«Urechile» electronice care ascultă și depistează testele nucleare derulate în secret

Acum 21 de ani, mai exact în 1996, era semnat primul tratat de interzicere completă a testelor nucleare pe Pământ (CTBT). Acesta obliga națiunile lumii să nu mai efectueze niciun tip de test nuclear, fie că vorbim de unul în scopuri civile sau militare. Astăzi, 183 de țări membre a ONU au semnat acest pact. Însă mulți se îndoiesc că toate țările respectă acest tratat. La urma urmei, ce împiedică o țară să semneze tratatul și apoi să efectueze în secret teste nucleare subterane?

Răspunsul ar fi această rețea globală de senzori care se află sub controlul Organizației Națiunilor Unite. Rețeaua de supraveghere globală este cunoscută sub denumirea de Sistemul internațional de monitorizare și cuprinde 337 de instalații răspândite în întreaga lume. Acestea sunt unele dintre cele mai sensibile instrumente de pe planetă. De-a lungul anilor, au înregistrat nu numai teste nucleare, ci și cutremure, lansări de rachete, avioane supersonice care rup bariera sonoră, cântece de balene, meteoriți care intră și explodează în atmosfera terestră.
Negocierile pentru dezarmarea nucleară au început încă din 1963, odată cu semnarea Tratatului de interzicere parțială a testelor (PTBT), care a interzis toate testele nucleare din atmosferă și apă, asta din cauza preocupărilor legate de efectele radioactive, dar a lăsat în afară pe cele efectuate în subteran. Nici Statele Unite, nici Uniunea Sovietică nu au dorit să adopte o interdicție totală de teamă că fiecare națiune va găsi modalități de a eluda orice interdicție și se va înarma nuclear în secret.
După sfârșitul Războiului Rece, comunitatea internațională s-a reunit și a început să negocieze o interdicție globală privind testele nucleare. Succesul negocierii depindea de dezvoltarea unui sistem care ar putea monitoriza pământul, apa și aerul.
Astăzi, Sistemul Internațional de Monitorizare este realizat în proporție de 85%. Are 337 stații, inclusiv 50 stații primare și 120 stații auxiliare de monitorizare seismică pentru detectarea undelor seismice generate de testele nucleare subterane. De asemenea, 11 stații hidroacustice sunt gata să detecteze undele acustice din oceane iar 60 de stații de infrasunete pot detecta undele de frecvență foarte scăzute din atmosferă. La acestea se mai adaugă 80 de stații de radionuclizi pentru detectarea particulelor radioactive eliberate de explozii atmosferice și 16 laboratoare de radionuclizi pentru analiza probelor din stațiile cu radionuclizi.
Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici