timp și voință și pentru nevoile semenilor

3

Se zice că Facebook leagă prieteniile dar că mai mult le dezleagă și că românii, oriunde ar fi ei, sunt dezbinați. Am avut satisfacția să constat contrariul.Vreme bună în urmă, m-am împrietenit pe Facebook cu Ioana Pertea, o românca venită în Italia din Brașov cu aproximativ 14 ani în urmă, stabilindu-se în Manta, provincia de Cuneo, cu familia (soțul și doi copii). A fost o simpatie nedeclarată între noi până în ziua în care Ioana m-a contactat și mi-a spus povestea a șase copii din România, abandonați de tată, și cu mama bolnavă de cancer în stadiu de metastază avansată. Atunci mi-a spus că în zona unde locuiește ea există și o parohie înființată la 1 septembrie 2013 (Sfântul Mare Mucenic Procopie din Saluzzo) unde un preot român face slujbe la fiecare sfârșit de săptămână și în toate zilele de sărbătoare, și că acolo are un grup mare de prieteni, tot români. Așa am aflat că acest grup de români frumoși cu suflet mare, făceau colectă de haine, încălțăminte, jucării și alimente pentru cei șase copii. Nu era primul caz pentru care făceau acest gest și nu avea să fie nici ultimul. Făceau asta pentru că le plăcea să o facă,
pentru că se gândeau la oamenii cu mari probleme din România și pentru că nu puteau rămâne indiferenți în fața cazului unor copii în care unul din părinți, ca un laș în fața greutăților, a fugit iar celălalt este grav bolnav. Coletele s-au umplut cu repeziciune, donațiile veneau repede iar Ioana și preotul parohiei puneau separat, în cutii, alimentele separat de celelalte lucruri. În mai puțin de o săptămână coletele erau pregătite pentru a fi trimise în România. Am întrebat-o pe Ioana ”de ce faci asta?” și mi-a răspuns tot cu o întrebare ”de ce să nu o fac?” Un fel de ”centru” de colectare a grupului este ea, individualizează cazurile celor cu probleme mari, în special copii, apoi organizează colecta, își contactează prietenii, se mobilizează, și astfel aduc o rază de soare pe chipurile unor oameni care suferă. De ceva vreme Ioana a creat o pagină pe Facebook care se numește ,,Oameni și Fapte,, unde face cunoscute cazurile celor care au nevoie urgentă de ajutor. Cazurile sunt întotdeauna verificate anticipat, se controlează veridicitatea lor apoi sunt expuse vizitatorilor paginii. ”Nu obosești să faci asta mereu?” am întrebat-o. ”Nu!…Când știi că aduci un surâs pe chipul unui copil orice urmă de oboseală dispare”, mi-a răspuns Ioana. În acea zi am mulțumit Facebook-ului că mi-a dăruit o prietenă care știe să gândească așa, ca o mamă, nu doar pentru cei doi copii ai ei, ci și pentru alți copii pe care nu i-a văzut niciodată în viața ei. Facebook-ul nu mi-a dăruit-o ca prietenă doar pe Ioana Pertea, ci mi-a mai dăruit una la fel de bună și cu suflet cât să încapă în trei persoane, Olivia Tudor. I-am notat numele într-un grup pentru că făcea un apel către românii care o cunosc și cu care ea mai colaborase, și le cerea să se mobilizeze pentru că, într-un spital murise o românca iar corpul trebuia trimis acasă familiei iar transportul însemna bani mulți iar familia decedatei nu îi avea. Olivia este din Iași și locuiește cu familia la Florența din 98, lucrează în sistemul medical de sănătate din orașul în care locuiește iar asta i-a dat posibilitatea să intre în contact cu mulți români cu probleme. Nu a rămas niciodată indiferentă la necazurile conaționalilor săi și a găsit întotdeauna resurse să îi poată ajuta. Românii cu probleme de sănătate care ajung în spitalele din Florența, găsesc în ea un sprijin, un cadru medical, un prieten, un om. Aparent pare ușor să faci un anunț în care să iți rogi prietenii să te ajute să strângi o sumă de bani și să poți trimite acasă unei familii îndurerate corpul fără viață a celui drag lor dar nu este ușor să poți strânge o sumă destul de mare, să te ocupi de toate documentele necesare, apoi de transportul sicriului. Olivia este întotdeauna omul potrivit la locul potrivit, are răbdare, are voință iar voluntariatul, face parte din fiecare zi a vieții ei la Florența. Și ea, ca Ioana Pertea, reușește în timp record, cu ajutorul prietenilor ei, să facă multe colecte de tot ceea ce poate fi necesar copiilor care provin din familii cu mari probleme financiare și să le trimită în România. Concluzia mea a fost aceasta: cu oameni ca Ioana și Olivia zvonurile cum că românii sunt dezbinați sunt false. Ori de cate ori mă gândesc la ele și la tot ceea ce fac, mă gândesc și că mult mai mulți românii sunt oameni buni, cu suflet mare și că au întotdeauna timp și voință și pentru nevoile semenilor lor.

Doina Mustățea

Facebook Comments