Acasă Blog

UK – Ratele dobânzilor: se termină era banilor ieftini?

Banca Angliei ar fi trebuit să-și majoreze ușor dobânda pe 4 noiembrie, dar a decis să rămână la minimul istoric de 0,1%.

Cu toate acestea, banca a precizat că va fi necesară o creștere în curând, iar creșterile recente ale ratei ipotecare indică că, precis, creditorii sunt deja de acord. Însă, de ce decizia de a se aștepta?

Banca Angliei este foarte conștientă de inconvenientul pe care ratele mai mari le cauzează debitorilor și, în special, celui mai mare debitor al țării: guvernul Regatului Unit.

La nivelul actual al datoriei naționale, în jur de 2 trilioane de lire sterline. Fiecare creștere a ratei cu un punct procentual, crește dobânda plătită de guvern pentru obligațiunile sale cu 20 de miliarde de lire sterline pe an pe termen lung.

Ratele mai mari au, de asemenea, un efect de amortizare asupra prețurilor proprietăților și a activelor financiare, cum ar fi acțiunile.

De fapt, acesta este unul dintre modurile în care se crede că politica monetară funcționează:

…dacă oamenii se simt mai puțin bogați, cheltuiesc mai puțin și acest lucru ușurează presiunea asupra inflației.

Pe de altă parte, ceea ce este rău pentru debitori este bun pentru economisitori.

Pe măsură ce ratele cresc, depozitele bancare vor fi mai bine răsplătite, iar finanțele fondurilor de pensii asediate ar trebui să înceapă să pară mai sănătoase.

Dar indiferent de cine câștigă și cine pierde din cauza ratelor mai mari ale dobânzilor, inflația este în creștere.

Banca nu vrea să-și piardă credibilitatea lăsând-o să crească prea mult înainte de a înăspri politica monetară.

Dilema inflației

După ce a crescut în ultimele 12 luni, inflația din Marea Britanie este în prezent de 3,1%, iar banca estimează că ar putea atinge chiar și un incomod de 5% până la începutul anului viitor, mult mai mare decât ținta sa de 2%.

Cu toate acestea, banca consideră că această creștere a inflației se va dovedi temporară, argumentând că va scădea pe măsură ce excesul de cerere de active post-COVID se va diminua și blocajele din ofertă vor fi rezolvate.

În acest context, este posibil ca prețurile la energie să rămână mai ridicate, determinate parțial de inițiativele climatice, iar dacă angajatorii continuă să se lupte să ocupe posturile vacante, chiar și salariile mai mari vor tinde să crească prețurile.

Concluzia este că nimeni nu știe cu adevărat încotro se îndreaptă inflația, așa că banca se confruntă cu dilema obișnuită:

… crește ratele acum pentru a preveni inflația viitoare sau le menține la un nivel scăzut pentru a evita periclitarea redresării economice în speranța că inflația se va diminua de la sine? El nu poate avea ambele sensuri.

Aceeași dilemă a reluat și în alte țări. Situația din Statele Unite este și ea îngrijorătoare, inflația fiind deja de 5,4% față de o țintă de 2%.

Cu toate acestea, Rezerva Federală continuă să insiste că inflația ridicată actuală este temporară, justificând astfel menținerea ratei dobânzii oficiale (rata fondurilor Fed) aproape de zero.

Cu toate acestea, Fed nu este complet inactiv, s-a anunțat că va începe programul de „tapering” de relaxare cantitativă (QE), în care creează 120 de miliarde de dolari (89 de miliarde de lire sterline) pe lună pentru a cumpăra obligațiuni guvernamentale americane și alte active financiare pentru a sprijini economia.

Începând cu jumătatea lunii noiembrie, va reduce această valoare cu 15 miliarde de dolari în fiecare lună.

Aceasta este cel puțin o recunoaștere de către Fed că politica sa monetară prea stimulatoare va trebui să se încheie mai devreme sau mai târziu.

În Marea Britanie, Banca Angliei a strâns datorii guvernamentale de 800 de miliarde de lire sterline ca urmare a achizițiilor de active QE, menite să stimuleze cererea mai ales după izbucnirea epidemiei de COVID.

La un moment dat, banca va trebui să înceapă să stingă această datorie.

Alegerile sale cu privire la când și cum să facă acest lucru prezintă banca probabil cu o dilemă și mai mare decât rata bancii, deoarece dizolvarea QE va crește randamentul obligațiunilor, crescând astfel direct costurile dobânzilor pentru guvern și toți ceilalți debitori pentru o lungă perioadă de timp.

Într-adevăr, randamentele au început deja să crească după mulți ani de scădere.

Acesta este un semn că investitorii cred că politica monetară trebuie să devină mai restrictivă pentru a reduce inflația (prin creșterea ratelor de politică și inversarea QE) – ceea ce explică și de ce ratele ipotecare au crescut deja.

Toate acestea confirmă că era lungă a finanțării din ce în ce mai ieftine s-a încheiat în sfârșit.

Viitorul va fi mai dificil din cauza ratelor mai mari ale dobânzilor, sau a inflației mai mari sau ambele.

Ce este metaversul? – experții ne explică

Metaversul este o rețea de medii virtuale mereu active în care mulți oameni pot interacționa între ei și obiecte digitale în timp ce operează reprezentări virtuale – sau avatare – ale lor.

Gândiți-vă la o combinație de realitate virtuală captivantă, RPG online multiplayer și web. Potrivit theconversation.com

Metaversul este un concept științifico-fantastic pe care mulți oameni din industria tehnologiei îl privesc ca succesor al internetului de astăzi.

