Sistemul depozit-returnare; reutilizarea ambalajelor și reducerea cantităților de deșeuri

El este menționat în Planul de combatere a Deșeurilor Marine, adoptat de HELCOM în 2015 și inclus apoi în Declarația de Protejare a Mării Baltice, semnată în data de 6 martie 2018 de către comisarul Karmenu Vella și de miniștrii din 9 state baltice.

De asemenea, legislația din comunitatea europeană recomandă adoptarea unui sistem depozit ca instrument important în reutilizarea ambalajelor și în reducerea cantităților de deșeuri (prin Directiva Ambalaje și Deșeuri de Ambalaje, precum și prin Directiva-Cadru Deșeuri, dar și prin viitoarea Directivă privind Plasticul de unică folosință).

Mai mult, sistemul depozit-returnare a primit și sprijinul Națiunilor Unite care, în data de 6 decembrie 2017, a adoptat o rezoluție privind deșeurile și micro-plasticele din mări și oceane. Prin intermediul ei, oficialii au cerut măsuri pentru „prevenirea și reducerea poluării marine”. Documentul propune introducerea „unor scheme de depozit pentru recipientele de băuturi, pentru a reduce deșeurile de plastic care au un impact negativ asupra biodiversității marine”.

Sisteme depozit-returnare în Europa

10 țări europene au un sistem de returnare a recipientelor pentru băuturi: Suedia (din 1984), Islanda (din 1989), Germania (din 2003), Finlanda (din 1996), Norvegia (din 1999), Danemarca (din 2002), Olanda (din 2005), Estonia (din 2005), Croația (din 2006) și Lituania, unde sistemul a fost introdus în 2016 și în al doilea an de operare s-a ajuns la o rată de colectare de 92%! Se remarcă și un interes al țărilor care încă nu au implementat sistemul: Scoția va introduce o schemă de depozit-returnare pentru ambalajele de băuturi (ca urmare a unei decizii din 5 septembrie 2017), apoi și Anglia (potrivit unei decizii din martie  2018).

Toate aceste inițiative sunt puțin spre deloc surprinzătoare – căci sistemele de depozit-returnare pentru recipientele de băuturi aduc rate mari de colectare, prin care se poate asigura o bună reciclare. Conceptul economiei circulare și conștientizarea mai bună în ceea ce privește impactul deșeurilor asupra mediului determină guvernele să implementeze modele de management a deșeurilor care și-au dovedit eficiența.

Țara    Anul introducerii/ Tip de sistem        Rata colectării
Croația 2006/ sistem centralizat        90% (2015)
Danemarca       2002/ sistem centralizat        89% (2014)
Estonia 2005/ sistem centralizat        78.6% (2014)
Finlanda        1996/ sistem centralizat        92.6% (2014)
Germania        2003/ sistem descentralizat     97% (2014)
Islanda 1989/ sistem centralizat        90% (2013)
Lituania        2016/ sistem centralizat        92% (2017)
Olanda  2005/ sistem centralizat        95% (2014)
Norvegia        1999/ sistem centralizat        86% (2016)
Suedia  1984/ sistem centralizat        88% (2014)
Date din documentul RELOOP „Sisteme de depozit pentru recipientele de băuturi one-way – analiză globală” http://reloopplatform.eu/wp-content/uploads/2017/05/BOOK-Deposit-Global-24May2017-for-Website.pdf

Beneficiile sistemelor depozit-returnare

În lipsa unui sistem depozit, managementul deșeurilor ambalajelor de băuturi nu beneficiază de niciun stimulent pentru maximizarea ratelor de colectare. Un sistem depozit-returnare aduce ratele de colectare mai aproape de 100% în mod natural (oferind cetățenilor posibilitatea de a recupera suma lăsată garanție).

Reducerea emisiilor de dioxid de carbon asociate transportului dintre punctele de colectare și reciclatori este de asemenea importantă. Într-un sistem depozit-returnare, transportul generează de două ori și jumătate mai puțin dioxid de carbon în comparație cu un sistem de colectare a deșeurilor municipale (potrivit rezultatelor unui studiu realizat de o companie independentă de consultanță, pus la dispoziție de operatorul de sisteme de depozit Infinitum). Schemele depozit-returnare asigură volume mari și o bună calitate a materialelor și astfel securizează o bună reciclare.

Costurile sistemelor depozit-returnare

Colectarea recipientelor de băuturi în țările în care nu funcționează un sistem depozit-returnare este finanțată de guverne. Această finanțare ar trebui compensată (dar nu se întâmplă întotdeauna) de către producători și importatori, căci ei ar trebui să suporte toate cheltuielile legate de colectarea recipientelor din gospodării, transportul lor către stațiile de sortare municipale și apoi către reciclator.

