Surprize în Covasna (prima parte)

7

Este foarte interesant să faci pe ghidul într-un oraş necunoscut, unde în mod normal un tur pietonal al centrului istoric nu ar dura mai mult de 30 de minute. Aceasta a fost experienţa mea de la Târgu Secuiesc, cu gaşca Arhiva de Geografie. Pe drumul spre Covasna, unde am vizitat traseul mocăniţei şi planul înclinat de pe Şiclău, ne-am oprit şi la Târgu Secuiesc, nu înainte de a devora nişte Kürtőskalács (cozonacii secuieşti) atât de populari în România, care se găsesc pe marginea drumului în toate satele din Covasna.

Încercând să cunoaştem cât mai aprofundat tradiţionala organizare secuiască a oraşelor sub formă de „curţi”, am nimerit într-o astfel de „curte” înfundată, în capătul căreia ne-au atras atenţia nişte sculpturi vechi de tot din lemn. Observând cele aproximativ 60 de aparate foto îndreptate spre casa lui, proprietarul (aveam să aflăm că este şi autorul) a ieşit şi în loc să ne alunge cu mătura sau să cheme poliţia (cum s-ar fi întâmplat sigur prin alte locuri, nu dăm nume), ne-a invitat în umila lui casă, pe TOŢI, pentru a-i admira colecţia de sculpturi în lemn.

Tollvaj József ciopleşte lemnul de 40 de ani. Este o meserie „furată” din familie şi chiar una pe cale de dispariţie, aşa cum însuşi artistul povesteşte într-un interviu acordat pentru publicaţia Hirmondo. A fost persecutat împreună cu familia pe vremea fostului regim. Este unul dintre ultimii „breslaşi” ai Târgului Secuiesc, pentru că prin aceste bresle se recomanda Târgul Secuiesc în perioada medievală. Astăzi, toate uneltele şi obiectele meşteşugarilor sunt expuse la Muzeul de Istorie a Breslelor „Incze László”, situat în Curtea 10.

De pe site-ul Muzeului, aflăm că: Dintre cele unsprezece meserii care au dus la organizarea în bresle, doar pentru nouă s-a adunat suficient material pentru organizarea unei expoziţii. La intrare, pe dreapta, se află cinci săli destinate olarilor, cizmarilor, pantofarilor, tăbăcarilor, cojocarilor, fierarilor şi lăcătuşilor. Pe stânga, sunt trei săli, unde şi-au găsit loc diverse exponate, fiecare o poveste care trimite vizitatorul în vechile ateliere ale turtarilor, măcelarilor, pălărierilor, tâmplarilor şi croitorilor. Din lipsa altor mărturii, istoria locală, cu momentul său de răscruce, cel al revoluţiei din 1848-49, este refăcută în cea mai mare parte prin documente şi fotografii. Mergând pe firul acestor exponate, vizitatorul poate urmări istoria oraşului Târgu Secuiesc, începând cu anul 1407.

Ne-a bucurat vizita în casa lui Tollvaj József, iar o parte dintre noi chiar am plecat acasă cu câteva exponate, mai mici. Secuii conferă unicitate Transilvaniei, iar diversitatea etnică nu poate fi decât de bun augur pentru orice naţiune, prin valorile pe care le etalează fiecare comunitate.

Facebook Comments