Ultimul apel înainte de abis


Putin nu știe să negocieze decât dacă are un pistol în gură cu glonte pe ţeavă. Oricum este o pierdere de timp să se negocieze cu un criminal de război care se pişă pe toate tratatele lumii.

Negocierea cu un criminal de război este împotriva umanităţii.

Churchil avea tot timpul la îndemână după fiecare discurs în parlament – “Eu nu voi vorbi niciodată cu acest om”. El se referea la Hitler.

Diferenţa dintre Hitler şi Putin este simplă. Hitler a construit fabrici ale morţii departe de ochii lumii, Putin a pus fabricile morţii pe roţi şi le-a pus în acţiune în faţa tuturor.

Războiul lui Putin, o crimă împotriva umanităţii, este în ochii tuturor acum, în direct. Dacă Hitler a decimat naţiuni prin camera de gazare, Putin decimează în direct o naţiune cu bombardamente la hectar cu rachete de croazieră.

Ca în Siria şi în Cecenia, ruşii aruncă din avion paleţi întregi de bombe o dată exact cum sunt încărcaţi cu moto-stivuitorul.

Putin a răspândit atâta teroare pe planetă încât s-a ajuns la o situaţie halucinantă – nicio ţară democrată nu luptă alături de Ukraina pentru că Ukraina nu este încă într-o alianţă militară.

E ca şi cum am avea un prieten care este bătut în faţa noastră pe o stradă din cartier şi noi îl ajutăm dându-i puţină apă când încasează loviturile, şi nu intervenim pentru că nu este din gaşca noastră, încă.

Dar fără Ukraina, Europa dispare de pe hartă ca şi cum ai sufla într-o lumânare. Europenii nu au determinarea ukrainienilor. Când vor realiza ce li se întâmplă, va fi prea târziu.

Oricum se va ajunge la război. Războiul împotriva lui Putin este inevitabil.

Dacă acest criminal de război nu va fi adus în faţa unui tribunal internaţional, toate instituţiile planetei vor deveni golite de sens, iar civilizaţia va deveni absurdă.

Este un eşec cvasitotal al speciei umane, un salt al umanităţii în abis. Războiul împotriva lui Putin trebuie început acum.

Refugiaţii ukrainieni trebuie angajaţi în fabrici de armament. Toate resursele lumii libere trebuie adunate acum împotriva acestui criminal în masă.

După război, în 9 decembrie 1970, cancelarul german Willy Brandt aflat într-o vizită în Polonia a căzut în genunchi în faţa unui monument al Memorialului Ghetoului Varşoviei.

Gestul lui a înlocuit toate cuvintele. Toate cuvintele  din lume sunt neputincioase şi cad ca nişte steaguri ale unei armate cucerite în faţa crimelor uminităţii.

Nici acum după aproape 77 de ani, urmele războiului nu s-au şters din suflete.

Dacă Putin ar cădea în genunchi acum în faţa ukrainienilor să le ceară iertare pentru fiecare crimă comisă, pentru fiecare viaţă, fiecare stradă, fiecare pod, fiecare cartier şi oraş bombardat, ar fi ucis prin lapidare.

Fără judecarea lui Putin în faţa unui tribunal de război, între ukrainieni şi ruşi nu va fi pace nicicând.

Cei care mai sunt atât de naivi să creadă că va veni pacea de la sine cum cade ploaia pe pământ, pot sta liniştiţi, chiar dacă nu se duc la război acum alături de Ukraina, războiul va veni peste ei.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.