Străini printre străini dar străini până și în propria țară – iată condiția celor care au ales să plece din România. Ori de câte ori ne vizităm țara, noi cei plecații, suntem priviți ca niște străini.
Ni se zice ”diaspora”, ”diasporeni”, ”căpșunari” și în multe alte feluri, când noi suntem și vom muri români.
După 1989 românii au părăsit țara ”încurajați” de tăierea a sutelor de mii de locuri de muncă, prin distrugerea industriei moștenite de la perioada ceaușistă.
Multe dintre fabrici puteau fi păstrate, altele re-tehnologizate, se putea face cumva ca românii să nu plece într-un exod fără precedent, plasându-se imediat după Siria la numărul de ”refugiați”, deși România nu avea stare de necesitate precum Siria, afectată de război.
Pare un plan diabolic, halucinant. Sute de mii, milioane de profesioniști plecați, lăsând țara fără meseriași, fără tineri, aceștia slugărind și dezvoltând țări străine, în paguba României, care a devenit din zi în zi tot mai dependentă de importuri.
CINEVA a dorit ca România să nu prospere. Au sosit miliardele din afară care au finanțat campaniile electorale în urma cărora au fost alese slugile celor care au plătit miliardele, care au ”investit” în politicieni și cărora au impus apoi să se facă legi anti-românești: distrugerea economiei, agriculturii, sănătății, educației, apărării, ș.a.m.d. încât pare că singurele ramuri funcționale în România sunt politica și importurile…! Ca răspuns ”naționalist”, cu vremea, clasa politică și-a creat propria ei mafie!
Românii, ajunși prin țări străine, luându-și după ei copiii, părinții, bunicii chiar, au alimentat speranța că așa este mai bine... Da, firește că nu este rău afară, dar nu este atât de bine cât au crezut la început, nu este mai bine ca în propria lor țară din care cumva au fost izgoniți.
Acum li se spune DIASPORA… – Nu există țara, statul, județul, provincia, orașul sau cătunul numit DIASPORA. Este un cuvânt abstract, batjocoritor, care dezrădăcinează un neam.
Mâine o să întrebați un tânăr: Unde te-ai născut? Iar el o să răspundă: În Diaspora! Ce sunt părinții tăi? – Diasporeni!
Dragi români, nu mai acceptați acest cuvânt. Noi suntem românii din afara granițelor. Nu suntem ”oameni fără țară”, așa cum le spun unii minorităților: bozgor, însemnând ,,om fără țară”… diasporean tot spre aici conduce iar tu ai o țară a ta: România, aparții unui neam, cel românesc.
Tu nu trăiești în DIASPORA, ci pe teritoriul unui stat, în mijlocului unui neam, fie că este italian, spaniol, englez, francez, ș.a.m.d.
Învață-te să îți aperi demnitatea și nu mai da voie să ți se pună DIASPORA. Tu ești român.
Anume au răspândit acest cuvânt interpretat la peiorativ, DIASPORA, anume pentru ca tu să nu îți mai spui român, să îți fie rușine cu tine și cu neamul tău, să fii mereu umil, cu capul în jos și numai bun de a fi exploatat și fără cumva să îți ceri vreodată drepturile…
Jos diaspora – să ștergem acest cuvânt din memoria românilor sus demnitatea de neam românesc!…
Luați aminte, prin aceste neînsemnate lucruri încep ștergerile conștiinței de apartenență din memoria colectivă a unui grup etnic. Ne vor umili, ne vor rușinați de noi înșine, de asta și presa străină exploatează la maxim faptele negative, pentru ca ție să nu îți mai convină să zici că ești ceea ce de fapt ești, român. Delimitează-te de faptele rele ale unor români dar nu de ei, de români… Critică vehement faptele rele dar nu lovi în neamul tău. Mai mult, ajută-l pe cel greșit să se întoarcă la cele bune…
Mulți își promit sieși că mai stau un an sau doi și apoi se retrag acasă în România. Acel un an sau doi devin zece… pleacă dar nu spre România, o iau de la început prin alte țări… De ce Doamne!… Oare nu am putea să facem un contra-exod și să invadăm, să luăm sub sediu propria noastră țară și să înlăturăm năpârcile, instaurând o democrație reală? De ce suntem atât de dezbinați? Pentru că au ”investit” masiv în dezbinare… Haideți să le stricăm planurile!
Să fim din zi în zi tot mai solidari, să ne ajutăm unii pe alții și să fim îngăduitori și fără atâtea orgolii prostești. Împreună putem reîntoarce România la ceea ce merită: o țară demnă pentru un popor nemuritor, cetățenii săi.
DIASPORA – cuvânt de batjocură…
Un pic de informații preluate: Diaspora desemnează totalitatea comunităților evreiești dispersate și stabilite în afara Palestinei ca urmare a distrugerii Ierusalimului și alungării populației de către Nabucodonosor al II-lea, regele Babilonului, mai ales în urma captivității babiloniene. Prin extensie, în prezent termenul desemnează orice grup etnic aflat în afara granițelor țării de origine.
Termenul de „diaspora” pătrunde în limba română din franceză, care la rândul ei îl împrumutase din limba greacă, și se referă în primul rând la totalitatea comunităților evreiești dispersate ca urmare a distrugerii Ierusalimului, cât și la un grup etnic aflat în afara granițelor țării de origine.
În vocabularul grecesc cuvântul semnifică dispersie, împrăștiere a semințelor…
„Conceptul de diaspora nu devine util decât dacă este utilizat exclusiv în cazuri unde dispersia de oameni trăiește precum poporul căreia îi aparține, unde ea este însoțită de menținerea obiectivului de legături și simboluri, a ordinii culturale, politice sau caritabile între grupurile dispersate – de obicei în calitate de minorități – și [deci] nu numai cu un anumit loc numit de origine, unde se mențin forme de solidaritate culturală, sentimentală sau politică, mai mult sau mai puțin active, între diferitele așezări de oameni” – potrivit WIKIPEDIA
