Știm atât de puțin despre adâncurile oceanelor noastre

lumea de sub ape

Știați că știm mai multe despre suprafața lunii decât știm despre adâncurile oceanelor noastre? E adevărat. Abisul întunecat din oceane deține multe secrete, minuni și teritorii neexplorate care sunt complet străine înțelegerii noastre. Dar asta nu e singurul fapt interesant despre oceanele noastre.

Oceanul planetar reprezintă un înveliș unitar de apă al Pământului. Suprafața oceanului planetar este de 361 milioane km², ceea ce constituie ¾ din suprafața Globului. Volumul apelor oceanice este de 1370 milioane km³ și constituie 95 % din volumul hidrosferei. Adâncimea medie a oceanului planetar este de 3790 m, iar cea maximă – de 11516 m (Groapa Marianelor). Dacă apa ar fi repartizată uniform pe suprafața terestră, ea ar forma un strat cu grosimea de 2700 m.

Evoluând de la nave cu pânze până la submersibile capabile să se scufunde până la cele mai mari adâncimi, explorarea științifică a oceanului a permis dezlegarea mai multor enigme legate de oceanul planetar. Astăzi, oamenii de știință pot descrie marea majoritate a proceselor din ocean, procese de care depinde foarte mult și clima continentelor.

Numit și „ocean mondial”, oceanul planetar este compus din cele 5 oceane – Pacific, Atlantic, Indian, Arctic și Antarctic, împreună cu mările și golfurile care se leagă prin strâmtori sau direct cu Oceanul.

Oceanul planetar oferă industriei mondiale numeroase resurse, atât biologice cât și energetice și conține o imensă diversitate de minerale marine formate în urma diferitor procese geologice. Diversitatea resurselor în diferite zone ale oceanului planetar este asigurată de proprietățile fizice (transparență, temperatură, culoarea apei etc.) și chimice (salinitate, gaze dizolvate ș.a.) ale apei.

Tipuri de Oceane

Oceanul Pacific este situat între Asia, Americi, Australia și Antarctica. El este legat cu Oceanul Arctic prin strâmtoarea Bering, iar cu Oceanul Atlantic prin strâmtoarea Drake. Hotarul cu Oceanul Indian trece pe linia care unește peninsula Malacca, insulele Sumatera, Djawa și țărmurile de răsărit ale Australiei și insulei Tasmania. Suprafața lui este de 160 milioane km², iar împreună cu mările mărginașe – 178,7 milioane km², ceea ce constituie ½ din suprafața oceanului planetar. Volumul de apă este de 707,1 milioane km².

Adâncimi mari sunt situate în apropierea țărmurilor muntoase: groapa Chile (8063 m), groapa Kurilelor (10542 m), groapa Japoniei (10347 m), groapa Marianelor (11022 m), groapa Tonga (10882 m). Peste ⅜ din suprafață este ocupată de adâncimi mai mari de 4000 m, iar ⅛ – cu adâncimi de peste 5000 m. Relieful fundului Oceanului Pacific este foarte variat. Regiunile adânci alternează cu înălțimi ce trec în lanțuri și grupuri de insule. Între aceste formațiuni ale reliefului oceanic se află depresiuni submarine cu adâncimea de 4500 – 6700 m (depresiunile Pacifică Centrală, Pacifică de Nord-Est și Pacifică de Nord-Vest, Marianelor, Filipinelor, Malaeziei, Pacifică de Sud, Peruană, Chiliană etc.). Din suprafața totală a Oceanului Pacific 18,7 milioane km² revin mărilor și golfurilor.

Oceanul Atlantic este situat între Europa, Africa, America și Antarctica. La sud-vest se unește cu Oceanul Pacific prin strâmtoarea Drake, iar la sud-est se contopește cu apele Oceanului Indian de la Capul Acelor până în Antarctica (pe meridianul 21 °C). În partea de nord, Oceanul Atlantic se unește cu Oceanul Arctic. Hotarul dintre aceste două oceane trece pe linia insulelor Norvegiei (Stadt), Islanda, Shetland, Groenlanda. Aici sunt situate praguri submarine cu adâncimea de 200 – 600 m, care separă apele Oceanului Atlantic de apele Oceanului Arctic.

Suprafața Oceanului Atlantic este de 83,132 milioane km², iar împreună cu mările – de 91,7 milioane km². Are un volum de apă de 330 milioane km³. Adâncimea medie este de 3602 m, iar cea maximă – de 8742 m (groapa Puerto-Rico). Oceanul Atlantic are forma literei latine „S” sau a unei văi lungi cu țărmurile aproape paralele.

De-a lungul oceanului, în direcția meridională, se întinde dorsala Atlantică, care are forma unei catene montane submarine.

Dorsala Atlantică desparte relieful submarin în două cuvete longitudinale. În cuveta de vest sunt situate depresiunile Nord-Americană, Braziliană și Argentiniană, ale căror adâncimi variază între 5500 și 6995 m, iar în cea de est – depresiunile Europeană-Africană, Guineei, Angolei, Capului și Africano-Antarctică. La suprafață, dorsala Atlantică este învecinată cu o serie de insule: Azore, Madeira, Canare, Sf. Elena, Capul Verde, Trinidad și altele. Spre deosebire de Oceanul Pacific, țărmurile Atlanticului sunt joase și prezintă continuarea unor platforme continentale. O altă particularitate este prezența unor văi și canioane submarine cu lungimi foarte mari. Aceste forme de relief au fost atestate în depresiunea Nord-Atlantică și depresiunea Braziliană. Ele se întind pe o lungime de 4500 – 6000 km și au o lățime de 2 – 9 km.

Oceanul Indian este mai mic, având suprafața de 76,2 milioane km², iar volumul de apă – de 284,6 milioane km³. Adâncimea lui medie este 3736 m. La nord, Oceanul Indian este mărginit de țărmurile sudice ale Asiei, la vest – de continentul Africa. De la Capul Acelor (pe linia meridianului 21°E) până în Antarctica se unește cu apele Oceanului Atlantic. La est, Oceanul Indian este delimitat de peninsula Malacca, insulele Sumatera, Djawa, Flores, Australia, iar de la Insula Tasmania (pe meridianul 147°E) până în Antarctica se unește cu apele Oceanului Pacific.

Relieful fundului Oceanului Indian este împărțit de dorsala submarină în două bazine: Indian de Vest și Indian de Est. Bazinul Indian de Vest are un relief complex și o serie de insule ce ies la suprafață: Madagascar, Seychell, Amirante ș. a. În acest bazin se disting mai multe depresiuni: Arabiei, Somaliei, Madagascar, Mozambicului, Crozet, Australo-Antarctică, care au adâncimi cuprinse între 5000 și 6400 m. Bazinul Indian de Est are un relief mai nivelat și este delimitat de dorsala Est-Indiană, situată pe linia meridianului 90 °E. În acest bazin se disting următoarele depresiuni: Central-Indiană, Vest-Australiană și Australiei de Sud. Adâncimea acestor depresiuni variază de la 3000 la 7450 m. Platforma continentală (regiunea de șelf) este dezvoltată în golful Bengal.

Oceanul Arctic este situat în emisfera boreală și este delimitat de coastele nordice ale Americii, Asiei și Europei. Oceanul Arctic face legătură cu Oceanul Pacific prin strâmtoarea Bering, iar cu Oceanul Atlantic – prin Marea Norvegiei și Marea Groenlandei. În comparație cu celelalte oceane, are o suprafață mult mai mică: 14,7 milioane km², volumul de apă fiind 16,4 milioane km³. Adâncimea maximă este 5449 m. Relieful fundului Oceanului Arctic este foarte complicat. Platforme vaste continentale trec în depresiuni, despărțite fiind de dorsale submarine.

Între Groenlanda și insulele Spitzberg se află pragul Nansen, care separă oceanul în bazinul Nord-European și bazinul Nord-Polar (arctic). În bazinul Nord-Polar se află două dorsale mari (Lomonosov și Mendeleev), care îl împart în două cuvete marine: Canadiană-Siberiană (cu adâncimea de 4683 m) și Groenlando-Europeană (cu adâncimea de 5449 m). Între dorsalele Oceanului Arctic sunt situate trei depresiuni: Beaufort, Nansen și Makarov, ale căror adâncimi variază de la 4683 până la 5449 m Mările și golfurile sunt situate pe platforma continentală și fac parte din grupul mărilor mărginașe, cu excepția Mării Albe, care poate fi considerată de tip mediteranean. Bazinul Nord-European include Marea Barents, Marea Albă, Marea Norvegiei, Marea Groenlandei.

Pe lângă oceanele binecunoscute, mai există și Oceanul Antarctic, numit astfel în 2000. El înconjoară continentul Antarctica, limita sa de nord fiind paralela de 60°E.

 

Aflați lucruri surprinzătoare pe care nu le știți despre oceanele Pământului.

Antarctica conține atâta apă în gheața ei cât întregul Ocean Atlantic.

Primii 14 metri ale oceanelor are aceeași cantitate de căldură cât întreagă atmosferă.

În apă, viteza sunetului este de 1,435 metri pe secundă. Asta este aproape de cinci ori mai mult decât este în aer.

90% din totalul vulcanilor sunt subacvatici.

Până în ziua de azi, au fost identificate aproximativ 226.408 specii de animale subacvatice.
Oamenii de știință estimează că ar exista peste 25 de milioane de specii marine care trăiesc în oceane.
Asta înseamnă că am descoperit mai puțin de 1% din toate formele de viață marine.

Acest lucru este în mare parte din cauză că am reușit să explorăm doar 10% din suprafața oceanelor.

Restul de 90% este format din ceva cunoscut sub numele de adâncuri.

Adâncurile încep la aproximativ 1.800 metri și mai multe persoane au fost în spațiu decât au călătorit în aceste regiuni neexplorate.

Cel mai mult din ceea ce îți imaginezi că este oceanul este de fapt doar zonă delimitată de maree. Aceasta este o zonă foarte mică, unde oceanul întâlnește teren.

O dată ce te scufunzi în adâncuri, soarele dispare iar presiunea crește rapid. Cea mai mare parte a oceanului este rece, negru și adânc.

De fapt, știm mai multe despre suprafața lunii decât știm despre adâncuri.

Mulțumită vehiculelor controlate la distanță, oamenii de știință au descoperit că există o cantitate semnificativă de viață pe fundul oceanului.

În multe feluri, această viață ar putea fi considerată „extraterestră”. Deoarece lumina soarelui nu ajunge în aceste adâncimi, aceste creaturi trebuie să se bazeze pe surse de energie alternative.

Două dintre sursele primare sunt activitățile vulcanice pe fundul oceanului și materiile organice care cad din apele mai puțin adânci.

Există organisme pe fundul oceanului care trăiesc în apa neiluminată și neoxigenată din jurul gurilor vulcanice care ajung la 150 de grade Celsius. În condiții atmosferice normale această apă ar fierbe!

Dacă Muntele Everest s-ar scufunda în cele mai adânci zone ale Oceanului Pacific, vârful lui ar fi cu aproximativ 2 km sub suprafața apei.

Presiunea în cel mai adânc punct din oceane este de aproximativ 11.318 tone pe metru pătrat.

Imaginează-ți că stai întins și ai pe piept 50 de avioane. Acum puteți vedea de ce explorarea fundului oceanului este atât de grea. O treime din suprafața Pământului este acoperită de Oceanul Pacific.

Oceanul Pacific conține aproximativ 25.000 insule. Este mai mult decât restul insulelor din toate oceanele puse.

Cele mai multe din aceste insule se găsesc la sud de ecuator.

Cel mai lung lanț muntos al Pământului este Mid-Ocean Ridge care traversează cea mai mare parte a globului prin Arctica, Atlantic și Oceanul Pacific. Este mai lung decât Anzi sau Himalaya.

90% din comerțul dintre țări se desfășoară pe nave iar aproximativ 50% din comunicațiile dintre cabluri sunt submarine.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici