TERORISM: de ce nu au intervenit serviciile de securitate la timp pentru a opri valul de atentate?

Profesorul Lorenzo Vidino din cadrul Universității George Washington – despre atacurile teroriste.

Profesorul Lorenzo Vidino din cadrul Universității George Washington a analizat 76 de cazuri ai celor care comit atentate teroriste și a descoperit că mai bine de jumătate din autorii atacurilor teroriste care au îndoliat SUA și Europa sunt obiectul Fișei S, potrivit BBC.

În Franța, frații Kouachi, care au ucis 12 persoane în redacția revistei Charlie Hebdo, erau monitorizați de autorități. De asemenea, oamenii legii îi aveau sub supraveghere și pe trei dintre atacatorii de la Bataclan, iar în Marea Britanie, responsabilii pentru atentatele de la Westminster și Podul Londrei, erau cunoscuți de polițiști.
Același scenariu se repetă și în alte state europene, precum și în SUA.

Întrebarea care îi frământă pe toți este: de ce nu au intervenit serviciile de securitate la timp pentru a opri valul de atentate?
Acțiunile serviciilor occidentale de informații și ale agențiilor de aplicare a legii sunt limitate de mai mulți factori. Acest lucru explică de ce persoanele care sunt cunoscute autorităților drept „radicalizate” sunt libere să rămână parte a societății și, uneori, continuă să comită atacuri.

Motivele exacte variază de la o țară la alta, însă doi factori-cheie împiedică autoritățile să intervină în astfel de cazuri.
În primul rând, protecția juridică în democrațiile occidentale împiedică autoritățile să aresteze indivizi pe baza religiei lor. În aceste state există dreptul de liberă exprimare, indiferent de cît de diferite sau “radicale” sunt opiniile enunțate față de majoritate.
Spre deosebire de regimurile autoritare, exprimarea punctelor de vedere diferite nu este o infracțiune.

Cu toate acestea, în anumite circumstanțe – cazuri care sunt adesea dificil de dovedit – cei care exprimă opinii radicale pot fi vinovați de incitare la ură sau recrutare în rândurile jihadiștilor.
În Marea Britanie, de exemplu, predicatorul Anjem Choudary a fost condamnat la închisoare pentru că a cerut sprijin pentru grupul ISIS.
În schimb, ce pot face autoritățile atunci când identifică o persoană radicalizată este să o monitorizeze.
Chiar dacă primesc decizii judecătorești deseori necesare pentru supraveghere, oamenii legii și ofițerii de informații se confruntă cu o a doua problemă: resursele limitate.

De exemplu, autoritățile franceze se confruntă în prezent, cu peste 20.000 de persoane înscrise în Fișa S, categoria utilizată pentru a desemna indivizii radicalizați. Pe această listă era înscris și Cherif Chekatt, autorul celui mai recent atentat terrorist din Europa.
Monitorizarea tuturor acestor persoane reprezintă o provocare, în sine. Pentru 24 de ore de supraveghere a unui suspect sunt necesari, în mod normal, aproximativ 25 de funcționari în orice zi.

În Marea Britanie, MI5 declară că sunt în desfășurare „peste 500 de operațiuni de urmărire a 3.000 de persoane care sunt implicate în activități extremiste”. Aproximativ 20.000 de persoane au făcut parte din anchetele prioritare începând cu 2009, dar nu mai sunt considerate a fi o amenințare.
Datorită numerelor uriașe ale cazurilor cu care se confruntă, autoritățile împart suspecții în grade, conform unei evaluări și alocă resursele în consecință.
În cele mai multe cazuri, evaluarea se dovedește a fi este corectă. Însă atunci când evaluarea eșuează, rezultatul poate fi un atac.

O altă provocare o reprezintă armele cu care sunt comise atacurile. Nu mai este vorba arme de asalt, ci se folosesc mașini-capcană sau cuțite. Astfel de incidente nu necesită o planificare extensivă care a caracterizat majoritatea atacurilor teroriste din anii precedenți și, prin urmare, este mai dificil de observat ca rezultat.

Țările au încercat să găsească soluții și pentru aceste cazuri.
Italia, de exemplu, efectuează deportări administrative ale unor radicalizați cunoscuți care nu posedă cetățenia italiană: aproximativ 350 de persoane în ultimii trei ani.

Marea Britanie utilizează măsuri de prevenire și investigație a terorismului și decizii judecătorești pentru a limita mișcările și comunicarea între suspecții cunoscuți.
Procurorii din alte țări au recurs la arestarea unor indivizi radicalizați pentru crime care nu au legătură cu terorismul, cum ar fi evaziunea fiscală și încălcarea legilor privind armele.
Aceste acțiuni diminuează problema, dar, în cele din urmă, nu o rezolvă. Deși este posibil ca sistemele juridice internaționale să poată fi adaptate pentru a urmări potențialii teroriști, există unele limite pe care democrația nu le va depăși.

Facebook Comments