Vineri 21 Aprilie – Izvorul Tămăduirii, praznic închinat Maicii Domnului

În fiecare an, în prima vineri după Paşti, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii. Este un praznic închinat Maicii Domnului, menit arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tămăduirii aminteşte de o serie de minuni săvârşite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului.

Potrivit tradiţiei, Leon cel Mare, cu puţin timp înainte de a ajunge împărat, se plimbă printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. Întâlneşte un bătrân orb care îi cere -i dea apă şi -l ducă în cetate. Leon va caută în apropiere un izvor, dar nu va găsi.

La un moment dat, a auzit-o pe Maică Domnului spunându-i: „Nu este nevoie te osteneşti, căci apă este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi luând cu mâinile apă tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi„. Leon va face ascultare şi astfel, va găsi un izvor din care îi va da orbului bea. Îi va spală faţă cu această apă, iar orbul va începe vadă.

După ce a ajuns împărat, Leon a construit lângă acel izvor o biserica. Mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apă din acest izvor. semn de mulţumire a construit o biserica şi mai mare. Această biserica a fost distrusă de turci în anul 1453.

De-a lungul timpului, apă acestui izvor a vindecat multe boli şi a tămăduit diferite răni şi suferinţe.

Credincioşii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetăţi a Constantinopolului), se pot închină în biserica Izvorului Tămăduirii. Actuală construcţie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se află un paraclis din secolul al V-lea unde există până astăzi izvorul cu apă tămăduitoare din trecut.

De Izvorul Tămăduirii, se sfinţesc apele

Creştinii ortodocşi vin în această zi la biserica pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Aghiasmă Mică.

În vorbirea populară, aghiasmei i se mai spune şi aiasmă. Cuvântul aiasmă vine de la iazmă. În DEX, cuvântul iazmă, iezme, cu sensul de „arătare urâtă şi rea, nălucă, vedenie”, este indicat şi în DLR cu etimologie necunoscută.

Se cere o explicaţie în legătură cu sensul cuvântului iasmăiazmă, de „arătare urâtă şi rea, nălucă, vedenie”, contrar sensului originar de „apă sfinţită„. Explicaţia este următoarea.

După ce preotul a sfinţit apă, îi stropeşte pe credincioşi în timp ce se cânta troparul: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvîntează moştenirea Ta, biruinţă binecredinciosilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tău„. Astfel, s-a reţinut în popor scopul urmărit prin aiasmă este de a alungăarătarea urâtă şi rea„, adică duhul cel rău.

Izvoare tămăduitoare la noi în ţară

Mănăstirea Ghighiu este cunoscută nu doar prin icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adusă aici în anul 1958, ci şi prin izvorul ei tămăduitor.

La Mănăstirea Dervent, pe locul unde Sfântul Apostol Andrei a făcut o minune, există un alt izvor cu apă vindecătoare.

Un alt loc în care putem găsi izvor cu apă vindecătoare este Mănăstirea Horăicioara. Pelerini din toată ţară vin la cele trei mănăstiri primească apă de la aceste izvoare minunate.

Izvorul TămăduiriiTradiţii şi credinţe populare

În această zi, în unele zone ale ţării, tinerii adolescenţi fac legământul juvenil. Acest legământ se făcea, cu sau fără martori, în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale prin care făceau jurământul respectiv: pronunţarea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului şi al altor obiecte cu valoare simbolică, de obicei o oală sau o strachină din lut, însoţite întotdeauna de o lumânare aprinsă, îmbrăţişarea frăţească, ospătarea cu alimente rituale şi dansul.

Profesorul Ion Ghinoiu menţionează în unele zone etnografice, ceremonia se repetă anual, la aceeaşi dată, până la intrarea în joc a fetelor insuratite şi băieţilor infartatiti. Persoanele legate, veri, varute, surate, fraţi de cruce etc., se întâlneau anual sau, după căsătorie, la Rusalii. După încheierea solemnă a legământului, copii şi apoi oameni maturi îşi spuneau până la moarte surata, vere, fârtate, verişoara şi se comportau unul faţă de altul adevăraţi fraţi şi surori: se sfătuiau în cele mai intime şi grele probleme ivite în viaţă, îşi împărtăşeau tainele, nu se căsătoreau cu sora sau cu fratele suratei sau fărtatului, se ajutau şi se apărau reciproc până la sacrificiul suprem.

O rugăciune Domnului pentru truditorul acestor rânduri, de la care am preluat, Adrian Cocosila, crestinortodox.ro

_________________________________________

Orice sugestie sau comentariu ne-ar ajuta să îmbunătățim ziarul. Iar dacă poți considera articolul interesant și demn să îl afle și alții, te rugăm să îl distribui, ai aici mai jos butoanele anume. Mulțumim.

Facebook Comments