O îmbrățișare platonică poate reduce anxietatea și stimula empatia și bunăstarea.
”Sânii sunt ca niște cești de ceai, nu-i așa? Ai fi nebun să nu atingi unul.” Dar ai plăti 65 de lire sterline pentru o oră de răsfăț, în pat, cu un străin/ă?
Faptul că niciun eufemism nu poate fi folosit, face ca ideea să fie mai neașteptată. Căutând răspunsuri, m-am alăturat terapiei prin îmbrățișare, o practică alternativă. Scrie Graeme Robertson de la The Guradian.
Se începe cu o conversație într-o cameră întunecată și liniștită, alături de Rebekka Mikkola, fondatoare la Nordic Cuddle.
Există un fel special de răsfăț nordic? Unul care are loc aproape de sex? Nu. Doar că Mikkola vine din Finlanda, o națiune pe care o descrie ea însăși ca nu foarte obișnuită cu îmbrățișările. Îmi ține mâna în timp ce vorbim. Să încercăm o îmbrățișare stând în picioare, respirând la unison. Îmi mângâie spatele. După un timp, trecem la pat. Să încercăm o poziție, capul pe pieptul meu, apoi eu pe al tău.
Există o atingere completă a corpului, un picior care se lipește, un masaj cu degetele. Este profund familiar, dar, de asemenea, ciudat și confuz pentru a face acest lucru cu cineva pe care abia am întâlnit acum 20 de minute…
Atingerea este simțul nostru cel mai puternic, deoarece înregistrează actele fizice în contact cu corpul nostru și, de obicei, dă frâu liber altor simțuri.
Mikkola crede, totuși, că riscăm să stigmatizăm atingerea platonică, care s-a dovedit a reduce anxietatea și a crește încrederea, empatia și bunăstarea.
Prin contact se declanșează eliberarea hormonului oxitocina și întărește serotonina, precum și reduce tensiunea arterială și are loc consolidarea sistemului imunitar, mi-a spus jucându-se cu părul meu. E incredibil de relaxant. În timp ce ne întindem unul în brațele celuilalt, ea vorbește despre cercetări academice.
Problema este că eu sunt cel care se încadrează în ceea ce ea numește „coma de îmbrățișare”- o stare de lentoare și unde funcția creierului devine scăzută. Relaxat ca un copil, dar nu la fel de …elocvent. Am încercat unele întrebări relevante și cuvintele ies confuze.
Fiecare sesiune începe cu o consultare, explică Mikkola, în care se vorbește despre trecutul și relația clientului cu îmbrățișările.
În 1.000 de ore de practică, ea nu a experimentat nimic nepotrivit. Consensul este subliniat mereu în tot ceea ce se face sau se are de gând să se facă și întreabă dacă este bine. Mikkola recunoaște cu ușurință că atingerea este emoțională. Aproximativ 40% din timp, oamenii plâng în brațele sale.
Mă gândesc la prietena mea Kate, cu mândrie dar și o stare disperată. Mă întreb ce ar fi să se ghemuiască în brațele cuiva, așa că… îi scriu pentru a afla. „Este pentru persoanele cu probleme de atașament. Mă gândeam la tine” – îi explic. ”Oh, my God”, răspunde ea și, astfel… este sfârșitul conversației.
Atingerea este fundamentală pentru revigorarea noastră biologică. Este un mod adecvat să faci acest lucru? Sau inevitabil tragic? Clienții nordic cuddle provin în principal din cei care lucrează în IT sau medii academice. Este ușor de intuit, dar mă gândesc, de asemenea, la persoanele în vârstă, persoanele îndoliate sau cele bolnave.
Cei care sunt mai puțin accesibili au nevoie cel mai mult. Adevărul este că oamenii au plătit întotdeauna pentru intimitate, dar nu toată lumea vrea să viziteze lucrătorii sexuali sau maseuri.
Ce e în neregulă cu o îmbrățișare la prețuri nu foarte mari? Nu sunt sigur, să fiu sincer. Dar pare ciudat și cu putere de relaxare. Și adorabil. Și ciudat că nu există răspunsuri simple. Tot ce putem conveni este că Nordic Cuddles este o realitate.
Separarea din îmbrățișare, încheierea ședinței, este un adio dulce. După sesiune, care a avut loc într-un Airbnb, Mikkola a optat pentru o strângere de mână nordică.
Bunăstare sau iad? Îmbrățișează. Sau lasă-te îmbrățișat, în funcție de perspectivă (Adaptare theguardian)