Este doar o viziune în acest moment, dar companiile tehnologice precum Facebook își propun să facă din acesta mediul pentru multe activități online, inclusiv munca, joaca, studiul și cumpărăturile.

Facebook este atât de convins de concept încât se redenumește Meta pentru a-și evidenția dorința de a domina metaversul.

Metaverse este un portmanteau de meta, care înseamnă transcendent și către univers, sau dincolo de…

Romancierul de science-fiction Neal Stephenson a inventat termenul în romanul său din 1992, „Snow Crash”, pentru a descrie lumea virtuală în care protagonistul, Hiro socializează, cumpără și învinge inamicii din lumea reală prin avatarul său.

Conceptul a fost popularizat ca „spațiu cibernetic” în romanul revoluționar al lui William Gibson din 1984 „Neuromancer”.

Există trei aspecte cheie ale metaversului: prezența, interoperabilitatea și standardizarea.

Prezența este sentimentul de a fi efectiv într-un spațiu virtual, alături de altele virtuale.

Decenii de cercetare au arătat că acest sentiment de întruchipare îmbunătățește calitatea interacțiunilor online.

Acest sentiment de prezență este obținut prin tehnologii de realitate virtuală, cum ar fi display-urile montate pe cap.

Interoperabilitatea înseamnă posibilitatea de a călători fără probleme între spații virtuale cu aceleași resurse virtuale, cum ar fi avatare și obiecte digitale.

ReadyPlayerMe permite oamenilor să creeze un avatar pe care îl pot folosi în sute de lumi virtuale diferite, inclusiv întâlniri Zoom prin aplicații precum Animaze.

Între timp, tehnologiile blockchain, cum ar fi criptomonedele și token nefungibile, facilitează transferul de active digitale peste granițele virtuale.

Standardizarea este ceea ce permite interoperabilitatea platformelor și serviciilor în metavers.

Ca și în cazul tuturor tehnologiilor mass-media, de la tipărire la mesaje text, standardele tehnologice comune sunt esențiale pentru adoptarea pe scară largă.

Organizațiile internaționale, cum ar fi Open Metaverse Interoperability Group, stabilesc aceste standarde.

De ce este important metaversul

Dacă metaversul devine succesorul internetului, cine îl construiește și cum este extrem de important pentru viitorul economiei și al societății în ansamblu.

Facebook își propune să joace un rol principal în modelarea metaversului, parțial prin investiții masive în realitatea virtuală.

CEO-ul Facebook, Mark Zuckerberg, a explicat într-un interviu opinia sa că metaversul îmbrățișează platforme non-imersive…

…cum ar fi rețelele sociale de astăzi și tehnologiile media 3D captivante, cum ar fi realitatea virtuală, și că va fi atât pentru muncă, cât și pentru joacă.

Metaversul ar putea să semene într-o zi cu Oaza fictivă a lui Ernest Cline din „Player One”

…dar până atunci este posibil să activați jocuri precum Fortnite și Roblox, platforme virtuale de social media precum VRChat și AltspaceVR și medii de lucru virtuale a experienței imersive și conectate a metaversului.

Pe măsură ce aceste spații izolate converg și devin din ce în ce mai interoperabile, urmăriți apariția unui metavers cu adevărat unic.

G-20 aprobă impozitul minim global pe profit la summit-ul de la Roma

Sâmbătă, 30 octombrie, liderii celor mai mari economii ale lumii au aprobat un impozit minim global pe profit…

Piatra de temelie a noilor reguli fiscale internaționale menite să estompeze linia paradisurilor fiscale dintre profiturile în creștere ale unor corporații multinaționale.

Mișcarea summitului Grupului celor 20 de la Roma a fost salutată de secretarul american al Trezoreriei, Janet L. Yellen, drept un avantaj pentru afacerile și muncitorii americani.

Miniștrii de finanțe ai G-20 în iulie conveniseră deja asupra unui impozit minim de 15%. Aprobarea oficială era așteptată la summitul de sâmbătă de la Roma al puterilor economice mondiale.

Yellen a prezis într-o declarație că acordul privind noile reguli fiscale internaționale, cu o taxă globală minimă, „va pune capăt cursei dăunătoare spre partea de jos a impozitării corporative”.

Acordul își propune să descurajeze multinaționalele să ascundă profituri în țările în care plătesc impozite puține sau deloc.

În zilele noastre, multinaționalele pot câștiga profituri mari din lucruri precum mărci și proprietate intelectuală. Aceste companii pot apoi atribui veniturile unei sucursale dintr-o țară de paradis fiscal.

Și nu doar atât!

La G20, pe lângă discursuri sforăitoare despre climatică și inegalitățile cursei vaccinării în lume, s-a insistat pe mesaje preocupante. Ne îndreptăm spre neocomunism global?

De ce întrebarea asta? Iată mesajele premierului italian Mario Draghi:

”…un nou model economic care trebuie să promoveze o redresare mai echitabilă
multilateralismul este singurul răspuns posibil la problemele de astăzi…”

”…multe dintre țările noastre au lansat planuri de redresare pentru a stimula creșterea, a reduce inegalitățile și a promova sustenabilitatea…”

Sub masca echității sociale și a multilateralismului se ascund idei mai vechi care conduc spre instaurarea comunismului la nivel planetar. Astfel de discursuri ne amintesc de Ceaușescu!

În altă ordine de idei, economia lumii se află în permanent război.

Mare satisfacție pentru acordul la care au ajuns Uniunea Europeană și Statele Unite „cu privire la tarifele la oțel și aluminiu”.

