Teliu – cel mai lung tunel feroviar din România

18

Andrei Berinde este „Călătorul prin gările de odinioară” (aşa cum se recomandă pe Facebook) care ne plimbă prin istoria feroviară a României şi ne transmite din pasiunea lui pentru drumurile de fier.

14238282_842760579194014_1837479265896325278_n

„Drumul de fier” de la  Braşov către Buzău – un vis rămas neîmplinit…

Calea ferată ce ar fi urmat să lege Transilvania de Muntenia, trecând Carpaţii prin Pasul Buzău… o vizionară idee ce, în mod paradoxal, nu avea să se îndeplinească niciodată… cu toate că primele sale premise pot fi regăsite încă din anul 1862, când, în textul unui memoriu ce trata problema construţiei „celui dintâi drum de fier din România Unită” ilustrul om politic şi ziarist George Bariţiu (1812 – 1893) considera că viitorul traseu ar fi trebuit „să lege Giurgiul cu Bucureştiul şi trecând prin Ploieşti să se apropie de munţi”.

10

Însă punerea în practică a acestui ambiţios deziderat avea să demareze abia patru decenii mai târziu, la 24 Martie 1907, când în Monitorul Oficial Nr. 276 este publicat textul Înaltului Decret Regal Nr. 1129, prin care era aprobată construcţia viitoarei linii ferate particulare „de utilitate publică” Buzău – Nehoiaşu, primul tronson al atât de mult doritei legături menite să ofere o variantă de descongestionare parţială a din ce în ce mai aglonmeratului traseu ce străbătea Valea Prahovei.

Construită de antrepriza inginerului Maximillian Schiffer, din fondurile puse la dispoziţie de banca „Marmorosch-Balnk & Co.”, noua linie a fost deschisă circulaţiei în ziua de 30 Ianuarie 1909, exploatarea sa urmând a fi realizată de „Societatea anonimă a căii ferate Buzău – Nehoiaşu”, în baza unei convenţii încheiate cu „Direcţiunea Generală a Căilor Ferate Române”.

Cu toate că în anul 1913, admninistraţia feroviară naţională prevedea realizarea unui studiu vizând prelungirea liniei cu încă 30 de kilometri, până la Întorsura Buzăului, izbucnirea Primului Război Mondial a făcut ca această idee să fie abandonată. După încheierea conflagraţiei mondiale şi mai ales după reunificarea României, problema deschiderii unei noi legături feroviare transcarpatice avea să revină însă în actualitate, proiectul regăsindu-se în toate cele patru programe de dezvoltare ale reţelei feroviare naţionale ce au fost  studiate succesiv între anii 1920 – 1926.

În acest context, prin legea publicată în Monitorul Oficial Nr. 80 din data de 12 Iulie 1923,   linia „Braşov – Buzău” era considerată „lucrare de utilitate publică”, pentru realizarea sa Direcţiei Generale a Căilor Ferate Române fiindu-i acordat un credit în valoare de 100 de milioane de lei. În toamna aceluiaşi an, construcţia „drumului de fier” transcarpatic a fost reluată, şantierul său mutându-se de această dată în Transilvania, la Hărman – o mică staţie de situată pe linia magistrală Braşov – Deda.

După alţi şapte ani, în ziua de 25 Iunie 1931, şuieratul primului tren tren a răsunat  în mica localitate Întorsura Buzăului, punct unde – aşa cum se întâmplase cu două decenii în urmă la Nehoiaşu – lucrările aveau să se oprească din nou. Însă nu peste multă vreme situaţia geopolitică din Europa a început să se degradeze rapid,  fapt ce a făcut ca aproape toate fondurile de care dispunea Direcţia Generală CFR să fie realocate către alte proiecte mult mai necesare în cazul izbucnirii unui nou conflict militar.

Tunelul Teliu – o monumentală lucrare de arhitectură feroviară

Pentru ca proiectatul „drum de fier” transcarpatic să poată străpunge culmile întâlnite pe tronsonul său cuprins între Braşov şi Întorsura Buzăului a fost necesară construcţia a trei tuneluri, cel mai importatnt dintre ele măsurând nu mai puţin de 4379 de metri.

04

12

13

Monumentala lucrare de artă, ce rămâne şi în prezent cea mai lungă construcţie de acest tip din România, a fost realizată de antrepriza germană „Julius Berger Tiefbau Aktien Gesselschaft – Berlin”, excavarea sa demarând de la Nord către Sud, în ziua de 15 Iulie 1924.

După aproape un an, în ziua de 5 Iulie 1925, o altă echipă de tunelişti a început să lucreze în sens contrar, dinspre actuala staţie de cale ferată Întorsura Buzăului, cele două galerii întâlnindu-se în ziua de 1 Octombrie 1926, la o distanţă de 3363 de metri de portalul nordic al tunelului şi 1013 metri de la cel sudic.

Finalizată la 30 Septembrie 1928, deschisă circulaţiei în ziua de 25 Iunie 1931 şi inaugurată abia trei ani mai târziu, la 24 Iunie 1934, monumentala lucrare de arhitectură feroviară a fost proiectată astfel încât să nu stânjenească o eventuală dezvoltare ulterioară a atât de necesearei legături transcarpatice, gabaritul său permiţând instalarea unei linii ferate electrificate cu două fire de circulaţie, ce însă nu avea să fie construită niciodată.

Astăzi doar câteva trenuri de pasageri ale companiei private ce în anul 2005 a preluat în concesiune calea ferată Hărman – Întorsura Buzăului mai străbat zilnic bătrânul tunel, iar şuierul tainic al vântului ce uneori se strecoară prin portalurile mai spune uneori tot mai puţinilor iubitori ai „drumului de fier” veniţi să admire monumentala lucrare de arhitectură povestea unui vizionar proiect de traversare a munţilor ce nu a fost însă finalizat niciodată.

Facebook Comments