Teleplastia – capacitatea extrasenzorială a oamenilor de a putea îndoi obiecte de la distanţă cu ajutorul forţei mentale şi a chakrelor!

Energia ectoplasmatică este cea care afectează structura obiectelor modificându-le forma!

Teleplastia este un fenomen din cadrul parapsihologiei care expune o capacitate extrasenzorială a fiinţelor umane de a putea îndoi obiecte de la distanţă. Termenul de „teleplastie” a fost inventat de către medicul german, Albert von Schrenck-Notzing (1862-1929). Albert von Schrenck-Notzing a fost un medic german, psihiatru, cercetător în domeniul psihiatriei care şi-a dedicat timpul cercetării fenomenelor „paranormale” cum ar fi: medium (arta de a vorbi cu spiritele), hipnoza şi telepatia. El a investigat şi persoane cu astfel de capacităţi, cum ar fi Willi Schneider, Rudi Schneider, şi Valentine Dencausse.
Termenul de „teleplastie” este alcătuit din grecescul „tele” care înseamnă „distanţă” şi „plassein” care înseamnă „obiect” sau “plastic”, având diferite traduceri şi interpretări.
Teleplastia ca şi fenomen este de trei feluri:

 Aparaţii fantomatice – se referă la acea structură bioplasmatică ce poartă numele fie de „fantomă”, „stafie”, „spirit”. La baza acelui spirit ca şi structură, stă bioplasma, care este a 5-a stare de agregare a materiei.

 

Materializare – acea capacitate care arată cum o „energie invizibilă” (ectoplasma) porneşte din degetele oamenilor către obiectul pe care se face testarea, obiect ce va suferi modificări fizice în urma acestei ectoplasme.

 

Transfigurare – aceasta este o chestiune aparte, care ţine de şedinţele de spiritism, când un spirit are capacitatea de a se materializa pur şi simplu trecând astfel din a 5-a stare de agregare a materiei direct în materie solidî. În filozofia budistă, acest lucru nu este ceva uimitor, căci fiinţele pe care ei le numesc yidami, au capacitatea de a trece din starea eterică în starea materială, devenind corpuri solide şi luând forme umane (nu vorbim de reptilieni aici).

Există anumite etape pentru a face aceste lucruri, anumite ritualuri păstrate cu sfinţenie de către tibetani, care presupun crearea şi materializarea în plan fizic a unui yidam, care este de fapt o copie a celui ce o face. Yidam-ii sunt şi buni dar şi răi, însă cei care sunt făcuţi de către oameni au misiunea de a-i ajuta pe parcursul vieţii.

Oamenii nu ar trebui să confunde telekinezia cu teleplastia, căci, deşi cei doi termeni ar părea la prima vedere identici, nu este deloc aşa. În telekinezie omul doar mişcă un obiect, chiar îl poate şi ridica cu puterea minţii, dar nu acţionează asupra structurii fizice a materialului (obiectului), pe când în teleplastie, omul care stăpâneşte această capacitate poate interveni asupra materialului putând să-l îndoaie, să-l spargă etc.

Într-un articol apărut la 24 iulie 2009, intitulat Telekinezia – puterea de a mişca lumea din loc se specificau următoarele:

„Razele rigide”

Dar specialiştii nu s-au oprit aici. La începutul secolului XX, au descoperit un medium de excepţie, numit Eusapia Palladino. Eusapia, care a fost remarcabilă teleplasta, era în stare sa dezvolte la distanţă o forţă de trei ori mai mare decât forţa sa reală atestată. Pentru aceasta, ea susţinea că îşi foloseşte dublul ectoplasmatic; într-adevăr, s-au făcut experimente multiple, ce au pus în relaţie directă teleplastia cu telekinezia. Conform mărturiilor unor participanţi la experienţele făcute cu acest subiect, în tip ce Eusarpia îşi exercita forţa telekinetică asupra unor obiecte, apărea în semiobscuritate, o mână ectoplasmatică. Aceasta apuca obiectul şi se resorbea imediat, după ce îndeplinise acţiunea telekinetică. Uneori, mâna părea o prelungire ori mai multe prelungiri informe. Cercetările speciale au demonstrat că asemenea prelungiri ieşeau din orice parte a corpului Eusapiei şi luau orice forma adecvată scopului. Ele puteau fi pârghii, tije cu extremităţi adezive, braţe sau mâini. Botazzi le-a denumit „membre mediumnice” şi a descoperit că sunt dotate cu simt. Eusapia avea o rază de acţiune limitată la trei metri, dar alţi subiecţi paranormali depăşesc considerabil această distanţă”.

 

Din experimentele desfăşurate cu ajutorul Eusapiei Palladino, s-a desprins şi teoria razelor rigide. Eusapia efectua în mod curent demonstraţii de telekinezie, mişcând diverse obiecte mici. Ea obţinea relativ simplu performanţe remarcabile: chiar la lumina zilei, într-o uşoară stare hipnotică, îşi plimbă mâinile deasupra ori împrejurul obiectelor, făcându-le să se deplaseze. În momentul producerii fenomenului, subiectul declara că simte o senzaţie de frig de-a lungul coloanei vertebrale, precum şi „furnicături în vârful degetelor”. La Palermo, în 1902, a fost văzut un filament aidoma unui fir de păr care ieşea din mâna Eusapiei. S-a tras de el, filamentul s-a întins că un fir de cauciuc, s-a rupt şi a dispărut instantaneu. Simultan, Eusapia a simţit o puternică scuturătură nervoasă. Aceste manifestări sunt tipice pentru ectoplasmă; prin urmare, s-a dedus că era vorba despre un fir ectoplasmatic. Este întâia „rază rigidă atestată.

 

Teoria razelor rigide a fost elaborată de către psihologul polonez Julian Leopold Ochorowicz în anul 1909, pe baza a numeroase experimente. El a lucrat cu un anumit medium polonez, Stanislawa Tomczyk. Stanislava dobândea capacităţi telekinetice sub hipnoză. Pentru a i le testa, Ochorowicz i-a cerut să oprească o pendulă, care era protejată în cutia ei cu uşa de sticlă. Subiectul a apăsat palmele pe sticlă şi s-a concentrat. Încet-încet, greul balansier s-a oprit. Apoi, Stanislawa a preluat iniţiativa; ea a executat, din proprie voinţă, următoarele experimente:

1.a repus în funcţiune balansierul, prin aceeaşi metodă;

2.a deschis uşa de sticlă a cutiei şi a oprit din nou pendulă, numai prin forţă privirii;

3.a repus pendulă în mişcare, pentru a două oară.

 

Dar Ochorowicz era interesat de afirmaţia Eusapiei, care susţinea că telekinezia se produce prin fire rigide ectoplasmatice. Aşadar, el începe să studieze. Alege obiecte greu de ridicat cu fire sau filamente obişnuite: o busolă, o minge, un cilindru de sticlă (pentru a evita posibilitatea vreunei fraude). Stanislawa, aflată în tranşă hipnotică, le ridică. Apoi, ridică şi mâna lui Ochorowicz – care a simţit atunci un suflu rece şi contactul unui fir foarte fin. De asemenea, subiectul putea pune în mişcare acul unei busole cu capacul închis şi dirija bilă la ruletă spre căsuţa dorită. Totuşi, Stanislawa nu putea influenţă corpurile ce se deplasau prea repede: de pildă, obiecte aflate în cădere liberă.

 

Teleplastie vs telekinezie

Ochorowicz a descoperit că „razele rigide” pot trece prin foc (dând o senzaţie agreabilă subiectului), dar nu pot deplasa un obiect în apă şi nici nu pot pătrunde printr-o pelicula fină de apă cu săpun. În plus, razele lui Ochorowicz nu sunt deviate de câmpul magnetic şi închid circuitele electrice. Mărind fotografiile făcute unor asemenea fenomene făcea să se observe veritabile eflorescente care ieşeau din degete şi se îndreptau către obiectul de ridicat, adaptându-se scopului mişcării, în coordonare cu mişcările musculare ale mâinii. Telekinezia se petrece însă şi fără ectoplasmă; ceea ce înseamnă că nu o putem reduce la teleplastie. În cazurile de telekinezie autentică, obiectele sunt deplasate fără niciun soi de mâna ori unealtă, fie ele chiar ectoplasmatice. Aşadar, ori de câte ori un teleplast execută diverse acţiuni la distanţă cu ajutorul unor membre ectoplasmatice, el nu face psihokinezie. Ori de câte ori un aşa-zis spirit mişcă masă sau zgâlţâie tablourile dintr-o camera, el produce o falsă telekinezie.

Pentru adevărată telekinezie, atât spiritul, cât şi omul trebuie să acţioneze de la distanţă – fără ajutorul ectoplasmei sau al altei substanţe cunoscute ori necunoscute. Totuşi, este important de remarcat faptul că, în cazul experimentelor telekinetice cu obiecte plasate în vid, fenomenul paranormal nu se putea manifestă. Rezultatul indică două posibilităţi: fenomenul telekinetic are nevoie de prezenţa substanţei, adică de o oarecare densitate a atomilor în mediul înconjurător. Când densitatea scade sub o anumită limita, în condiţii de vid relativ, fenomenul încetează. Sau materialul din care au fost fabricaţi pereţii vasului unde se făcea vid ecranează, pur şi simplu, influenţă telekinetică. Aşa cum s-a descoperit în unele cazuri, există materiale care pot altera efectul forţei telekinetice.

De asemenea, în urmă experimentelor, s-a constatat că o modificare a creierului uman printr-o trauma suferită poate modifică un individ obişnuit într-un ins cu puteri paranormale. Deşi nu există încă date clare, se pare că respectivă modificare acţionează o serie de centri neutilizaţi ai creierului. Prin aceşti centri ascunşi, spiritul poate acţiona nestingherit asupra materiei. În acelaşi timp, activitatea respectivilor “centri paranormali” ai creierului contravine sănătăţii organismului. Astfel, sănătatea trupului funcţionează că o cenzură redutabilă; nici un individ, oricât de paranormal, nu rezistă la experienţe prelungite de telekinezie. Cu excepţia marilor asceţi, care şi-au înfrânt trebuinţele fizice şi îşi controlează deplin sănătatea.”[1]

Pentru a va uimi prietenii cu un exerciţiu tip Uri Geller nu e nevoie, spun unii, decât de voinţă şi ceva exerciţiu. La ora actuală, Internetul abundă de tot felul de indivizi care se laudă că au reuşit să-şi dezvolte capacităţile paranormale şi se oferă să-i ajute şi pe alţii să facă acelaşi lucru. Singură problema ar fi aceea că, potrivit spuselor lor, aceste lucruri se învaţă în timp, astfel că mulţi abandonează după câteva încercări. Pentru cei care ar fi dispuşi să încerce să verifice dacă astfel de performanţe pot fi într-adevăr atinse, prezentăm câteva experimente “simple” cu care se poate exersa.

Pentru a realiza experienţă care l-a făcut celebru pe Uri Geller trebuie parcurse următoarele etape:

  1. Alegeţi obiectul pe care doriţi să-l îndoiţi (lingură, furculiţa, cheie etc.)
  2. Apucaţi obiectul cu mână/mâinile, după cum va e mai confortabil.
  3. Aşezaţi-vă comod, respiraţi uşor, relaxaţi-vă.
  4. Goliţi-va mintea de orice alte gânduri. Trebuie să va concentraţi doar asupra obiectului.
  5. Cu ochii închişi, frecaţi uşor suprafaţă obiectului cu vârfurile degetelor.
  6. Simţiţi senzaţia pe care o provoacă atingerea suprafeţei obiectului. Trebuie să simţiţi acest lucru, nu să va gândiţi la el. Încercaţi să „pătrundeţi” materialul (până la molecule şi atomi) şi să-i simţiţi energia.
  7. S-ar putea să fie nevoie de mai multe încercări, dar în cele din urmă veţi începe să „simţiţi” energia.
  8. În momentul în care simţiţi energia, când propria dumneavoastră energie se întrepătrunde cu cea a obiectului, e timpul să-i “porunciţi” să se îndoaie. Dacă aţi procedat corect până acum, obiectul chiar se va îndoi!
  9. Ţineţi minte că nu trebuie să folosiţi forţă. În definitiv, scopul experimentului e să va testaţi forţă minţii, nu cea a braţelor!

În cartea lui Albert Ignatenko „Cum să devii fenomen” (1991), există un capitol unde persoanele pot fi învăţate, asemănător stilului de mai sus, să-şi folosească chakrele, alături de minte pentru a-şi manifestă acea energie ectoplasmatică care asigura îndoirea obiectelor de orice fel. Citez:

„Cei, care şi-au însuşit perfect exerciţiile de declanşare a chakrelor, pot să înveţe uşor tehnică deformării obiectelor metalice (îndoirea lingurilor, furculiţelor etc). Trebuie însă să se ştie că, oamenii care suferă de boli cardiace, nu au voie să practice această tehnică. La mulţi copii se observă capacităţi telekinetice spontane. În acest caz, părinţii trebuie să fie foarte atenţi cu “exerciţiile” copiilor, nu trebuie să admită excesul în exersare, ferindu-i astfel de urmări neplăcute. În mecanismul de acţionare asupra obiectelor metalice sunt implicate chakrele: Anahata, Muladhara şi Ajna.

Luaţi obiectul cu mâna stânga, iar cu mâna dreapta mângâiaţi uşor locul cel mai neted folosind degetul arătător şi degetul mare. La început, vizualizaţi chakra Anahata, concentraţi-va atenţia asupra ei până îi vedeţi clar culoarea, apoi trimiteţi spiralat energia de la baza conului chakrei Anahata spre vârfurile degetelor mâinii drepte şi mâinii stângi. Trimiterea de energie trebuie să fie lînă.

În paralel daţi la nivel pshihic comandă:

Energia mea acţionează la nivelul moleculelor şi atomilor obiectului, pot să le schimb structura”. Acest gând trebuie să fie în permanentă prezent în timpul exerciţiului.

Apoi, începeţi să vizualizaţi chakra Muladhara, trimiteţi energia (vizualizând clar culoarea) de ia vârful chakrei prin spirale de-a lungul coloanei vertebrale până la vârful conului chakrei Anahata, apoi prin spirale până la baza conului acesteia şi , în final, trimiteţi energia la braţul drept.

Mai departe, trebuie să vizualizaţi chakra Ajna, coborâti energia prin coloana vertebrală până la Anahata în sensul invers acelor de ceasornic şi trimiteţi energia în acelaşi fel, prin spirale, la vârfurile degetelor mâinii stângi. Trimiterile se fac de câteva ori după schemă, până când obiectul se deformează.

După cum arată observaţiile, în cazul trimiterii energiei pe baza schemei date se produce îndoirea obiectului în jos. Dacă schimbăm însă a două parte a schemei şi trimitem energia din Muladhara la mâna stânga în sensul invers acelor de ceasornic, iar din Ajna la mâna dreapta în sensul acelor de ceasornic, atunci obiectul se îndoaie în sus.

Sursa:http://www.dzr.org.ro

Facebook Comments