Un copil a însemnat astăzi pentru mine Italia, viitorul Italiei, promisiunea unei națiuni care va răzbate orice vicisitudine…

…Un copil a însemnat astăzi pentru mine Italia, viitorul Italiei, promisiunea unei națiuni care va răzbate orice vicisitudine…

Pentru prima dată în ultimii ani când ies din casă fără telefonul mobil, l-am uitat acasă.

Am ieșit doar să duc gunoiul, am ocolit două clădiri anume, să-mi dezmorțesc picioare și să nu uite cum se pășește…

De ce am început povestirea cu telefonul uitat acasă? Fiindcă altfel aș fi avut cum să filmez o scenă duioasă.

Un băiețel, nu mai mult de șapte ani, fugărea un drapel italian căzut de la vreun balcon.

Cu epidemia asta, mai toată lumea și-a expus câte un steag, pentru solidaritate.

Vântul puternic de astăzi părea că 1 Aprilie s-a rătăcit undeva în miez de februarie… frig și mohorâre, ici-colo câte o rază de soare răzbate debilă…

Băiețelul, singur, cine știe cum lăsat pe afară, de regulă sunt ținuți închiși în case, a prins până la urmă drapelul…

A privit spre balcoane să vadă dacă este observat, văzând că nu, l-a vârât în sân. Cine l-a învățat asta sau ce l-a mânat, nici nu contează…

Nu știa că un martor tot a rămas, eu, de dincolo de gardul viu dinspre stradă.

…Un copil a însemnat astăzi pentru mine Italia, viitorul Italiei, promisiunea unei națiuni care va răzbate orice vicisitudine…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.