Munţii Ciucaş constituie una din cele mai interesante şi complexe regiuni montane din Carpaţii de Curbură.
Deşi nu au înălţimi mari, care să permită evidenţierea unui etaj alpin, peisajele sale îmbină calmul şi netezimea culmilor, caracteristice munţilor scunzi, cu spectaculosul şi ineditul întâlnite pe cele mai sălbatice creste carpatice.
Specificul Munţilor Ciucaş este dat de formaţiunile care mai de care mai speciale: Goliat, Porumbelul, Babele la sfat, „Turnul lui Goliat” sau Mâna Dracului sunt doar câteva dintre cele mai deosebite, a căror denumire exprimă exact felul în care arată.
Privite de la distanţă, creasta Zăganu-Gropşoarele, grupul de vârfuri Ciucaş-Tigăile Mari-Tigăile Mici sau creasta din vestul culmilor Ciucaş şi Colţii Nitrii dau impresia unor metereze de cetate.
Pe măsura apropierii de ele, se conturează tot mai precis imaginea unor ansambluri de turnuri, stânci, ciuperci de piatră, uriaşe în dimensiuni, înconjurate la poale de ghirlande de grohotişuri. Ele alcătuiesc un relief ruiniform la a cărui apariţie îngheţul şi dezgheţul, apa de ploaie, dizolvarea şi vântul au avut un rol deosebit.
Examinarea lor atentă permite observarea unor goluri emisterice rezultate din desprinderea din ciment a unor blocuri, prezenţa unor poliţe pe fâşiile din ciment mai omogen şi mai compact, a crăpăturilor ce pregătesc viitoare prăbuşiri de blocuri .
Toate acestea conferă stâncilor şi vârfurilor înfăţişări din cele mai variate: „ciuperci”, „turnuri”, „sfincşi” etc. Ele sunt numai rezultatul unei îndelungate ciopliri şi şlefuiri a stâncilor, pereţilor şi vârfurilor realizate de către cel mai mare sculptor – natura.
Relieful ruiniform de acest tip, deşi apare şi în alte masive carpatice, alcătuite din alte roci, rămâne, prin spectaculos şi complexitate, caracteristic munţilor formaţi din conglomerate.
Iată unul din motivele care determină tot mai mulţi turişti să străbată potecile Ciucaşului. Deşi în aceşti munţi există numeroase puncte de atracţie şi interes ştiinţific, câteva reprezintă locurile cele mai căutate de turişti.
Tigăile Mari este cel mai reprezentativ ansamblu de turnuri din Munţii Carpaţi. Uimeşte atât prin înălţime, unele dintre stâncile uriaşe având chiar şi 80-100 de metri, dar şi prin lăţime, deoarece complexul de turnuri inegale pare ca un gard întins peste mai mult de un kilometru de creastă.
Rezervaţia naturală declarată arie protejată în anul 2000 se află la limita judeţului Prahova cu judeţul Braşov, în Munţii Ciucaş, în partea nordică a staţiunii turistice Cheia şi se întinde pe o suprafaţă de 3 hectare.
Pietrele gigantice au răsărit de nicăieri, de parcă lava unui vulcan a erupt spre cer, dar a încremenit fără a se revărsa, formând aceste turnuri.
Turnurile s-au format în evoluţia periglaciară a vârfului Tigăile Mari şi au suferit modificări pe parcursul timpului. Unul dintre turnuri a fost divizat atât de adânc încât aminteşte de trunchiurile de copac gemene, care pornesc din aceeaşi rădăcină, dar tulpinile sunt separate.
Ciucaşul este primitor şi pitoresc, acoperit cu păduri frumoase şi dese de foioase şi brad, cu păşuni înalte, pline de jnepeni şi smârdar.
Până nu demult, era destul de frecventă în zona Tigăilor Mari floarea de colţ , însă datorită culesului abuziv, numărul exemplarelor s-a împuţinat, astăzi ea putând fi zărită în timpul verii doar pe poliţele mai înalte, acolo unde mâinile turistului sau ciobanului nu ajung.
Principalele locuri de cazare şi puncte de acces în Masivul Ciucaş sunt reprezentate de Staţiunea Cheia, Cabana Muntele Roşu şi Cabana Ciucaş la care se poate ajunge prin Pasul Bratocea dinspre Braşov.
