Strofocle – vinovatul judecător al judecătorilor vinovați!

strofocle
strofocle

Undeva în Africa, la un trib numit Babemba, când cineva (oricare) din sat greșește, nu respectă o regulă, o lege sau face ceva considerat imoral, tot satul se adună pentru a participa la îndreptarea celui ”rău”.

Valoarea unei singure inimi umane este atât de mare încât …necesită participarea întregii comunităţi.

Bărbaţii, femeile, copii şi bătrânii îşi lasă deoparte grijile, viaţa obişnuită, şi formează un cerc uriaş, în centrul căruia este plasat acuzatul.

Mai întâi, se povesteşte în detaliu fapta comisă pentru care a fost pus în centru; încălcarea este adusă la lumină, în timp ce acuzatul stă în faţa tuturor, expus faţă de gravitatea propriei sale fapte.

Apoi, unui câte unul, fiecare sătean începe să dezvăluie toate faptele bune şi generoase pe care acuzatul le-a făcut în viaţa lui. Aceștia descriu în cele mai mici amănunte minunatele calităţi, atribute şi puncte forte ale acuzatului, dând exemple concrete şi relatând acţiunile sale reale.

Fiecare faptă bună este reamintită cu o mare iubire şi un profund respect.

Uneori ceremonia continuă timp de zile în şir – atât cât este necesar. Este ca şi cum întregul sat ar spune: „Tu nu eşti ceea ce ai făcut. Tu eşti o fiinţă minunată.”

La sfârşit, cercul se rupe, iar persoana din centru este întâmpinată cu braţele deschise şi reprimită în comunitate. Apoi sărbătoresc. Sărbătoresc salvarea unui suflet bun care a avut o ieșire de moment, o rătăcire.


Nimeni din lumea asta nu este ivit din pântecele mamei sale cu răul întipărit în destin, răul survine determinat de ceva și adesea justiția se face tot cu rău. Un rău înfierat cu rău justifică răul.

Dacă legea condamnă crima înfăptuind aceeași crimă, precum talionul, la rândul ei legea este aidoma condamnatului, criminală. Vinovatul probabil a făcut fapta într-o conjunctură fortuită, determinat de ceva, legea însă o face deliberat, intenționat.

Oamenii sunt educați să judece. Instinctul dreptății pare natural, însă, înțelepciunea aproape este absentă atât în legi cât și la cei care judecă.

Nu există niciun nivel de școlarizare unde poți căpăta înțelepciune, printr-o diplomă de absolvire. Înțelepciunea o pot căpăta chiar și analfabeții. Înțelepciunea nu se măsoară în bani sau putere. Ea este parte din misterul vieții, este spiritualitate esență. Înțeleptul nu doar știe, ci și …a pătruns adânc ceea ce știe…!

Faptul că tu nu ai făcut niciodată ceea ce am făcut eu, îți dă senzația că ai dreptul să te simți superior sau îndreptățit să judeci. Oglinda ta te arată mereu bun și drept. Erorile tale sunt minore, pe când aceleași erori, altora le vezi monstruoase. 

Iertarea, nejudecarea, chibzuința aprecierilor, cântarul inimii, sunt lucruri aproape străine omului. Gâlgâie în vene sângele răzbunării față de un necunoscut care nu ți-a făcut nimic, doar pentru că ai auzit un zvon și, fără să cauți să afli adevărul, ridici piatra. Dar celui vinovat ție, ce-i mai faci? dar să fii tu vinovatul, cum ai vrea să fii pedepsit?

Nimeni nu este în esență doar rău așa cum nimeni nu este în esență doar bun.


Nu vei fi niciodată un om împlinit, oricâte aplauze vei primi, oricâte onoruri și daruri, oricâte roluri și misiuni, oricâte averi și puteri vei aduna, dacă nu ai deprins IERTAREA. Iertarea dincolo de orice concept religios, iertarea pură.

Ierți dar nu uiți? Foarte bine. Frica te-a învins. Frica ți-a alterat iertarea.

Nu ierta din lașitate, nu ierta doar pentru ca să pari bun ori superior. Iartă așa cum te ierți pe tine. Iartă și fii smerit apoi pentru asta.


Strofocle este doar un personaj. Nu este grec și, ca atare, nu are nicio treabă cu enormul poet tragedian Sofocle. 

Acest personaj nu este un filozof, nici un poet, ci doar cu aere aburinde din nările amândouă ale unei Curiozități opuse morbidului, apropo, care este opusul cuvântului morbid? Strofocle își strofoacă neuronul  să-l deprindă cu despicatul firului în 444, deci este cumva un fel de pasionat de filatură.

Strofocle și-a rupt ața (firul) minții în dinții roții sorții. Și cum se strofoca el așa, înainte să devină un personaj, un autor buimac îi puse de aici numele: Strofocle, și-l meni Bufonul Regelui cetitoriu, TU.

Strofocle scornește cuvinte sau dodii, spune despre fețe ale adevărului vostru, doarme într-o lacrimă încărunțită și ține postura de Atlas rămas cu mâinile goale, careva i-a furat Pământul, dar el încă mai stă în poziția specifică, așteptând retrocedările… sau măcar o parcelă într-un colț de Eden unde să cultive mărar și cucută.

Apare, sporadic ar zice unii, ar trebui interzis, zic alții,  în Vocativ Plus pe răspunderea VdgB

Facebook Comments