Zombie of Book … și are doar 13 ani

zombiebook
Ioana Teodora Lipciuc

Ioana Teodora Lipciuc are doar 13 ani. Încă de la această vârstă se impune în arta cuvântului prin coerenţă, naturaleţe, imaginaţie, spontaneitate, dar mai ales prin talentul nativ de a da substanţă textului, fie prin acţiune, personaje, conflict – în proză – fie prin sensibilitate, folosind mijloace artistice originale – în poezie – formule lirice care ne pun în faţa unui povesti tinere young storyautor matur, în ciuda vârstei fragede.

Am avut bucuria să citesc lecturile celor 24 de autori tineri incluşi în ,,Antologia fără titlu”, îngrijită de actriţa Magda Băcescu, promotor de tinere talente şi coordonatorul Trupei de teatru ,,Joc”. Acolo am remarcat-o pe Ioana Teodora. La început am fost extrem de sceptică, bănuind că în spatele acelor texte se afla o mămică sau o bunică. Timpul avea să mă contrazică. Iată că la un an de la apariţia antologiei, Ioana Teodora va publica primul său volum de proză scurtă, bilingv (român-englez) care va devoala o lume aflată la graniţa dintre copilărie şi adolescenţă, lumea Teodorei.

Înainte de a vă bucura de lecturile din carte, vă propun, stând de vorbă cu tânăra autoare, să o cunoaştem împreună.

zombiebook
Ioana Teodora Lipciuc

CM: Aşadar, cine eşti tu, tânără domnişoară?

ITL: Sunt o fată, acolo, care scrie de plăcere, citește de plăcere, cântă de plăcere…

CM: Povesteşte-ne un moment haios din viaţa ta!

ITL: Am fost odată în autobuz, așa, aşteptam pe scaun. Citeam Soljenițîn, cred că Bulevardul Canceroșilor, da… și un tip bătrân de lângă mine, m-a întrebat ce citesc. I-am arătat coperta cărții, urmând ca el să caște gura de mirare. Apoi m-a întrebat: ,,Mă scuzați, domnișoară, dar nu credeți că este o carte cam complicată pentru dumneata?”. I-am răspuns că nu. El m-a întrebat apoi, uitându-se pieziș la mine: ,,Dar domnișoară, cam … câți ani aveți?”. Într-o doară i-am răspuns: Șaișpe…,,Hm! Nu păreți!” (și iar îmi aruncă privirea aia piezișă). E o boală, i-am spus, încercând să par cât de serioasă și ofensată puteam. Imediat a și început cu scuzele și alte alea. Se apropia staţia unde trebuia să cobor și, asigurându-l că totul era OK, am coborât, încercând să-mi stăpânesc zâmbetul…

CM: Eşti o ETCeteristă de invidiat, etceteristă, aşa îmi place mie să-i numesc pe cei care au mai multe talente. Am citit proza şi poezia ta, te-am ascultat interpretând la chitară şi voce o melodie compusă de tine în limba engleză, te-am văzut recitând şi jucând într-un spectacol de teatru de revistă etc. etc. Care dintre aceste pasiuni îţi este cea mai  aproape de suflet?

ITL: N-aș putea să vă zic… pe scenă, la lansări de carte, cu chitara-n mână… mă simt cel mai bine, mă simt în apele mele, știți?

CM: Ştiu că citeşti foarte mult. Spune-mi câteva titluri de cărţi care te-au impresionat!

ITL: Ăăă, Stăpânul inelelor de JRR Tolkien, Jane Eyre de Charlotte Bronte, Bulevardul Canceroșilor de Soljenițîn, Fall of the Blade de Sue Reid, hmm… (fredonează puțin) Les Miserables… Război și Pace, deși nu l-am terminat încă… și David Copperfield mi-a plăcut, da, de Dickens.

CM: De unde vine interesul tău pentru lectură? Este important pentru tineri, mai ales pentru tinerii scriitori, să citească?

ITL:Este important? DA. Categoric, da! Newton a zis că secretul succesului lui a fost că ,,stătea pe umerii unor uriași”. Pentru autori e la fel. Ne mai inspirăm din uriașii precedenți ai literaturii, așa… interesul meu pentru lectură provine din… nu știu, de când eram mică frații mei m-au poreclit Book Zombie, adică eram zombie după cărți… (zâmbește!) haioși erau…

CM: Este ştiut faptul că tinerii din zilele noastre evită lectura, fiind acaparaţi de calculator. Cei asemenea ţie, sunt consideraţi de aceştia ca fiind ,,ciudaţi”, motiv pentru care sunt marginalizaţi. Cum faci faţă situaţiei? Ai prieteni, colegi care să aibă aceleaşi pasiuni ca tine?

