Începând din 1981 activiştii pentru drepturile femeii au sărbătorit ziua de 25 noiembrie ca Zi împotriva violenței.
Această dată comemorează asasinarea, în 1961, la ordinele preşedintelui Rafael Trujillo, a celor trei surori Mirabal, activiste din Republica Dominicană. Potrivit CNEPSS.
În cadrul celei de-a IV- a Conferinţe Mondiale a Femeilor din 1995, ONU a recunoscut faptul că violenţa asupra femeilor este un obstacol pentru atingerea egalităţii, a dezvoltării şi a păcii şi aduce atingeri drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
ADUNAREA GENERALĂ a desemnat ziua de 25 noiembrie drept Zi internatională
pentru eliminarea violenței împotriva femeilor şi a invitat guvernele, organizaţiile internaţionale şi neguvernamentale să organizeze în această zi activităţi menite să trezească conştiinţa publică în faţa acestor probleme.
Comisia Europeană dedică anul 2017 eliminării violenței împotriva femeilor
Violenţa împotriva femeilor constituie manifestarea unei relaţii bazate pe forţă dintre
bărbaţi şi femei, care are drept consecinţă dominarea şi discriminarea femeilor de către bărbaţi şi împiedicarea dezvoltării pe deplin a acestora. Prin urmare, această definiţie include diferite forme de violenţă împotriva femeilor şi oferă un cadru pentru conceptualizarea violenţei în familie.
Condiţii care favorizează apariţia actelor de violenţă: Disfuncţii şi carenţe educative ale mediului familial; Deficienţele mediului educaţional; Educaţia sexuală lacunară; Carenţele socio-economice; Deficienţele mediului instituţional; Creşterea gradului de permisivitate socială; Incidenţa tulburărilor psihice.
Violenţa fizică constă în atingeri sau contacte fizice dureroase, inclusiv intimidarea fizică
a victimei. Abuzul fizic se manifestă prin comportamente precum cele ce urmează, dar nu se limitează la acestea: lovire cu palma, cu piciorul, cu pumnul, îmbrâncire, tras de haine, de păr, zgâriere, plesnire, desfigurare, provocarea de hematoame, contuzii, fracturi, arsuri, bătăi, izbirea victimei de pereţi sau de mobilă, aruncarea de obiecte şi folosirea armelor albe sau de foc, imobilizarea, legarea, reţinerea victimei, lăsarea victimei într-un loc periculos.
Violenţa fizică include şi distrugerea bunurilor care aparţin victimei sau pe care cei doi parteneri le stăpânesc şi le utilizează împreună. În general, victimele violenţei fizice în context familial sunt supuse mai multor acte de agresiune în decursul timpului.
Efectele imediate ale violenţei fizice sunt următoarele: vătămări corporale, provocarea de handicapuri sau chiar a morţii victimei.
Violenţa psihologică/psihică (include violenţa emoţională şi cea verbală): insulte, jigniri
(referitoare la aspectul fizic, la capacităţile intelectuale sau la îndeplinirea responsabilităţilor pe care le are victima în cadrul familiei), ameninţări, intimidare, şantaj emoţional, inducerea fricii, presiune continuă, teroare, privare de alimente sau de somn, discreditare în faţa celorlalţi.
Denumită şi „abuz emoţional”, violenţa psihologică este folosită pentru a manipula şi controla; efectul este cumulativ în timp, cu consecinţe grave pe termen lung pentru victimă.
Literatura de specialitate indică faptul că acest tip de violenţă este un factor central în abuzul intrafamilial.
Violenţa sexuală /Abuzul sexual constă în orice contact sexual nedorit de către partener
sau cu privire la care partenerul nu poate să-şi exprime consimţământul valabil format. Contactul sexual fără consimţământ este considerat viol. Acest concept cuprinde violul marital, dacă relaţiile dintre parteneri sunt oficializate, şi violul în general, pentru alte tipuri de relaţii sexuale obţinute fără consimţământ prin forţă, ameninţare şi/sau constrângere.
Formele de sex forţat sau degradare sexuală sunt următoarele: continuarea activităţii sexuale atunci când victima nu este pe deplin conştientă, nu îşi dă acordul sau îi este teamă să dea un răspuns negativ; vătămarea fizică a victimei în perioada actului sexual sau vătămarea organelor sale genitale, inclusiv prin folosirea de obiecte sau arme, intra-vaginal, oral sau anal; obligarea victimei să întreţină relaţii sexuale fără protecţie împotriva sarcinii sau a bolilor cu transmitere sexuală; criticarea sexualităţii victimei şi invocarea de apelative denigratoare sexual la adresa acesteia.
Violenţa economică reprezintă scăderea resurselor şi autonomiei victimei prin control
asupra resurselor financiare şi a accesului acesteia la bani, obiecte personale, hrană, mijloace de transport, telefon şi alte surse de protecţie sau îngrijire de care ar putea beneficia.
Violenţa economică se manifestă prin comportamente precum interdicţia din partea agresorului ca victima să se angajeze sau să-şi păstreze locul de muncă, refuzul agresorului de a da bani victimei pentru necesităţile de bază şi neimplicarea în nici un fel a victimei în deciziile legate de administrarea bugetului familiei. Victima este menţinută într-o stare de dependenţă faţă de agresor.
Violenţa socială reprezintă o formă de violenţă psihologică pasivă, care constă în controlul victimei, izolarea acesteia de familie sau de prieteni sau monitorizarea activităţilor acesteia şi care are drept rezultat întreruperea sau insuficienţa relaţiilor sociale, precum şi restrângerea accesului la informaţie sau asistenţă.
Prin urmare, violenţa împotriva femeilor cuprinde următoarele, fără a fi limitată la acestea:
Violenţa fizică, sexuală şi psihologică ce are loc în familie, inclusiv bătăile, abuzul sexual
al copiilor de sex feminin în cadrul casnic, violenţa legată de zestre, violul marital, mutilarea genitală a femeilor, violenţa extra-maritală şi violenţa care decurge din exploatare; Violenţa fizică, sexuală şi psihologică ce apare în comunitate, inclusiv violul, abuzul sexual, hărţuirea sexuală şi intimidarea la locul de muncă, în instituţiile de educaţie şi în altă parte, traficul cu femei şi prostituţia forţată; Violenţa fizică, sexuală şi psihologică comisă sau trecută cu vederea de către stat, oriunde
apare aceasta.
Constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale. În sensul legii, prin membru de familie se înţelege soţul, ruda apropiată şi persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copil, dovedite pe baza anchetei sociale.”
Potrivit documentelor Consiliului Europei (Recomandarea Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei Nr. R (85) cu privire la violenţa în familie), violenţa în familie reprezintă „orice act sau omisiune comisă în interiorul familiei de către unul dintre membrii acesteia şi care aduce atingere vieţii, integrităţii corporale sau psihologice sau libertăţii altui membru al acelei familii şi vatămă de manieră gravă dezvoltarea personalităţii sale”.
Conceptul de „violenţă în familie” este amplu şi cuprinde violenţa domestică (înţeleasă ca
violenţă ce apare între parteneri, fie ei soţi sau concubini), dar şi violenţa asupra copiilor,
bătrânilor sau altor rude.
Este un fenomen grav, o problemă comunitară, socială şi de sănătate publică ce afectează
în principal femeile (95% din totalul victimelor violenţei în familie sunt femei).
La nivel mondial, între 40% şi 70% dintre femeile ucise sunt victime ale violenţei în familie.
Ca formă de comportament, violenţa în familie are:
a) caracter instrumental (agresorul controlează victima, iar comportamentele devin funcţionale şi persistă dacă au rezultatul scontat);
b) caracter intenţional (se produce cu intenţia de control şi dominare, de menţinere a puterii, intenţie pe care făptuitorul nu o recunoaşte, dar care poate fi identificată prin rezultatele pe care le produce);
c) caracter dobândit (violenţa nu este înnăscută, ci învăţată prin imitaţie).
Specialiştii au identificat un ciclu al violenţei în familie:
a) faza de acumulare a tensiunilor, timp în care victima acţionează cu precauţie şi
încearcă strategii pentru a evita un incident violent;
b) faza acută, momentul în care agresorul acţionează, desfăşurată pe parcursul unei
perioade cuprinse între două şi douăzeci şi patru de ore (uneori chiar pe parcursul
unei săptămâni sau mai mult);
c) faza de relaxare, o perioadă de calm, în care agresorul manifestă blândeţe şi
dragoste faţă de victimă. Această fază reprezintă doar un armistiţiu vag în cadrul
unui război al ameninţărilor şi loviturilor. Ciclurile se desfăşoară în spirală: fazele
tensionate devin din ce în ce mai lungi, violenţele devin din ce în ce mai
ameninţătoare, iar fazele blânde devin mai scurte sau dispar cu totul.
Violenţa împotriva femeilor îngreunează sistemele de îngrijire medicală: studii din Nicaragua, SUA şi Zimbabwe indică faptul că femeile care au fost victimele unor abuzuri fizice sau sexuale apelează la servicii medicale mai des decât cele care nu au trecut printr-o experienţă de acest gen.
Violenţa împotriva femeilor reprezintă un factor care influenţează negativ forţa de muncă
productivă: un studiu la nivel naţional realizat în Canada despre violenţa împotriva femeilor, indică faptul că 30% dintre femeile care sunt bătute de către soţii lor au fost nevoite să renunţe la activităţile obişnuite din cauza abuzului iar 50% dintre femei au fost nevoite să-şi ia concediu medical din cauza leziunilor.