Într-un sistem depozit-returnare, toate costurile sunt suportate direct și exclusiv de către producători și importatori, iar fluxurile financiare sunt transparente și ușor e verificat.

Sistemele depozit-returnare reprezintă o metodă care și-a demonstrat eficiența în obținerea unor rate de colectare mari pentru recipientele pentru băuturi. Totuși, în țările în care se planifică introducerea lui, se pune problema consecințelor economice pe care le va avea. Trebuie făcută în acest moment distincția între sistemele depozit-returnare centralizate și cele descentralizate.

Chiar dacă are o rată de colectare de aproape 100% (97% în 2014), sistemul german nu ar trebui luat ca referință de către guvernele care doresc implementarea unui sistem depozit pentru recipientele de băuturi. Modelul descentralizat aplicat în această țară, cu subsisteme pentru fiecare lanț de retail care raportează separat fiecărui producător, este complicat și ineficient din punct de vedere al costurilor, căci lanțurile de retail păstrează atât sumele nesolicitate, cât și materialele colectate. Sistemul norvegian de depozit-returnare, care a fost inițiat în mod voluntar de către producătorii și importatorii motivați de amenințarea guvernului că vor plăti taxe mai mari, poate însă servi ca model.

Cu cât este mai mare rata colectării, cu atât este mai mică taxa de mediu. Astfel, producătorii și importatorii aleg singuri cea mai eficientă soluție de colectare printr-o schemă de depozit-returnare centralizată și sunt interesați direct să mențină cu cadru eficient din punct de vedere al costurilor, care le va garanta și rate cât mai mari de colectare.

Operatorul sistemului (Infinitum), care are ca acționari producătorii, importatorii și lanțurile de retail, operează ca o organizație non-profit, acoperindu-și costurile din trei surse: sumele nerambursate, vânzarea materialelor (pe care le deține în exclusivitate) și taxele administrative plătite de cei care pun băuturi pe piață.

Costurile administrative și deci sumele plătite de producători și importatori erau, în 2018, după cum urmează: 0 NOK (SIC!) pentru fiecare doză de aluminiu pusă pe piață și 0.18 NOK pentru o sticlă PET. Costul pentru participarea în sistem se ridică la câteva mii de coroane și se plătește o singură dată. Trebuie menționat că Norvegia, deși nu este stat al Comunității Europene, și-a asumat obligații privind protejarea mediului, inclusiv prin rate de recuperare și reciclare.

Economii pentru guvernele locale

Oponenții sistemelor de depozit-returnare susțin adesea că acestea vor avea un impact negativ asupra veniturilor guvernelor locale, pentru că fracțiile deșeurilor de ambalaje valoroase nu mai sunt incluse în sistemele de management al deșeurilor municipale.

RELOOP a evaluat mai mult de 20 de documente care analizau impactul implementării unui sistem depozit asupra guvernelor locale. Deși aceste studii au fost realizate de entități diferite în diverse părți ale lumii, au demonstrat că au existat economii semnificative legate de reducerea depozitării ilegale a deșeurilor și scăderea costurilor cu transportul și mentenanța punctelor de colectare.

De exemplu, în studiul denumit ”Implementarea unei scheme depozit-returnare în UK” (2010), economiile s-au ridicat la 159 de milioane de dolari pe an (2.443 de dolari la 1.000 de locuitori).

Sistemele depozit-returnare – economie circulară prin excelență

Trebuie menționat că, datorită sistemelor depozit-returnare, principiile economiei circulare se implementează de câteva decenii deja. Ratele mari de colectare înregistrate asigură fluxuri omogene de materie primă care poate fi reciclată mai eficient. În contextul unei economii circulare și a unui management sustenabil al materiei prime, Norvegia poate fi luată iar ca exemplu. Încă de la începutul existenței sale, organizația norvegiană care se ocupă cu recuperarea recipientelor de băuturi (Infinitum) a pus mare preț pe eco-design.

Producătorii și importatorii pot pune pe piață doar recipiente de băuturi care pot fi reciclate la finalul vieții și care nu conțin substanțe periculoase. Așadar, în Norvegia sunt interzise: termoimprimarea polistirenului, PVC-ului sau metalului (pe capace); aplicarea PVC, metal sau silicon pe etichetă; etichetele de PVC, PET sau OPS; folosirea cernelurilor care conțin metale grele.

Datorită acestor reglementări, rata de reciclare materială a recipientelor de băuturi colectate în sistemul depozit-returnare în Norvegia este de 95% (% din materialul colectat după procesul de reciclare materială – conform datelor Infinitum). În contrast, rata de reciclare a recipientelor de băuturi de unică folosință colectate în afara sistemului depozit este de doar 25% (dintr-un total pus pe piață de 100% – date furnizate de compania norvegiană Green Dot – vezi mai multe: www.grontpunkt.no).

Facebook Comments