţul. Problema
lui era că nu putea rezista cu atâta gălăgie în casă. Nu era pregătit
pentru a fi tată şi o făcuse doar de dragul ei. Pentru ea a fost
destul de dureroasă această palmă. Era conştientă că îşi dorise copiii
foarte mult şi trecuse peste liberul lui arbitru de a mai aştepta ceva
timp în construirea unui cămin trainic.

Web Hosting
Divorţul a urmat cu toate
discuţiile dintre părinţi, etc. I-a lăsat totul, fără probleme, casa,
bunurile, banii pentru creşterea copiilor. Acum este căsătorit cu o
altă femeie care are un copil mai mare din prima căsnicie şi e
fericit. Se înţeleg foarte bine. Ea este singură şi după atâta timp.
Povestea ei este foarte tristă. Şi-a dorit copiii şi l-a pierdut pe
el. Acum doreşte şi ea pe cineva în viaţa ei. Dar cu doi copii este
mai dificil, dar nu imposibil. Cine a greşit? El că a plecat sau ea că
a făcut copiii numai pentru că aşa a vrut de fapt.
Cred că iubirea lor nu a fost foarte puternică de la
început. Legătura lor era frumoasă şi armonioasă, iubirea destul de
mare la început dar nu foarte trainică să reziste în timp. Cu cât
iubirea ar fi crescut pe parcursul timpului cu atât ar fi hrănit mult
mai bine relaţia. Este foarte greu să facem ce ne taie capul într-o
căsnicie. Putem suferi din cauza consecinţelor. Căsnicia se
armonizează în doi, deciziile la fel. Nu mai suntem singuri, un cuplu
cere foarte multă implicare şi comunicare. Când iubirea şi comunicarea
sunt mai scăzute între cei doi parteneri, posibilitatea de destrămare
a cuplului este foarte mare.

Până nu îţi înveţi lecţia nu primeşti daruri, ceea ce îţi
doreşti. Ea a făcut o curbură în destinul ei, a luat decizii mai puţin
înţelepte sau le-a luat singură şi s-a încăpăţânat să meargă pe aceste
principii fără să se sfătuiască cu el. Uneori este aproape imposibil
să judeci cine a greşit, mai ales în acest caz. Din punctul lor de
vedere şi la prima vedere luându-i separat, fiecare avea dreptate în
felul lui.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici