Istat: Institutul Italian de Statistică, afirmă că aproape șapte din zece tineri sub 35 de ani trăiesc încă la părinți acasă
Conform raportului anual pentru 2016, sunt 3,6 milioane de familii fără venituri din muncă. Reiese din indicele de dificultate economică faptul că mai afectați de dificultățile economice sunt totuși părinții singuri. Institutul spune că în 2016, persoanele cu vârsta între 15-34 care sunt la părinți acasă reprezintă 68,1% din generație și corespunzând la 8,6 milioane de oameni. Potrivit biroului de statistică, sunt trei milioane și 590 de mii de familii fără venituri din muncă.Absența veniturilor din muncă afectează 13,9% din familiile italiene, cel mai mare procenta fostînregistrat în Sud (22,2%).Nuclee familiare „fără locuri de muncă“, care supraviețuiesc printr-o varietate de anuități, chiriisauajutor social. În 2008, numărul acestor familii era de 3 milioane,13,2%din total.
Inegalitatea socială nu este doar distanța dintre diferitele clase, ba chiar compoziția acestor clase. Creșterea complexității pieței actuale de locuri de muncă a condus la creșterea inegalității nu numai între clasele de profesioniști, ci și în cadrul acelorași roluri profesionale.
Redresarea,din cauza insuficientei creșteri economice, se luptă să aibă aceleași efecterăspândite la întreaga populație. A spus președintele ISTAT, GiorgioAlleva, comentând datele din raportul anual al Parlamentului. Italia a consolidat oarecum procesul de recuperare la început de 2015.Raportul anual arată că, în Italia, NEET, acronimul engleză pentru tineri între 15 și 29 care nu lucrează și nu studiază, a scăzut la 2,2 milioane în 2016, în timp ce scăzând la 24, 3% de la 25,7% anul trecut. În ciuda declinului, este încă mare „rata dintre țările Uniunii Europene“, unde media este de doar 14,2%.
Istat urmărește noua hartă socio-economică a Italiei, împărțirea țării în nouă grupe în funcție de venituri, nivelul de educație, cetățenie și nu caută numai pe criterii cum ar fi de profesie. Cele mai mari două subseturi sunt cele ale familiilor lucrătorilor, fac part time (4,6 milioane de gospodării pentru un total de 12,2 milioane de persoane), familiile muncitorilor pensionari, cu suportul de venit mediu sunt 5,8 milioanepentru un total de peste 10,5 milioanede oameni.
6,4 milioane de persoane doresc un loc de muncă – în 2016 dacă adăugați șomerii, forța de muncă potențială, oamenii care ar dori să lucreze s-a ridicat la puțin sub 6,4 milioane. Prin urmare, sunt tot mai mulți cei care aspiră la un post, totuși, nu caută în mod activ un loc de muncă. În 2015, cifra a fost un pic mai mare, a depășit 6,5 milioane.
Statistica la cheltuieli arată că acestea sunt duble pentru familiile bogate față de cele sărace – cheltuielile de consum la cei bogați, așa-numita „clasa conducătoare“, este mai mult decât dublă față de cea a nucleelor la ultima treaptă a piramidei proiectat de ISTAT, sau familiile cu mici venituri și cele ale imigraților. Pentru prima categorie ISTAT detectează plăți lunare egale cu 3.810 de euro, comparativ cu 1697 euro a categoriei cele mai defavorizate economic.
Casnicele lucrează aproape 50 de ore pe săptămână – ele prin munca lor produc bunuri și servicii necesare traiului. Adaptare după: tgcom24.