China și Rusia propun 2060 în loc de 2030 limita până când lumea să facă într-adevăr ceva concret pentru protejarea climei, deoarece tocmai aceste măsuri, astăzi, produc grave consecince economice…

Dincolo de cuvintele frumoase ori încurajatoare, de la summit-ul acesta de la Roma, viitorul nu ne rezervă mai mult optimism.

Privind acest G20, unde deciziile vor avantaja în primul rând pe cei puternici, ne tulbură înțelesul de ce au ales ROMA pentru întâlnire.

Au cheltuit sume uriașe pentru pregătire și desfășurare și mai ales pentru protecție, baricadând orașul, motivând că ”au ei semnale că vor fi atentate”. Păi dacă au semnale, de ce nu au ales un loc în pustiu?

Posibilii atentatori ar ataca taman capitalele aglomerate și cu valoare de patrimoniu mondial. Deci, ceva se contrazice!

Că veni vorba de bani, cât costă și mai ales pe cine, astfel de întâlniri, chipurile, folositoare umanității?

Cine scapă de COVID, este așteptat de… Marea Criză!

G20 și Halloween au ceva în comun, ocultul… dovlecii lumii aprinși pe străzile Romei, dezvrăjirea va avea loc în buzunarele noastre!

Sfinții Dimitrie, vechi și nou, prăznuiți le 26 și 27 octombrie – credințe și obiceuri

Marele Mucenic Dumitru este venerat ca fiind unul dintre cei mai mari sfinți militari, atât în Biserica Ortodoxă, cât și în Biserica Catolică de rit bizantin și cea de rit roman.

În bisericile ortodoxe și catolice de rit bizantin, precum și în cea de rit roman, se sărbătorește la data de 26 octombrie.

Creștinii ortodocși care urmează calendarul iulian îl sărbătoresc pe Sfântul Dumitru la 8 noiembrie.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir sau Sfântul Dumitru, Izvorâtorul de mir (în greacă: Άγιος Δημήτριος της Θεσσαλονίκης, adică Sfântul Dumitru de la Tesalonic/Salonic)

A fost un martir creștin, sfânt militar din veacul al III-lea care a trăit în vremea împăraților Maximian și Dioclețian în cetatea Tesalonic. A fost martirizat pe la anul 306. Potrivit Wikipedia.

În ciuda vârstei lui tinere, a fost numit general al armatelor Tesaliei și proconsul al Greciei de către Maximian Galerius, Cezarul Greciei și al Macedoniei.

Însă credinţa sa creştină avea să stârnească mânia împăratului Maximian.

Martiriul Sfântului Dimitrie avea să înceapă în momentul în care împăratul a trecut prin Tesalonic şi, în semn de omagiu şi supunere, toate căpeteniile i s-au închinat şi i-au adus jertfă la templu, însă Dimitrie a refuzat acest lucru, ceea ce i-a adus întemniţarea.

Dimitrie însă nu avea să renunţe la credinţă, în ciuda tuturor ameninţărilor.

Se spune că, pentru a-i înfricoşa până şi pe cei mai curajoşi dintre creştini, împăratul a organizat un spectacol sângeros în mijlocul Tesalonicului, punându-i pe creştinii pe care îi prinsese să se lupte cu un soldat fioros pe nume Lie, un om de statura lui Goliat din Biblie, astfel că mulţi creştini au fost omorâţi de crudul soldat.

Scrierile arată că unul dintre creştini, pe nume Nestor, a mers la temniţa unde era închis Dimitrie, cerându-i să se roage pentru el, căci se va lupta cu fiorosul Lie.

I-a cerut binecuvântarea celui ce pătimea pentru Hristos, pentru că recunoştea că este un om sfânt, un om al lui Dumnezeu.

Dimitrie i-a zis doar atât: „Şi pe Lie vei birui şi pe Hristos îl vei mărturisi!”. Precum David odinioară, şi Nestor avea să-l biruiască pe Lie, spre uimirea tuturor.

Maximian s-a înfuriat când a auzit că Dimitrie este cel ce l-a îndemnat pe Nestor şi l-a încurajat prin binecuvântarea sa, astfel că tânărului Nestor i s-a tăiat capul, iar Dimitrie a fost omorât, soldaţii străpungându-i corpul cu suliţele.

Trupul fără viaţă al lui Dimitrie a fost luat şi îngropat cu multă cinste de către creştini, şi, cu trecerea vremii, din mormântul său au început să curgă picături de mir frumos mirositor, prin care s-au săvârşit multe minuni şi vindecări.

Tocmai de aceea Sfântul Mare Mucenic Dimitrie mai este cunoscut şi ca Izvorâtorul de Mir.

Trupul lui Dimitrie a stat mai mulţi ani într-o catacombă din Tesalonic, până la un moment în care dregătorul Leontie avea să construiască o biserică mare şi încăpătoare, în care moaştele Sfântului au fost aşezate cu multă cinstire.

Obiceiuri și alte istorii legate de aceaste sărbători

Din cele mai vechi timpuri, gospodinele obișnuiesc să nu lenevească de ziua Sfântului Dumitru și să pună murăturile la borcan, dar și varza la butoi.

Potrivit tradiției, acestea nu se vor înmuia și vor rămâne tocmai bune de mâncat.

În traditia populara româneasca este considerat patronul pastorilor, cel care desfrunzeste codrul si usuca toate plantele.

De aceea, se spune, ciobanii afla de ziua Sfântului Dumitru cum va fi iarna. Dar cu ocazia acestei zile au rămas în memoria colectivă și multe tradiții și obiceiuri din bătrâni.

Acestea sunt datini moștenite din strămoși, rămase de pe vremea dacilor în mitologia populară și transmise prin viu grai.

Sărbătoarea Sfântului Dumitru este una dintre cele mai importante zile ale creștinătății. El face parte dintre cei patru Sfinți Mari alaturi de Gheorghe, Andrei și Ion.

Aceștia sunt prezentați în tradiția populară drept vechi zei, personaje mitologice, flăcăi sau bătrâni care schimbă vremea și rosturile lumii. Sfântul Dumitru este Sânmedru în tradiția populară.

Cum au apărut zeii în mitologia populară românească și cum ia ”adoptat” Biserica?

Țăranii satului tradițional urmăresc stelele pe cer, natura și animalele, pentru a ști cât este ceasul, când vine ploaia, când se așterne prima zăpadă, cum va fi iarna, când trebuie să pună murături sau când trebuie să culeagă grâul.

Aceste datini au intrat în memoria colectivă de-a lungul timpului și au fost transmise prin tot felul de balade populare și legende.

Așa au apărut încet-încet eroii și zeii cărora le sunt dedicate aceste povesti.

Fiecare sărbătoare și eveniment principal din viață lor era marcat de un zeu, un protector. Așa apar Sangiorz, Sumedru, Sântilie și alții. Probabil, zei mai vechi, zei ai strămoșilor daci pe care lumea îi uitase.

Numele lor au fost pierdute, dar nu și atribuțiile lor. Unul se ocupa de Soare, altul de recolte, altul străjuia venirea iernii.

Iar aici mitologia românească este foarte interesantă și originală pentru că anul este împărțit în mod egal în două anotimpuri: vara și iarna. Vara este a lui Sangiorz, iar iarna a lui Sumedru.

Biserica creștină și creștinismul au suprapus proprii sfinți sau sfinți împrumutați de la alte popoare (Sfânta Parascheva este din Turcia, Sfântul Dumitru este din Grecia, Sfântul Dimitrie cel Nou este din Bulgaria etc) peste aceste vechi zeități și personaje mitologice.

Tocmai de aceea creștinismul a prins atât de bine în satele romanești, pentru că există o înțelegere și un simbolism mult mai profund.

Avem doi Dumitru, prăznuiți la o zi distanță

CINE A FOST SFÂNTUL DIMITRIE CEL NOU?


Sfântul Dimitrie cel Nou, numit și Basarabov (numele vine de la satul în care s-a născut), a fost un pustnic care a trăit la sud de Dunăre în secolul XIII, conform surselor românesti, sau în secolul XVII, conform celor bulgărești.

El este sărbătorit la 27 octombrie de biserica ortodoxă. Sfântul Dimitrie cel Nou a fost un pastor care a trăit pe lângă cetatea Ruse din Bulgaria.

Se crede că el a devenit pustnic sau călugăr și, după moartea sa, moaștele au făcut minuni.

Singurele dovezi istorice apar în secolul XVIII, când Sfântul Paisie de la Hilandar (1722-1773), considerat de vecinii noștri bulgari părintele Renașterii Naționale Bulgare scrie despre el în Istoria slavo-bulgară.

Moaștele acestui sfânt au ajuns la București după ce rușii le-au furat de la bulgari.

Sfântul Dimitrie cel Nou a fost un pastor care s-a făcut călugăr. A fost declarat ocrotitorul orașului București.


Alte obiceiuri

Exista credința că, în ziua Sf. Dumitru, căldura intra în pământ și gerul începe să-și arate colții.

Sfântul Dumitru este considerat și patronul păstorilor, ziua lui fiind aceea în care, spune tradiția, ciobanii află cum va fi iarna.

Aceștia își așază cojocul în mijlocul oilor și așteaptă să vadă ce oaie se vă așeză pe el. Daca se va culca o oaie neagră, iarna vă fi bună, iar dacă se va culca o oaie albă, anotimpul rece va fi aspru.

Un alt mod de a afla cum va fi iarna este acela de a urmări mersul oilor în dimineața sărbătorii Sf. Dumitru.

Astfel, dacă dimineața se vă trezi mai întâi o oaie albă, care va pleca spre sud, iarna va fi grea. Dacă se va trezi o oaie neagră și vă pleca spre nord, iarna va fi ușoară.

Potrivit altor tradiții, dacă de Sfântul Dumitru este vreme aspră, iarna vă fi bună, iar de va fi vreme bună, toamna va fi lungă și frumoasă. Dacă Luna va fi plină și cerul acoperit de nori, iarna vă fi grea, cu zăpezi mari.

Ziua Sfântului Dumitru era, pe vremuri, și o zi a soroacelor.

Se terminau învoielile încheiate între stăpânii oilor și ciobani la Sân-Gheorghe, de unde și zicerea că „la Sân-George se încaieră câinii, iar la Sâmedru se sfădesc stăpânii”.

Tot de Sfântul Dumitru, se tocmeau servitorii pentru diverse treburi și se stricau stânele.

Țăranii tundeau coama cailor până la trei ani, că să aibă păr frumos. În anumite zone, țăranii îl cinstesc pe Sfântul Dimitrie ca fiind cel ce a dat oamenilor vinul folosit la Sfânta Împărtășanie.

În ajunul sărbătorii Sfântului Dumitru, în noaptea de 25 spre 26 octombrie, exista tradiția de a se aprinde focuri (focurile de Sâmedru), peste care săreau copii, pentru a fi sănătoși tot anul.

Focul are și menirea de a alunga fiarele și de a încălzi morții. După ce focul este stins, țăranii aruncau un cărbune în grădină, pentru ca aceasta să primească puterea de a rodi.

În Bucovina, persoanele care vor semăna usturoiul după Sanmedru vor avea parte anul viitor doar de pagubă.

În regiunea Olteniei, oamenii cred că doar dacă vei respecta toate tradițiile acestei sărbaători vei fi într-adevăr protejat de necazuri și primejdii.

Oamenii obisnuiau sa respecte aceste superstitții cu strictețe pentru a-și proteja animalele de lupi.

De Sfântul Dumitru nu trebuie folosit pieptenele. În caz contrar, vei atrage asupra ta necazuri si primejdii.

La Sâmedru, se zice din bătrâni, ca oamenii morți se fac moroi, vârcolaci, strigoi și, ieșind din pământ, îi bântuie pe cei vii.

Un alt obicei frumos al zilei de Sfântul Dumitru se întâlnește în Dobrogea. Mai multi tineri se strâng la o casă, de unde pornesc apoi prin sat cântând din fluiere și cavale.

Printre ei se află și un fecior îmbrăcat ca o cadână, iar astfel capătă bacșișuri. Obiceiul se mai numeste si “datina Saiegiilor”.

Numele Dumitru este cel mai des întâlnit printre bărbații din România, după cel de Gheorghe.

Băutorii în ”era Covid” ignoră riscurile pentru sănătate

Creșterea consumului de alcool în timpul pandemiei a creat un grup de oameni care nu se consideră alcoolici, dar au dificultăți în a se abține de la alcool pentru o perioadă de timp.

Acest grup, care încep să fie numiți băutori din zona gri, riscă să aibă probleme de sănătate legate de alcool.

Termenul relativ nou „a băut în zona gri” descrie persoanele care consumă mai mult decât o cantitate moderată de alcool, dar nu îndeplinesc criteriile de dependență.

Deși s-ar putea să nu bea în fiecare zi sau să bea o băutură dimineața devreme (obicei larg răspândit al unui alcoolic), este posibil să fie atras de alcool și să renunțe cu greu.

Mulți dintre acești oameni nu se văd ca având nevoie de ajutor. Orice creștere pe scară largă a nivelului de consum de alcool este importantă.

Deși majoritatea oamenilor sunt familiarizați cu riscul de dependență, există o serie de probleme grave de sănătate asociate cu consumul crescut de alcool de care nu sunt atât de conștienți.

Acestea includ boli de inimă și o serie de tipuri de cancer, inclusiv la intestine și la sâni.

Litri de alcool achiziționați în magazine din aprilie 2018 până la 1 martie 2021:

Deși consumul general de alcool a scăzut lejer în ultimii ani, apar dovezi că unele persoane și-au crescut consumul.

Cel mai mare segment al populației și-a crescut achizițiile cu 5,3 milioane de litri de alcool (+14,3%) din 2019 până în 2021.

În același timp, au crescut vătămările fizice cauzate de alcool, cu o creștere semnificativă a internărilor în spital și a deceselor legate de alcool.

Public Health England a colectat rezultatele a 18 sondaje privind consumul auto-raportat de alcool în timpul pandemiei.

Între 11% și 37% au declarat că au băut mai puțin, dar între 14% și 26% dintre oameni au raportat că au băut mai mult decât de obicei.

Acest lucru este deosebit de îngrijorător, deoarece știm că majoritatea oamenilor subestimează cât de mult beau cu până la 40% în aceste sondaje.

Pub-urile au fost închise în timpul pandemiei, așa că, firește, consumul de băuturi la domiciliu a crescut.

Este posibil ca acest lucru să fi încurajat consumul de alcool în cantități mari, deoarece oamenii tind să bea cantități mai mari de alcool atunci când beau acasă decât cu măsurile care sunt folosite în baruri.

Dovezile au arătat că cei care au experimentat stres în timpul pandemiei au crescut cantitatea de alcool dar și frecvența.

Un studiu internațional care a explorat consumul de alcool în perioadele de autoizolare a constatat că băutorii britanici au fost cei mai predispuși să crească semnificativ cantitatea de alcool.

Aceste sondaje au constatat o creștere vizibilă a consumului pentru unii odată ce pandemia a început.

Cei care au băut sub limitele săptămânale recomandate de guverne au continuat să rămână în aceste limite.

Cu toate acestea, cei care au băut deja peste 14 unități pe săptămână și-au crescut consumul.

Orientările actuale din Marea Britanie sugerează că nu trebuie consumate mai mult de 14 unități de alcool într-o săptămână.

Nivelurile de consum nesigur sunt considerate a fi peste 50 de unități pe săptămână pentru bărbați și 35 de unități pentru femei.

Dovezile arată că a existat o creștere cu 59% a celor care au raportat că au băut la aceste niveluri în comparație cu înainte de pandemie.

Industria alcoolului îmbrățișează percepția că majoritatea oamenilor beau în mod responsabil.

Acesta a fost unul dintre principalele argumente ale industriei pentru a rezista la mai multe reglementări.

Industria subliniază nevoia de responsabilitate personală mai degrabă decât responsabilitatea corporativă, chiar dacă nu reușește să definească ce este consumul de alcool responsabil.

Acest lucru modifică sarcina asupra individului de a schimba obiceiurile de consum, în loc să solicite industriei să facă schimbări în tehnicile de marketing sau de promovare.

Într-un moment, în care există o nevoie clară de a aborda creșterea consumului de alcool, finanțarea pentru tratament și sprijin de specialitate a scăzut.

Unele sectoare ale industriei alcoolului au fost încurajate să-și mărească cheltuielile de marketing, deoarece ar fi mai eficiente ca niciodată.

Cheltuielile de marketing, de milioane de dolari, pentru industria alcoolului sunt uriașe, în comparație cu bugetul pentru mesajele de sănătate publică, o adevărată luptă între David și Goliat.

S-a menționat puțin despre alcool sau despre relația noastră nesănătoasă cu acesta în timpul pandemiei.

De exemplu, serviciile fără licență au fost considerate servicii esențiale și au rămas deschise în timpul blocării. Potrivit theconversation.com.

Industria alcoolului s-a dovedit capabilă să influențeze politica guvernamentală în favoarea sa.

Pe măsură ce bugetele de îngrijire sunt reduse, marketingul în industrie crește și nu există nimic care să sugereze că va exista o reducere a cererii de îngrijiri spitalicești datorită alcoolului sau, din păcate, că legii legisti raportează și mai multe decese legate de droguri.

În România, mulți oameni consideră țuica sau pălinca, ori vinul fiert, leacuri pentru răceală, implicit și pentru Covid, ceea ce este eronat.

Secvențierea ADN a oaselor vikingilor va „rescrie istoria”: nu toate erau scandinave

Invadatori, pirați, războinici – cărțile de istorie ne-au învățat că vikingii au fost prădători brutali care au călătorit pe mare din Scandinavia pentru a jefui și a ataca prin Europa și nu doar atât.

Acum, secvențierea ADN-ului de ultimă generație a peste 400 de schelete vikinge din situri arheologice din Europa și Groenlanda va rescrie cărțile de istorie:

Scheletele de la celebrele locuri de înmormântare vikinge din Scoția erau de fapt oameni locali care și-ar fi putut asuma identități vikinge și au fost îngropați ca vikingi.

Mulți vikingi aveau de fapt părul castaniu, nu blond, moștenirea genetică din Marea Britanie a lăsat populația cu până la 6% ADN viking, iar identitatea vikingă nu s-a limitat la persoanele cu origini genetice scandinave.

Studiul arată că istoria genetică a Scandinaviei a fost influențată de gene străine din Asia și sudul Europei înainte de era vikingă.

Proiectul de cercetare de șase ani demontează imaginea modernă a vikingilor.

Co-primul autor, Dr. Daniel Lawson, de la Universitatea din Bristol, a spus: „Vikingii au imaginea de a fi tâlhari feroci și cu siguranță au fost. Cel mai surprinzător a fost cât de bine s-au asimilat alte popoare”.

„Scotienii și irlandezii s-au integrat suficient de bine în societatea vikingă pentru a permite persoanelor fără ascendență scandinavă să primească o înmormântare completă vikingă, în Norvegia și Marea Britanie.

Am studiat două schelete din Orkney din mormintele vikingilor cu săbii vikinge care împărtășesc descendența irlandeză și scoțiană de astăzi, care ar putea fi primele genomuri pictice studiate vreodată.

Munca Școlii de matematică a Universității din Bristol s-a specializat în separarea strămoșilor foarte asemănători.

„Oamenii din Scandinavia în timpul erei vikingilor erau relativ similari, dar am dezvoltat metode avansate de separare a strămoșilor lor.

Acest lucru a arătat că norvegienii au mers în cea mai mare parte în Irlanda și Islanda, în timp ce danezii au venit în Anglia ”, a spus dr. Lawson, profesor principal în știința datelor.

„Dar vikingii erau adesea diferiți, cu strămoși din toată Scandinavia și din Insulele Britanice găsiți în același grup de raid.

Vikingii sosiți în Marea Britanie și Irlanda au făcut parte dintr-o migrație mai amplă care s-a întins pe câteva secole”.

O lecție de istorie

Cuvântul Viking provine din cuvântul scandinav „vikingr” care înseamnă „pirat”.

Epoca Vikingilor se referă, în general, la perioada din 800 d.Hr., câțiva ani după primul raid înregistrat, până în 1050, cu câțiva ani înainte de cucerirea normandă a Angliei din 1066.

Vikingii au schimbat cursul politic și genetic al Europei și nu numai.

Se crede că Leif Eriksson a fost primul european care a ajuns în America de Nord, cu 500 de ani înaintea lui Cristofor Columb, iar Olaf Tryggvason este creditat că a dus creștinismul în Norvegia.

Multe expediții au implicat raid în mănăstiri și orașe de-a lungul așezărilor de coastă ale Europei, dar scopul comerțului cu mărfuri precum blănuri, colți și grăsime de focă a fost adesea cel mai pragmatic.

Autorul principal, profesorul Eske Willerslev, membru al St John’s College de la Universitatea din Cambridge și director al Centrului de geogenetică al Fundației Lundbeck de la Universitatea din Copenhaga, a declarat:

„Până acum nu știam genetic cum arată. Am găsit diferențe genetice între diferitele populații de vikingi din Scandinavia, ceea ce arată că grupurile de vikingi din regiune au fost mult mai izolate decât se credea anterior.

Cercetările noastre chiar dezmintă imaginea modernă a vikingilor cu păr blond, deoarece mulți aveau părul castaniu și au fost influențați de influența genetică din afara Scandinaviei.”

Testul ADN

Echipa de academicieni internaționali a secvențiat întregul genom al a 442 de bărbați, femei, copii și bebeluși, în mare parte de epocă vikingă, din dinții și oasele găsite în cimitirele vikinge.

Ei au analizat ADN-ul rămășițelor unei înmormântări într-o barcă din Estonia și au descoperit că patru frați vikingi au murit în aceeași zi.

Oamenii de știință au mai dezvăluit că scheletele masculine dintr-un loc de înmormântare viking din Orkney, Scoția, nu erau de fapt viking genetic, în ciuda faptului că erau îngropate cu săbii și alte relicve vikinge.

Nu a existat un cuvânt pentru Scandinavia în timpul erei vikingilor, care a venit mai târziu.

Dar studiul de cercetare arată că vikingii din Norvegia actuală au călătorit în Irlanda, Scoția, Islanda și Groenlanda.

Vikingii Danemarcei actuale au călătorit în Anglia. Și vikingii din ceea ce este acum Suedia s-au dus în țările baltice în „partidele lor de raid” formate exclusiv masculin.

ADN-ul rămășițelor vikinge a fost secvențiat din locuri din Groenlanda, Ucraina, Regatul Unit, Scandinavia, Polonia și Rusia.

Analiza echipei a mai constatat că popoarele pictice „au devenit” genetic vikingi fără a se amesteca genetic cu scandinavii.

Picții erau oameni vorbitori de celtă care au trăit în ceea ce este acum estul și nordul Scoției în timpul epocii târzii a fierului britanice și timpurii medievale timpurii.

Era vikingă a modificat harta politică, culturală și demografică a Europei în moduri care sunt încă evidente în toponime, nume de familie și genetică modernă.

Profesorul Søren Sindbæk, arheolog la Muzeul Moesgaard din Danemarca, care a colaborat la documentul revoluționar, a explicat:

„Diasporele scandinave au stabilit comerț și așezări care s-au extins de pe continentul american până în stepa asiatică.

Au exportat idei, tehnologii, limbaj, credințe și practici și au dezvoltat noi structuri socio-politice.

Important, rezultatele noastre arată că identitatea „vikingă” nu s-a limitat la persoanele cu origini genetice scandinave.”

Profesorul asistent Fernando Racimo, de asemenea autor principal cu sediul la Centrul de GeoGenetică al Universității din Copenhaga, a subliniat cât de valoros a fost setul de date pentru studiul trăsăturilor complexe și a selecției naturale în trecut.

El a explicat: „Este prima dată când putem arunca o privire detaliată asupra evoluției variantelor sub selecție naturală în ultimii 2.000 de ani de istorie europeană.

Genoamele vikingilor ne permit să dezvăluim modul în care a avut loc selecția înainte, în timpul și după mișcările vikingilor în Europa, influențând genele asociate cu trăsături importante precum imunitatea, pigmentarea și metabolismul.

De asemenea, putem începe să deducem aspectul fizic al vechilor vikingi și să-i comparăm cu scandinavii de astăzi.” Sursa: Universitatea din Bristol

Moștenirea genetică a Epocii Vikingilor supraviețuiește astăzi, cu 6% dintre oamenii din populația Regatului Unit estimat că au ADN viking în genele lor, comparativ cu 10% în Suedia.

Profesorul Willerslev a încheiat cercetarea, publicată în Nature, „Rezultatele schimbă percepția despre cine era de fapt un viking. Cărțile de istorie vor trebui actualizate”.

Salvarea de vieți în avangarda crizei climatice

friday for future

În fiecare an, viețile a milioane de oameni sunt distruse de dezastre, cauzate și agravate de criza climatică.

De la incendii la secetă, țările bogate și sărace se confruntă cu situații de urgență din ce în ce mai frecvente, dar cele mai vulnerabile din lume suportă greul.

Chiar dacă încălzirea globală este limitată la 1,5° C peste nivelurile preindustriale, așa cum este stipulat în Acordul de la Paris, un număr din ce în ce mai mare de oameni va rămâne fără îngrijire medicală, adăpost și hrană atunci când se vor produce dezastre.

În multe țări care găzduiesc lagăre de refugiați (din Bangladesh până în Sudanul de Sud), condițiile înguste și fierbinți din lagăre conduc la focare de boli transmisibile, cum ar fi tuberculoza și holera.

Aceste medii pot crea, de asemenea, un teren de reproducere pentru bolile transmise de țânțari, cum ar fi malaria și febra dengue, și pot agrava stările pielii.

Serviciile de sănătate inadecvate sunt copleșite și sănătatea mentală și fizică se deteriorează.

Pe termen lung, accesul limitat la îngrijirea sănătății și la alimentele hrănitoare pentru copii împiedică dezvoltarea acestora.

Acest lucru are repercusiuni economice importante: dacă copiii sunt incapabili să prospere, nu pot crește pentru a-și atinge întregul potențial în societate și pentru a-i ajuta pe alții la rândul lor.

Acesta este doar unul dintre impacturile urgenței climatice incomensurabile asupra sănătății.

Am întrebat lucrătorii din domeniul asistenței cum să se pregătească cel mai bine pentru situația de urgență climatică în locurile în care efectele acesteia.

Au rezultat șapte schimbări critice pentru a atenua impactul schimbărilor climatice asupra sănătății umane în regiunile vulnerabile ale lumii.

1. Informează-te

Accesul la informații climatice credibile și exacte este mai important ca niciodată.

Toți, de la lucrătorii umanitari până la liderii comunității, trebuie să fie conștienți de realitatea schimbărilor climatice și de efectele sale locale, dacă vor să evite sau să contribuie la tratarea consecințelor sale medicale.

De exemplu, monitorizarea conținutului de sare din apa potabilă din cauza creșterii nivelului mării care poluează apa subterană permite comunităților să pregătească în prealabil surse alternative de apă.

2. Planifică din timp

Valurile de căldură experimentate în emisfera nordică în această vară au oferit o altă față suferințelor fizice, mentale și emoționale cauzate de căldura și umiditatea neîncetate.

Aceste efecte se amplifică în țările cu venituri mici, unde condițiile de viață și de muncă aglomerate și expuse fac mai dificilă evadarea din fața căldurii, iar insecuritatea alimentară este mai probabilă.

Sistemele de sănătate de urgență din regiunile vulnerabile sunt concepute pentru acțiuni pe termen scurt pentru îmbunătățirea acestor condiții.

Cu toate acestea, având în vedere impactul pe termen lung al situației de urgență climatică, lucrătorii din domeniul ajutorului trebuie să anticipeze efecte de anvergură, inclusiv conflictele legate de apă, teren și medicamente.

De exemplu, Programul Alimentar Mondial își planifică acum strategiile de combatere a foamei cu cel puțin patru ani înainte.

3. Acționează din vreme

Acțiunea preventivă salvează vieți, timp și bani.

Dacă oamenii, comunitățile și lucrătorii din domeniul asistenței sunt capabili să acționeze rapid înainte ca urgențele să devină acute, suferința poate fi prevenită.

De exemplu, atunci când o regiune petrece un anumit număr de zile fără precipitații, anunțând o perioadă de secetă, crizele de sănătate, cum ar fi boala diareică care pune viața în pericol la copii, pot fi evitate mai ușor.

4. Actualizează instruirea

Instruirea locală în domeniul sănătății este esențială pentru a răspunde dezastrelor, inclusiv epidemiilor infecțioase, exacerbate de urgența climatică.

În 2021, organizația caritabilă pentru asistență medicală din Marea Britanie a lucrat cu medici și asistenți medicali din Yemen pentru a consolida capacitatea locală de a răspunde la focare de boli infecțioase precum COVID-19, care vor crește probabil pe măsură ce planeta se încălzește.

Această activitate ar putea implica predarea abilităților de salvare a vieții, furnizarea de echipamente și desfășurarea de instruiri cu privire la metodele de asistență medicală actualizate.

5. Colaborare globală

Scara de urgență climatică depășește capacitatea oricărei națiuni.

După cum am văzut în timpul pandemiei, o criză de sănătate care începe într-o țară se poate răspândi rapid pe planetă.

Oamenii aparțin unei societăți globale, care ne obligă să lucrăm împreună peste granițe pentru a preveni bolile legate de climă.

De exemplu, organizații precum Societatea Semiluna Roșie din Bangladesh și Oficiul Națiunilor Unite pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare lucrează împreună pentru a preveni cele mai grave efecte ale inundațiilor musonice anuale asupra sănătății și bunăstării umane.

6. Protejează mediul

Așa cum medicii sunt ghidați sub jurământ de axioma „nu fac rău”, lucrătorii umanitari din domeniul sănătății trebuie să acorde prioritate minimizării daunelor asupra mediului.

Un prim pas important este stabilirea unei linii de bază a stărilor actuale de mediu locale pentru a măsura mai exact modificările și a stabili obiective locale pentru lucruri precum generarea de energie regenerabilă, pentru a se asigura că degradarea mediului este redusă cât mai mult posibil.

La rândul său, acest lucru va reduce povara asupra sistemelor de sănătate.

7. Vorbește cu voce tare

Cei aflați în poziții privilegiate, cum ar fi universitari și asistenți, pot sprijini pe cei mai afectați de urgența climatică și pot amplifica vocea celor mai vulnerabili.

Cititorii pot ajuta, de asemenea, aderând la diverse campanii pentru a ajuta la răspândirea informației. (Adaptare potrivit theconversation.com)

CUPA FLOARE DE COLŢ – Ediţia a VI-a, 2021

CUPA FLOARE DE COLŢ – Ediţia a VI-a

Urmându-şi tradiţia, în perioada 15-17 octombrie 2021, Asociaţia
Ecologică Floare de Colţ, cu finanţare din partea Direcţiei Judeţene
pentru Sport şi Tineret Dâmboviţa, va susţine activităţile practice ale
proiectului CUPA FLOARE DE COLŢ – Ediţia a VI-a

Un concurs tematic cu probe de turism montan specializat, în Munţii Bucegi/Leaota – Complex Agrement Tabăra Căprioara.

La concurs vor participa 10 echipe de câte patru tineri, din judeţul
Dâmboviţa, reprezentând unităţi de învăţământ sau ONG-uri.

Printre probele de concurs se numără: drumeţie montană, speologie,
orientare turistică, căţărare sau coborâre în rapel, activităţi de
ecologizare şi probe teoretice specifice.

Proiectul va fi a 97-a etapă a programului Asociaţiei Ecologice Floare de
Colţ Natura ne învaţă primii paşi în viaţă, program care a implicat
până în prezent, peste 4600 de persoane în cei unsprezece ani de la
înfiinţarea asociaţiei.

Vă aşteptăm alături de noi! Informaţii suplimentare la tel: 0722 689911
Bocanciu Ileana – Preşedinte AEFC – Coordonator proiect

Este o organizaţie neguvernamentală, asociaţie cu personalitate juridică de drept privat, cu scop nepatrimonial, independentă, organizată potrivit Ordonanţei de Guvern nr. 26 / 2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii şi a Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.

AEFC face parte din Grupul de Acţiune Locală „Bucegi-Leaota”, este membră în Fundaţia Judeţeană pentru Tneret Dâmboviţa şi a avut în custodie Rezervaţia Naturală Paleontologică Plaiul Domnesc în perioada 21 aprilie 2011 – 28 februarie 2013.

(comunicat primit de la Bocanciu Ileana pe email-ul redacției)

Ileana Bocanciu Tel:  0722 689911, 0245 774508

http://asociatiafloaredecolt.blogspot.com

http://ileanachindia.blogspot.com

http://chindiajurasicpark.blogspot.ro

http://patrulacoresinaparis.blogspot.com

http://www.facebook.com/asociatiaecologicafloaredecolt