Ziua Internațională a Poeziei, 21 Martie 2017

14

Poezia nu este doar vorbitul sau scrisul în versuri. Poezia este un surâs, un gând metaforic, o mirare, un suspin, o lacrimă desculță, un gest.  Poezia este pretutindeni în aer, în ape, pe pământ, ghețuri sau nisipuri. Poezia stă în toate formele de viață și astfel, marele poet nu este om, ci însuși Dumnezeu. Poezia este cea mai de sus formă de exprimare și poate îmbrăca orice limbaj, sunet, culoare, formă. Ea aparține cui o iubește.

Ziua Internațională a Poeziei este pe data de 21 martie și este declarată de UNESCO, începând din anul 1999, drept o recunoaștere a faptului că oamenii de litere și de cultură, poeții și scriitorii din întreaga lume și-au adus o contribuție remarcabilă la îmbogățirea culturii și spiritualității universale. De asemenea, “Ziua internațională a poeziei” urmărește să susțină creația poetică, stabilirea unui dialog între poezie și alte genuri ale creației, editarea și promovarea poeziei ca artă deschisă oamenilor.

Primele manifestări dedicate “Zilei internaționale a poeziei”, în România sunt legate de Fundația Culturală „Orient Latin” si de Asociația Culturală ADSUM care organizează, separat, din anul 2005 respectiv 2008, spectacole pentru marcarea acestui moment. Spectacolele Asociației Culturale ADSUM încep la Palatul Suțu, iar anii următori (până în 2012 inclusiv) manifestările capătă amploare fiind găzduite de Biblioteca Națională a României si Palatul Național al Copiilor După anul 2009 ideea de a organiza manifestări dedicate “Zilei internaționale a poeziei” este preluată de tot mai multe asociații culturale, ligi și alte societăți ale scriitorilor din România. (ne învață wikipedia)

Poezia (din grecescul „ποίησις”, poiesis, care are sensul de „facere” sau „creare”) este o formă de artă în care limba este utilizată pentru calităţile sale estetice şi evocative, pentru a completă sau a înlocui semnificaţia să aparenţă. Poezia poate fi scrisă independent, în formă unor poeme discrete, sau poate apărea în conjuncţie cu alte arte, în opere dramatice în versuri, imnuri sau texte ale unor cântece.

Discuţiile pe tema poeziei au o istorie lungă. Aristotel este unul dintre primii filosofi care au încercat să definească poezia în tratatul Poetică, care pune accent pe utilizarea discursului în retorică, drama, cântec şi comedie. Încercările de mai târziu de a defini poezia au pus accentul pe trăsături cum ar fi repetiţia sau rimă şi au accentuat estetică prin care poezia se distinge de proză. Începând de la mijlocul secolului XX, poezia a fost uneori definită într-un sens larg, că un act creativ fundamental care utilizează limba. (tot wikipedia cetire)

Dar să vedem și cum este definită ”oficial” poezia:

POEZÍE (‹ fr., lat.; {s} gr. poiesis „creație”) s. f. 1. Modalitate artistică, exprimând prin multitudinea de sensuri și valori sugestive ale cuvântului, prin limbajul concentrat, metaforic, o cunoaștere specifică, afectivă, a esențelor lumii reale; arta de a scrie versuri; creație literară în versuri. P. a cunoscut de-a lungul epocilor o evoluție complexă, integrându-se tuturor genurilor (epic, dramatic), dar păstrându-și întotdeauna esența lirică, dezvoltând numeroase specii sub raport formal glosă, sonet, rondel ș.a.) sau tematic (p. didactică, filozofică, socială ș.a.) și folosind diferențiat mijloacele prozodice și stilistice (vers clasic, vers alb). ♦ Operă în versuri, în general de mică întindere. 2. Ansamblul operei poetice aparținând unui poet, unei epoci, unui popor. 3. Caracter, aspect poetic (al unui peisaj, al unei situații, al unui colț de natură etc.); farmec, frumusețe încântătoare. (iată, aceasta găsim lesne pe DEX)

Dacă am fi curioși să aflăm care sunt câțiva dintre poeții lumii… lista o putem răsfoi aici: Wikipedia

Vă propun o poezie, ca semn de mare prețuire pentru un om deosbit, Valeriu Cușner, care a scris așa:

ÎMPUŞCAŢI-I PE POEŢI !