ITL: Am două prietene, Nadia și Leia Guillen, însă ele locuiesc la Oțelu Roșu și suntem norocoase dacă ne vedem de trei ori pe an… în rest, da, sunt considerată stranie de colegii mei, de fapt țin minte – anu’ trecut am fost într-o tabară la mare. Îmi adusesem câteva cărți cu mine. La un moment dat, un băiat mi-a smuls cartea din mână, râzând. ,,Auoleo, dă-o-ncolo de carte, ești în vacanță, nu la teme!”. I-am dat o palmă peste mână și mi-am luat cartea înapoi… (râzi iar!).

CM: Din câte ştiu ai mai publicat poezie şi proză în reviste şi antologii. Vorbeşte-ne puţin despre asta!

ITL: Da, în Antologia Fără Titlu, îngrijită de Magda Băcescu, în antologia dvs. – Tineri Ca Niște Spaime și în Revista Vocativ.

CM: Ce simţi atunci când scrii?

ITL: Este cea mai adâncă plăcere. În afară de pizza. Deci, cred că pizza și scrisul, combinate, ar fi raiul.

CM: La evenimentul organizat de Cercul literar Carte-Diem, în anul 2016, cu ocazia celei de-a doua lansări a ,,Antologiei fără titlu”, am stat puţin de vorbă cu tine în faţa publicului şi am aflat despre proiectul pe care îl ai în lucru şi anume – primul volum al romanului scris în limba engleză. Menţionez faptul că am văzut caietul tău albastru şi am fost impresionată de curajul de a începe un roman. Un roman nu este nici o poezie, şi nici o lectură scurtă în proză. Este complicat să construieşti acţiunea, personajele, dialogul, conflictul. Sunt curioasă care este tema romanului. Povesteşte-ne succint despre el!

ITL: E despre fata asta, Elynn, e prințesă și trăiește într-un castel cu tatăl ei, regele. Tatăl ei domnește peste o țară vastă și complet împădurită. Într-o zi, apare o zânuță care le aduce vestea că un vrăjitor malefic creează niște… nici ea nu știe ce, dar cu siguranță că are să fie o problemuță (chichotește!). Până la urmă o trimit pe ea să rezolve problema, dar știți, nu prea îmi mai place ideea poveștii, acum lucrez la alt roman, tot în engleză. Cu cel vechi am găsit prea multe probleme, l-am început mai demult… plus că nu prea are un ‘ceva’ specific lui, știți? Nu, nu.

CM: Ai o personalitate puternică, de apreciat, dar uneori este umbrită de orgolii şi de francheţea necizelată a comunicării cu alte persoane pe care le îndepărtezi astfel. Crezi că poţi schimba ceva în atitudinea ta?

ITL: Da… sunt orgolioasă , sunt de acord cu dvs. și asta ar trebui să se schimbe. Despre franchețea despre care vorbiți, chiar dumneavoastră mi-ați spus să fiu eu, să nu mă ascund după o mască… iată rezultatul!

CM: Ar trebui să meditezi asupra acestui lucru. Francheţea brută, necontrolată, fără puţină diplomaţie (mască), este una ieftină care irită şi de multe ori strică relaţii frumoase. Dar să trecem mai departe. Ce-i place Teodorei să facă şi ce detestă la oamenii din jur?

ITL: Îmi place să citesc ore-n șir, să vorbesc cu prietenii mei despre nimicuri și despre sensul vieții, să mă-ncui într-o cameră și să scriu, să scriu, să scriu. A, da, și să mă uit la filme, în pijamale, cu frații și fetele…hi, hi!

Detest să fiu tratată de oamenii din jur ca un copil mic. Nu suport să fiu patronizată, subestimată, judecată.

CM: În încheiere, te rog să le transmiţi ceva copiilor de vârsta ta şi cititorilor acestui volum.

ITL: Copiilor de vârsta mea: Bună ziua! Doctorul Teodora, aici. Cu mari regrete vă anunț că suferiți de o boală fatală: telefonoză. Singura cură este să vă găsiți ceva cu adevărat important de făcut… și celor care sunteți ca mine, cărora nu le pasă dacă au la ei telefonul sau nu, bravo! Doar să vă pese de ce trebuie, anume să vă cultivați și să credeți în Dumnezeu.

Cititorilor volumului: Vă mulțumesc! Vă mulțumesc! Vă mulțumesc!

CM: Dacă ai fi în locul meu, ce întrebare i-ai pune Teodorei?

ITL: Aș întreba, ”Lipciuc! Cât este cos de un triunghi de 45 de grade?”. E atât de haios când face, ”Ăăăăm…ăăm…!” și se uită în jos.

CM: M-ai făcut să zâmbesc. La cât eşti de serioasă, n-am crezut că ai atât de mult umor. Îmi place Lipciuca glumeaţă! Îţi mulţumesc, copilă! Succes în viaţă şi felicitări pentru primul tău volum!  Bine ai venit în lumea scriicioşilor!

lansare bucuresti editura minela

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici