Sofia Vicoveanca a avut o copilărie foarte grea

„Am plecat cu mama în coloana de refugiați. Nu împlinisem doi ani”.

Nu puteam vorbi astăzi despre Marea Unire de la 1 decembrie 1918, dacă pe data de 15/28 noiembrie (15, conform calendarului pe stil vechi sau iulian și 28, conform celui gregorian – n.r.) a aceluiași an nu se înfăptuia „unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare, până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României”.

Astfel, tărâmul de vis al Bucovinei revenea la Patria Mamă. Însă, după doar 22 de ani, raiul din nordul țării s-a transformat pentru locuitori într-un adevărat iad, o dată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. În acea perioadă tulbure a istoriei, se năștea la Toporăuți, lângă Cernăuți, Sofia Vicoveanca (23 septembrie 1941). Venirea pe lume a viitoarei interprete de muzică populară a reprezentat o imensă bucurie, dar, în același timp, o grijă în plus pentru familia Fusa, numele real al îndrăgitei artiste.

„Când m-am născut, tata era concentrat în armata română”

„Când m-am născut, tata era concentrat în armata română, iar mama, Veronica, se ocupa singură de gospodărie. Pe atunci, aveam o situație relativ bună, părinții mei dispunând, pe lângă pământ, de vaci și cai, de un magazin de mărunțișuri, în care se vindeau diverse produse, cum ar fi sarea sau chibriturile. Dar această situație n-a durat prea mult. O dată cu înaintarea frontului spre Bucovina, am plecat cu mama în coloana de refugiați. Nu împlinisem doi ani”, a mărturisit, pentru Libertatea, Sofia Vicoveanca. Marea artistă a continuat: „Mama a îngropat bunurile cele mai de preț, m-a luat în brațe și a plecat pentru totdeauna de acasă! Am ajuns la o rudă din partea mamei, în balta de la Bivolărie din Vicovu de Sus (n.r. – județul Suceava). Aceasta ne-a primit cu brațele deschise. În lipsă de spațiu, am încropit în cămara casei o cămăruță, cu un pat și o sobă. Avea un gemuleț mic, prin care intra lumina soarelui. Acesta a fost «orizontul» în care am crescut. Eram atât de săraci, încât n-am nici măcar o fotografie cu mine și cu mama din acea perioadă. Nu știu cum arătam când eram mică! În plus, tata a căzut prizonier la ruși și n-am mai aflat nici o veste despre el mulți ani. Prin sat, oamenii îi spuneau mamei «refugiata» sau «văduva». Toată lumea credea că tatăl meu murise în Rusia!”.

„Pe tata l-am cunoscut când eram școlăriță. Ajunsese, în prizonierat, la 40 de kilograme” Peste ani însă, Gheorghe Fusa a revenit „acasă”, la Bivolărie. Povestește Sofia Vicoveanca: „Pe tata l-am cunoscut când eram școlăriță. Într-o zi, am găsit un militar acasă, care mi-a spus: «Hai la tata!». Așa a fost prima întâlnire cu tatăl meu. Ajunsese, în prizonierat, la 40 de kilograme la 1,75 metri înălțime. S-a angajat la o fabrică de cherestea din zonă. După un timp, am primit o bucată de pământ de la un sătean care fugise în lume. Aici, ai mei au ridicat o casă. Din păcate, acum nu mai există, a fost dărâmată”.

A ajuns din nou la casa părintească în 1975. „Fusese transformată în colhoz, iar statuia lui Lenin trona în bătătura noastră” Deși nu avea amintiri despre plaiurile natale – plecase în bejenie când avea mai puțin de doi ani -, pe Sofia Vicoveana a purtat-o drumurile vieți înapoi, la Toporăuți. S-a întâmplat în 1975, cu ocazia unui turneu susținut în actuala Ucraina de Ansamblul de Cântece și Dansuri Ciprian Porumbescu din Suceava, din care făcea și ea parte. „În acest turneu, am cântat în mai multe localități din nordul Bucovinei, printre care și în Cernăuți. Am spus organizatorilor că sunt de fel din Toporăuți.

A doua zi dimineață, când să plecăm, au venit doi inși cu o mașină Volga la hotelul nostru și m-au rugat să urc. M-au dus într-un sat, au oprit mașina în fața unei porți și mi-au spus: «Aici este casa ta!». Am coborât și când am intrat în curte, am dat peste statuia lui Lenin! Casa părintească fusese transformată în colhoz, iar statuia lui Lenin trona în bătătura noastră! Cei de acolo mi-au spus că mai adăugaseră la casă niște acareturi, iar în curte era săpată fundația pentru un nou sediu.

Am intrat în casă, dar erau numai birouri, nimic nu amintea de casa noastră. Când să plec, un «tovarăș» a rupt o crenguță dintr-un scoruș aflat în curte și mi-a spus: «Ține, să ai o amintire de la casa ta!»”. „Când a văzut crenguța de scoruș, mama s-a îmbolnăvit. A suferit un șoc așa de puternic încât a căzut brusc la pat și a refuzat să mai mănânce”  Revenită acasă, în Vicovu de Sus, artista i-a arătat crenguța de scoruș mamei. Un gest pe care avea să-l regrete. „Când a văzut crenguța de scoruș, mama s-a îmbolnăvit.

A suferit un șoc așa de puternic încât a căzut brusc la pat și a refuzat să mai mănânce. Am chemat doctorul, dar acesta mi-a spus că n-are ce-i face, totul e «din casă». În disperare de cauză, am apelat la fiul meu care avea 4 ani. De fiecare dată când puneam masa, băiatul meu stătea lângă mama și îi zicea: «Buni, cât mănânc eu, atâta mănânci și tu!». Încet-încet, cu ajutorul nepotului, mama și-a revenit și s-a pus pe picioare”.

După aceste amintiri dureroase, Sofia Vicoveanca se bucură că va sărbători alături de românii săi dragi Centenarul Marii Uniri. „Îi îmbrățișez pe toți cu multă dragoste. Hai să fim mai buni și mai iertători! E nevoie de iubire și de pace la hotare și în sufletele noastre!”, a transmis românilor de pretutindeni marea interpretă de muzică populară.

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.