Acei încurcă-lume ce au croit prin veacuri
o altă harta-a lumii cu visurile lor,
Don Quijotisti notorii, mari vânzători de fleacuri
scălămbăind cuvinte cu multe înţelesuri,
scuipaţi de nătărăii ce i-au dispreţuit,
flămânzi de-nțelepciune, de faimă şi iubire
scărpinători de muze, bogaţi în sărăcie,
huliţi de răii lumii, aplaudaţi de regi,
slăviţi prin lupanare, geloşi pe nemurire,
trăind după un cod de ne-nţelese legi,
deştepţi nevoie mare, iluştri nătăfleţi,
să-i împuşcăm pe rând, să terminăm cu cei
ce s-au crezut, sau nu, că ar fi fost poeţi !

Născocitori de snoave şi de cuvinte rare
ce au tradus tăcerea în şoapte de vioara,
urcând pe scara vieţii c-o traistă-n vârf de băț,
palavragii de şatră, celebri pierde-vară,
dispuşi să-şi rişte viaţă pe-un dram de libertate,
cântând durerea lumii şi-a ei nefericire
şi înfruntând de-a pururi oriunde nedreptatea,
loviţi de stăruinţa minciunii uneltite,
corăbieri pe-oceanele schimbărilor eterne
sacrificându-şi viaţa pe lucruri de nimic,
savanţi sau arlechini, ţărani plini de iluzii,
profesori şi studenţi, beţivi petrecăreţi,
copii, sfioase fete, băbuţe narcisiste,
să-i împuşcăm pe toţi ce se mai cred poeţi!

Eroi de cafenele, iluzionişti macabri,
naivi de cursă lungă, târându-se pe coate,
scafandri în lighean, căutători de-adâncuri,
cinstiţi pân-la prostie, creduli că după moarte
vor fi cinstiţi în veacuri de posteritate;
trăind fără de vârstă, nemuritori bătrâni,
sau tineri iezi fugind cu ranița în spate
pe necuprinsul lumii de-a pururi galopând,
purtând cu greu în suflet dureri împrumutate,
dispreţuind onoruri, celebri ipocriţi,
erotici prin născare, amanţi de operetă
iubind mereu pe alţii, deşi n-au fost iubiţi,
zei albi de ciocolată curtaţi la bal mascat,
trăind în sărăcie, de-a pururi răzvrătiţi,
metaforişti pârdalnici, în rime arhitecţi,
frumoşi din turtă dulce cu pletele în vânt,
să-i împuşcăm pe cei ce par a fi poeţi!

Îi împuşcăm degeaba! Din nou vor răsări;
ciuperci viu colorate după o scurtă ploaie.
Cum ziua dă în noapte iar noaptea dă în zi,
vor umple iar pustiul, vor înflori pe câmpuri,
vor colora abisul cu visurile lor.
Nu poţi goni beţivii din cârciuma din drum;
mereu se vor întoarce, chiar osândiţi la moarte.
Nu poţi mereu distruge spitale de nebuni
chiar dacă vom ucide pădurile din noi,
chiar dacă vom goni toţi fluturii din flori
şi vom seca izvoarele ce curg mereu spre mare!
Nu poţi opri căderea eternelor ninsori,
nici măcinarea scoicii în fire de nisip
şi nici speranţa care trăieşte-n fiecare!

Seismograf firav al devenirii noastre,
poeţii-s condamnaţi la un sublim blestem;
să lumineze noaptea tăcerilor din noi.
Sunt sarea din bucate, sunt îngeri vidanjori
ce sufletul ni-l spală de-acel fetid gunoi
depus de viaţa aspră în noi de-atâtea ori !

                Românii din Roma care iubesc literatura celebrează poezia mondială și, special anul acesta, opera lui Petrarca…

Cu prilejul Zilei Mondiale a poeziei, Asociația Cenaclului Literar de la Roma, în colaborare cu Asociația Ecomuseum Casilino, prezidat de Claudio Gnessi, precum și cu participarea la eveniment a Doamnei Dr. Stefania Ficacci, organizează  Duminică 26 martie, între orele 13:00 – 17:00, la Casa de Cultură Villa de Sanctis, situat în Via Casilina nr. 665 Roma, sub patronajul municipalității Romei, Municipiul 5 și al Ambasadei României în Italia, evenimentul  „Ziua mondială a poeziei”  – dedicat operei lui Petrarca și influențelor sale în cultura italiană și cea română”
Pe parcursul evenimentul vor avea loc  conferințe și prezentări, recitări și muzică, precum și un mic bufet oferit de Cenaclul de la Roma. (Moderator Valeriu DG Barbu)
Intrarea este liberă.

Facebook Comments