Situaţia din Moldova devine …albastră!

Web Hosting

Toată telenovela celor două guverne şi celor doi preşedinţi moldoveni se apropie de scadenţă. Adică trebuie cineva să plătească. Vor plăti oamenii, ca de obicei.

În primul rând, primăriile din Moldova nu mai au bani decât pentru o lună şi vorbesc doar de salariul primarului, pentru ceilalţi angajaţi, nu e nicio problemă pentru că sunt angajaţi care au de luat bani cu multe luni în urmă.

În unele comune, contabilii rămân în funcţie de mila primarului, să nu-l lase singur pe întuneric în clădirea primăriei, pentru că mulţi primari nu numai că nu au cunoştinţe de administraţie publică sau bazele contabilităţii, dar …mulţi habar nu au să scrie nici în română, nici în rusă.

Nu ştiu să completeze un ordin de plată. Nu ştiu să facă o factură. Pentru orice nimic cheamă contabilul de acasă. Cei mai căutaţi angajaţi din primării sunt şoferii de utilitare care cară gunoiul.

Moldoveanul suportă multe, dar dacă nu-i ridici gunoiul de pe uliţă, începe răscoala. Sunt primari care plătesc înainte salariul şoferilor, numai să vină la muncă, dar nici aşa nu vin, pentru că salariile sunt considerate mizerabile.

Telenovela Dodon, a prostiei fără margini continuă. Sunt noi dezvăluiri la televizor. Prostia halucinantă a lui Igor Dodon  care s-a lăsat filmat de televiziunile lui Plahotniuc a înconjurat planeta.

Ruşii nici nu mai vor să audă de Dodon, la ambasada Rusiei din Moldova nu va mai călca prea curând. Filmul este analizat pe toate părţile, descusut cu atenţie pentru că el conţine informaţii extrem de preţioase pentru un iubitor de informaţii, nu mai vorbesc de experţi, specialişti, operatori sau lucrători de rând.

Vizionând telenovela dezvăluirilor federalizării Moldovei, a celui mai mare trădător român de neam şi ţară de pe planetă dar şi a celui mai idiot preşedinte cu putinţă, un dobitoc fără margini care se fotografiază în culorile federaţiei ruse pe Facebook şi vrea să schimbe steagul Moldovei cu un steag bicolar asemănător cu ţările din fosta Uniune Sovietică, am încercat să fac împreună cu un ziarist din Moldova un calcul, un fel de repartizare pe centre de cost,  a mitei de 600 – 700.000 $ luată de Igor Dodon de la ruşi, chipurile pentru partidul său, PSRM.

În oraşele cu  o medie de 20000 de locuitori, sediile PSRM sunt de obicei într-o cârciumă de cartier. Pe un asemenea sediu, bugetul care se poate aplica cu tot cu salariul unei secretare, pe lângă electricitate, apă şi taxe locale, este în jur de 4000 lei moldoveneşti, dar nu mai mult de 5000 lei, adică maxim 250 $.

În Moldova există 50 de asemenea sedii şi sediul din Chisinău care arată mai de Doamne ajută. E posibil ca tot partidul lui Dodon să coste cam 20.000 $ lunar. Mie mi se pare chiar prea mult, dar în sfârşit,  de la 20.000 $ la 600- 700.000 $ este o distanţă de la Pământ la Lună.

Acest negustor al democraţiilor est-europene i-a păcălit şi pe ruşi, i-a umilit şi pe moldoveni degeaba. Şi-a chinuit poporul de pomană. Sper să apuc ziua când o să ajungă Dodon după gratii. Va fi cu adevărat Revelionul Unirii!

Revenind la situaţia purpurie din Moldova, vreau să vă spun că imaginea de ansamblu căpătă acceleraţia bulgărului de zăpadă. E foarte complicată pentru că e vorba în primul rând de bani.

Toate investiţiile fraierilor din administraţia băncilor româneşti care au aruncat cu banii în combinaţiile ciudate din Moldova sunt deja  fumuri de ţigară. Sunt bănci cu cote de peste 20% de pe piaţa românească care au investit cu ochii închişi în Moldova, atraşi promisiuni şi limbajul de bumbac al politicienilor moldoveni şi au pierdut tot.

Aceste bănci vor fi lovite greu. Nu vreau să dau  nume, să nu stârnesc panică, dar la sfârşitul  anului fiscal, aceste pierderi se vor vedea în nişte rapoarte fiscale, nici nu ştiu cum să le spun, în Anglia există un SPL şi un SPF, primul este un raport de profit sau pierdere, iar cel de-al doilea este un statement of financial position, care explică dacă mai ai ceva avere, active,  bani în bănci, inventar sau stocuri, dacă mai ai ceva de primit de la terţi, preplăţi, echipamente, clădiri sau accrual, nici nu mai ştiu să-l traduc, cheltuieli anticipate.

Şi în Moldova şi în România indiferent cum arată contabilitatea acum, bilanţul trebuie să respecte nişte principii, pentru că informaţia contabilă trebuie să fie verificabilă şi completată cu acurateţe.

Numai că, în Moldova, informaţiile contabile nu sunt verificabile. E ca şi cum ai verifica în conturi o societate fantomă. Este ceva de neimaginat. După 1989 în 17 ani, au dat faliment 17 bănci. În fiecare an a dat faliment o bancă. Multe dintre aceste bănci au fost nişte structuri financiare, nici nu ştiu cum să le spun, nişte companii create special pentru a fi falimentate.

Practic, Moldova trăieşte într-o criză mondială continuă şi acum iar, în acest moment, toţi banii sunt la Plahotniuc.

În momentul în care bugetarii care susţin guvernul Maia Sandu luna viitoare îşi vor cere banii, se vor izbi de un zid. Acest zid se numeşte …Vlad Plahotniuc.

Dar nu cred că se va ajunge până luna viitoare. E vorba de zile. Aş vrea să dau doar câteva detalii care susţin teoria bulgărului de zăpadă, de fapt iminenţa unui război civil. În primul rând Plahotniuc a adus în jurul guvernului mii de oameni din provincie, care şi-au adus cu ei şi corturile spre exasperarea locuitorilor din Chişinău care trebuie să suporte infecţia unei mulţimi fără minimum de igienă la dispoziţie.

Cercul acesta de oameni adună multă tensiune. Un colonel de poliţie care a trecut de partea guvernului Maia Sandu şi Igor Dodon a fost călcat acasă de mascaţi.

Sediile de poliţie, de guvern, toate instituţiile practic, sunt apărate de mascaţii lui Plahotniuc care sunt mulţumiţi în post pentru că ştiu că îşi vor lua banii. Pe de altă parte, colaboratorii lui Plahotniuc dispar în fiecare zi cu avioane private via Instanbul cu grămăzi de cash.

Balanţa este foarte fragilă pe fondul unei tensiuni în creştere. Analiza informaţiilor care ajung în România şi  Uniunea Europeană durează şi este contradictorie.

Astfel se explică şi poziţia fragilă a diplomaţiei româneşti, mă rog, ce ne-a mai rămas din vechea diplomaţie, astfel se explică şi poziţia preşedintelui Klaus Johannis care vrea măsuri concrete din partea U.E., măsuri concrete pentru că situaţia este chiar albastră spre purpurie.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.